Acum cinci ani se făceau arestări, percheziţii şi confiscări de amploare într-un dosar cu prejudicii fabuloase, produse prin contrafacerea de tutun, dosar care îl avea în centru pe omul de afaceri sirian Zaher Iskandarani. După faza descinderilor, lucrurile s-au liniştit, rezultând un proces înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti. Acest lucru se întâmpla în 2006, iar în prezent, după mai bine de cinci ani, dosarul se judecă în continuare la aceeaşi instanţă fără să se fi remarcat progrese remarcabile. În plus, toţi inculpaţii din dosar au fost eliberaţi, iar patru dintre firmele anchetate sunt în lichidare judiciară sau în insolvenţă. Ceea ce înseamnă că probabilitatea ca statul să mai recupereze ceva din prejudiciu, după finalizarea procesului, este extrem de redusă.


O anchetă aproape uitată

În 2005 şi 2006 descinde­rile, arestările şi confiscările făcute în cazul reţelei de contra­faceri de ţigări şi evaziune fis­cală centrate în jurul omului de afaceri Zaher Iskandarani erau indicate ca un mare succes al structurilor de profil, la acestea colaborând Direcţia de Investi­gare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism şi Par­chetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Atunci inculpaţii din acest dosar erau trimişi în judecată pentru o sumedenie de infrac­ţiuni : operaţiuni vamale ilicite referitoare la utilaje de produc­ţie a ţigaretelor, producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antre­pozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de autoritatea fiscală competentă, punerea în circulaţie fără drept a timbrelor utilizate în dome­niul fiscal cu regim special şi aşa mai departe. Dosarul a in­trat pe rol la Tribunalul Bucu­reşti în vara anului 2006 şi de atunci a mai rămas în picioare şi judecată ca atare doar in­fracţiunea de înşelăciune.

Povestea infracţiunilor din dosar era spectaculoasă : din ea reieşea, spuneau ancheta­torii, că Zaher Iskandarani şi-a creat o reţea de distribuţie a ţigaretelor contrafăcute, pro­duse în fabrica de la Săcălaz, foarte bine structurată, contra­facerile de ţigarete vizând în spe­cial mărci ale căror titulari sunt companii internaţionale de re­nume ca Phillip Morris, Gallag­her, Japan Tobacco, British Ame­rican Tobacco etc. şi care erau destinate atât pieţei din Europa de Vest, cât şi Orientului Mijlociu. 

Prejudiciul estimat era de ordinul milioanelor de euro, şi probatoriul a fost unul bine întocmit şi colectat, doar rezu­matul rechizitoriului având peste zece pagini, dosarul în sine conţinând cinci volume cu peste 5.000 de pagini.


Un cincinal de judecată la aceeaşi instanţă

Din 2006, de când a fost înregistrat la Tribunalul Bucu­reşti, dosarul se judecă la una şi aceeaşi instanţă, fără şanse ca, prea curând, să se îndrepte spre o soluţionare. Pe lângă faptul că riscă să atingă un nedorit record de longevitate pe rolul aceleiaşi instanţe, dosarul a adunat şi o co­lecţie impresionantă de amâ­nări, care mai de care mai originale.

În prima fază, în dosar s-a apelat la de acum clasica excep­ţie de neconstituţionalitate, în 2007, atunci când astfel de de­mersuri erau în mare vogă. De­şi Tribunalul Bucuresti a res­pins solicitarea sesizării Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Bucureşti a aprobat-o, şi aşa a ajuns dosarul la Curtea Consti­tuţională, unde abia după nouă luni s-a luat decizia respingerii excepţiei de neconstitu­ţiona­litate ridicate de avocaţii apără­rii. Nu însă înainte de a se soli­cita acordarea unui nou ter­men de judecată pentru angajarea unui apărător, Curtea Constitu­ţională respingând această cerere pe motiv că “părţile au avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile nece­sare în vederea angajării unui apărător”.

Acesta era însă doar înce­putul unei lungi serii de amâ­nări care s-au întins până în pre­zent. Pe parcursul anului 2008 procesul s-a amânat de câteva ori “pentru imposibilitate de prezentare din motive de medi­cale a inculpaţilor Iskandarani Zaher şi Ghassan Wahbeh” şi pentru lipsă de apărare. În 2009 seria de amânări succesive a continuat, fiind invocată lipsă procedură, seria de amânări fiind finalizată cu o amânare cauzată de “imposibilitatea de prezentare a inculpaţilor Iskan­darani Zaher, Ghassan Wah­beh, din motive obiective”, fără a se preciza care sunt, de fapt, aceste motive.


Firmele din dosar, intrate în lichidare

De prin 2010 printre zecile de amânări începea deja să se întrevadă încotro se îndreaptă procesul. Astfel, în 8 martie 2010, s-a precizat că “partea responsabilă civilmente, S.C. Flasch S.R.L., se află în proce­dură de lichidare”, ca atare, posibilitatea recuperării preju­diciului din patrimoniul res­pec­tivei firme s-a redus conside­rabil. În 30 martie 2010 deja, prin hotărâre a instanţei, S.C. Flasch S.R.L. era scoasă din cauză, precizându-se că a fost radiată. ªi tot la aceeaşi dată s-a încuviinţat cererea de amâna­re făcută de lichidatorul judiciar al unei firme din dosar, S.C. RM Tobacco International, ajunsă şi ea la stadiul de lichidare.

