Cine pierde din 41 : 8.Sau aritmetica electorală

Se pare că ideea reorganizării admi­nis­trative a ţării şi renun­ţarea la cele 41 de judeţe bu­getofage în favoarea a opt regiuni care ar fi redus sem­nificativ din cheltuielile făcute cu plata unei armate birocratice care încarcă acum fiecare structură jude­ţeană de comandă, va ră­mâ­ne doar o temă ste­rilă de discuţie. Pentru câtă vreme, nu se ştie. P.D.-L. nu are majoritatea să treacă acest pro­iect, dar nu se ştie de ce nu-l face aplicabil fără modificarea Constituţiei, prin recunoaşterea personalităţii juridice pentru cele opt judeţe nou constituite, aşa cum a şi luat în calcul –, iar U.D.M.R. şi U.S.L. nu au interes.

“Am salvat judeţele României, am salvat un gen de stabilitate de care aveam foarte mare nevoie şi putem să ne întoarcem la problemele adevărate, la problemele econo­mice şi problemele sociale”, clama Victor Pon­ta, sâmbătă. O declaraţie care frizează ridico­lul, un ridicol pe care pare să nu-l sesizeze, însă. De la ce molimă o fi salvat Victor Ponta jude­ţele? Ce s-ar fi întâmplat cu românii dacă dom­nul Ponta nu le-ar fi salvat judeţele, acel gen de stabilitate “de care aveam foarte mare nevoie” şi de al cărei preaplin ne bucurăm acum? Sunt întrebări ale căror răspunsuri nu sunt implicite nici retoricii liderului P.S.D., nici acţiunilor sale.

Şi mai este un aspect destul de ambiguu : De ce îşi arogă domnul Ponta acest “merit”, dat fiind că euforia preşedintelui P.S.D. a venit după ce Kelemen Hunor a anunţat că U.D.M.R. nu vrea reorganizarea teritorială în opt regiuni, propusă de şeful statului, lăsând de înţeles că partidul de la guvernare trebuie să danseze pe muzica pe care i-o cântă cel puţin până în toamnă sau până la începutul anului viitor, până când U.D.M.R. vrea să amâne reforma administrativă. Nici domnul Kelemen nu s-a pierdut în amănunte pentru a explica şi ce se poate întâmpla până atunci, ast­fel încât în toamnă sau în primăvară să-şi dea acordul pe aceeaşi problemă pe care acum nu şi-l dă. Cauza refuzului este măcar mai limpede decât în cazul liderilor U.S.L. Nici Crin Anto­nescu, nici Victor Ponta nu au explicat pe ce se bazează când resping ideea reorganizării adminis­­trative. Să fie doar automatismul de a spune “nu” la orice propunere venită dinspre şeful statului, faţă de care şi unul, şi celălalt par să fi devoltat o obsesie maladivă? S-ar putea. Mai ales că, după ce a pozat cu laurii pe frunte, Victor Ponta s-a întors “la problemele adevărate” ale ţării : ironiile grobiene la adresa preşedintelui, fixaţia care îl chinuie de o bună bucată de timp şi care se vrea alternativa viabilă de guvernare.

Se întrevede, totuşi, un liant, între anunţul U.D.M.R. şi “acţiunea de salvare” anunţată de Victor Ponta. După exilul impus de şefia P.S.D., Mircea Geoană a reintrat, sâmbătă, în atenţia publicului cu un mesaj în cheie dublă : “(…) Nu mai rămâne picior de pedelist în guver­narea viitoare şi, dacă U.D.M.R. nu e atent, nu mai rămâne nici urmă de udemerist în guverna­rea viitoare”. La cine trebuie să fie atent U.D.­M.R.? Succesul şi euforia lui Victor Ponta pot fi indicii ale unei discuţii ce a precedat decizia de sâmbătă a U.D.M.R. care, iată, priveşte cu nedisimulat interes spre viitor. Cu o zi înainte, domnul Kelemen dovedind mult pragmatism, îşi avertiza susţinătorii că este “o iluzie” să se creadă că reprezentanţii U.D.M.R. vor putea face mai multe pentru comunitatea lor din opo­ziţie. Rămâne de văzut care va fi aritmetica elec­torală pe care o vor exersa până în toamnă.

O dovadă în plus că politicienii fac deja calcule electorale pentru anul viitor este şi adoptarea în Senat, zilele acestea, a unui proiect de lege propus de un sgrup de par­lamentari P.S.D., care  nu numai că aduce pe­dep­se mult mai mici decât cele existente pen­tru in­fracţiunea de mită electorală, dar aduce un text de lege extreme de ambiguu, în baza căruia viitoarele acte de corupţie pe care are, de jure, menirea să le combată, vor triumfa în continuare.