Cine si de ce se teme de unicameral?

Stirea conform careia P.S.D. si P.N.L. au respins, fara argumente indestructibile, in Birourile permanente ale Senatului si Camerei Deputatilor, propunerea P.D.-L. privind infiintarea Comisiei de revizuire a Constitutiei - solicitare plecata de la necesitatea proiectului de revizuire a Constitutiei in vederea impunerii Parlamentului unicameral si a reducerii numarului de membri - a trecut aproape neobservata pe fundalul framantarilor de pe scena politica (pe de o parte, scandaluri cu iz de circ care au marcat congresul national P.S.D., ori cu iz de ilegalitate, cum e filajul nerevendicat oficial de niciun serviciu la care a fost supus, pare-se in scop de santaj, unul dintre candidatii la sefia P.S.D., Cristian Diaconescu, de demisii ale unor nume sonore din fostul partid-stat, iar pe de alta parte, in tabara P.N.L., pregatirea febrila a congresului national din martie, care anunta, si el, pe fondul unor tensiuni tinute inca sub control, niste miscari-surpriza). Si, totusi, problema unicameralului si a reducerii numarului de membri in Parlament nu este nici anacronica, nici lipsita de importanta. In plus, dat fiind ca la referendumul din 22 noiembrie 2009, a existat o majoritate covarsitoare a romanilor care ar spus "da" unicameralismului (77,78% dintre cei prezenti la vot), si "da" reducerii numarului de parlamentari la 300 (88.84%), reluarea discutiei in Parlament si modificarea Constitutiei in raport cu decizia poporului se impun. Acesta este un pas oportun, daca nu obligatoriu, pentru ca decizia sa poata avea aplicabilitate in 2012.
Pentru ca dezbaterile pe tema unicameralismului si a reducerii numarului de parlamentari au fost relativ putine si inconsistente - poate si dat fiind ca altele erau in acea perioada,  suprapusa campaniei electorale, problemele asupra carora era canalizata atentia opiniei publice-, exista probabilitatea, nedemonstrata, e drept, de niciun sondaj de opinie, ca acordul pentru unicameralism sa fi fost dat, de o parte a populatiei, in necunostinta de cauza sau in baza unor idei foarte vagi privind acest concept, sa fi fost un vot de blam dat nu Parlamentului, ci parlamentarilor, de salariilor mari si beneficiilor vaute drept nejustificate ale acestora (in cazul celor mai multi) corelate cu activitatea prestata, cu absentele, cu tergiversarile sau blocarile de legi. Chiar si asa, argumente pro-unicameralism exista, iar contraargumentul - miscare antidemocratica sau, dusa mai departe ideea, preambul la transformarea Romaniei intr-un stat autoritar - nu are justificare, tradand doar o teama a oponentilor de pierderea unor beneficii, directe sau, mai ales, indirecte.
In privinta reducerii numarului de parlamentari, argumentul cu economia adusa la buget nu mai are nevoie de argumente suplimentare, poate doar de o analogie cu un stat mult mai stabil financiar decat Romania, si anume Regatul Unit al Marii Britanii, unde, tot din spirit de economie, este in discutie chiar dizolvarea Camerei Lorzilor.
De ce nu este anacronic unicameralismul? Privind la celelalte state ale U.E., din totalul de 27 de state membre, aproape jumatate, 12, unele cu o democratie consolidata, au Parlament unicameral (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Portugalia, Suedia si Ungaria).
De ce este justificat unicameralismul? Sa luam in calcul doar argumentul ca bicameralismul vine ca o masura impusa de marimea populatiei si de federalizarea statului respectiv, avand rolul de a reprezenta corect o enorma diversitate de interese. Or, in Romania nu este nici cazul unei populatii extrem de numeroase (chiar daca e mai numeroasa decat a celorlalte state cu legislativ unicameral), nici al federalizarii statului.