După încă un şir de amâ­nări, provocate de absenţa “din motive medicale dovedită cu adeverinţe medicale” a inculpa­ţilor, la termenul din 28 iunie 2010, reprezentanţii celei de a treia firme din dosar, S.C. Al­chool Banat Industry S.R.L., de­­clara, prin lichidatorii judiciari, că a ajuns în acelaşi stadiu de deschidere a procedurii de in­solvenţă. Astfel citaţiile nici nu se mai trimit pe adresele aces­tor firme, ci direct la birourile lichidatorilor judiciari. ªi tot anul trecut a patra firmă din dosar, S.C. Le Dome Tobacco Internaţional S.R.L., a fost citată prin lichidator judiciar, semn că situaţia sa nu e diferită de cea a celorlalte societăţi anchetate.

Astfel, una după alta firme­le principale nominalizate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ajuns în stare de lichidare sau insolvenţă. Or, ajunse în această stare, e greu de crezut că mai au ceva patri­moniu de valoare semnifica­tivă, din care să se facă recupe­rarea eventualelor daune. Toate acestea nu au reprezentat însă niciun semnal de alarmă pen­tru judecătorii ajunşi deja la al cincilea an de judecată a ace­luiaşi dosar.


Audieri după un cincinal

Abia prin octombrie anul tre­cut, s-a ajuns la concluzia că se impune audierea primilor zece martori din rechizitoriu, la o dis­tanţă de şase sau şapte ani de faptele incriminate. În aces­te con­diţii, e greu de anticipat relevanţa respectivelor audieri şi declaraţii.

ªi, dacă în ianuarie 2009 unul dintre inculpaţii din dosar, Iovescu Eugen, a murit din cau­za unui cancer aflat în faza termi­na­lă, niciun martor din dosar nu a mai prins în viaţă ziua primei audieri. Astfel, în cazul marto­rului Szabo Ioan instanţa a con­statat decesul în octombrie anul trecut, dar a continuat cu citări­­le până în martie anul acesta, când s-a putut ataşa la dosar o copie după certificatul de deces.

ªi tot anul acesta magis­tra­ţii Tribunalului Bucureşti au făcut public faptul că pe puţin încă un martor a decedat, solici­tând Direcţiei de Evidenţă a Persoa­nei să stabilească dacă mai trăieşte sau nu. ªi tot pe re­prezentanţii Direcţiei de Evi­den­ţă a Persoa­nei a căzut şi sarcina de a găsi şi domiciliul actual al unei bune părţi dintre martorii care ar fi tre­buit audiaţi, lucru deloc uşor, ţi­nând cont de fap­tul că nu întot­deauna cetăţenii se prezintă la Evidenţa Popu­laţiei pentru con­semnarea în acte a schimbării de domiciliu, ci de regulă, după ani buni, nu­mai atunci când ac­tele expiră. Ceea ce înseamnă că perspectivele unor audieri com­plete sunt foar­te îndepărtate. Deja pe numele unor martori au fost date trei mandate succe­sive de aducere în instanţă, fără niciun rezultat. Totuşi, judecătorii au consem­nat la dosar că respec­tiva cauză tre­buie soluţionată cu celeritate. Dar la ultimul termen din 11 aprilie de anul acesta, cauza a fost din nou amânată, fără a se preciza motivul, pro­babil ace­laşi demers de amâna­re urmând să se repete şi la ur­mătorul ter­men din 9 mai, după care va ur­ma, evident, vacanţa judecă­to­rească, totul amânân­du-se pen­tru la toamnă. 

Mai e de spus, în acelaşi context, că dosarul e la Tribuna­lul Bucureşti în primă instanţă. După sentinţa dată nu se ştie când, la Tribunal, ar putea urma recursul la Curtea de Apel şi apoi mai departe, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Până la sfârşit, s-ar putea ca numărul de certificate de deces ataşate la dosar să crească considerabil.


Evidenţe inexistente la Parchetul General şi D.I.I.C.O.T.

În acest dosar au lucrat, în tandem, structurile centrale ale Direcţiei de Investigare a Infrac­ţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism şi ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, pe partea de con­fiscări şi acţiuni operative loca­le, au solicitat ajutorul structurii timişorene a Serviciului de In­vestigare a Infracţiunilor de Cri­mă Organizată şi Terorism. “Noi am acordat sprijin structurilor centrale, însă de dosarul în sine s-au ocupat doar cei de la Bucu­reşti. Ce pot să vă spun e că nu ni s-au solicitat de atunci ches­tiuni suplimentare legate de acest dosar”, afirmă Mircea Andreş, procurorul-şef al D.I.I.C.O.T. Timişoara.

Cu privire la cei şase ani petrecuţi de respectivul dosar pe rolul Tribunalului Bucureşti, procurorul-şef Simona Frolu, purtător de cuvânt al Parche­tu­lui de pe lângă Înalta Curte de Ca­saţie şi Justiţie, ne-a declarat : “Noi ţinem o evidenţă a parcur­sului dosarelor în instanţă, pen­tru a vedea dacă se finalizează sau nu cu condamnare. Însă de acest dosar s-au ocupat cu pre­ponderenţă cei de la D.I.I.C.O.T.”.

Purtătorul de cuvânt al struc­turii centrale a D.I.I.C.O.T., Na­di­na Spînu, ne-a declarat, la rân­dul său : “Noi nu deţinem sta­tistici legate de parcursul dosare­lor la nivel de instanţă. Nu ţine de resorturile instituţiei noastre”.

Fără să existe, însă, această monitorizare nu prea are cine să tragă semnale de alarmă cu pri­vire la faptul că un dosar cu greu­tate, de acest gen, se jude­că de cinci ani la aceeaşi instan­ţă, fără şanse de finalizare în perioada următoare. Compe­ten­ţe de con­trol ar avea, eventual, Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, însă acest do­sar nu a fost menţionat în ulti­mul raport de control legat de acti­vitatea Tribunalului Bucureşti.