În general, în realizarea unui sondaj de opinie se investeşte, şi nu sume mici, sperându-se în modificarea, post-factum, a realităţii în direcţia dorită de emiţător. (Sigur, există şi posibilitatea ca rezultatul final să nu coincidă cu efectul scontat, la fel cum există posibilitatea ca un sondaj de opinie să aibă la bază o cu totul altă cauză decât cea amintită anterior.) Sunt şi situaţii în care, după ce vezi rezultatele, te întrebi ce s-a urmărit de fapt.
La sfârşitul săptămânii trecute, găseam pe agenţiile de ştiri informaţii referitoare la un sondaj de opinie realizat de CCSB, la comanda Pro Democraţia. Un sondaj în care, amalgamate – şi, în aparenţă, fără nici o legătură –, găsim şi informaţii legate de libertatea presei, şi de corectitudinea alegerilor electorale, de direcţia spre care se îndreaptă România, de încrederea opiniei publice în instituţii reprezentative ale statului de drept şi ale democraţiei şi, nu în ultimul rând, un barometru de opinie privind reintroducerea pedepsei cu moartea.
Ce spun rezultatele sondajului? Să ne oprim asupra câtorva aspecte. În privinţa libertăţii presei, aflăm că 62% dintre cei intervievaţi consideră că, în România, presa este independentă, iar un procent de 69% sunt convinşi că mass-media serveşte interesele populaţiei. În privinţa alegerilor, concluzia este că 80% dintre români consideră că se fraudează alegerile. Chestionaţi în privinţa direcţiei spre care se îndreaptă ţara, mai aflăm, 80% dintre respondenţi indică o direcţie greşită. În fine, vorbind despre încrederea cu care românii investesc diferite instituţii ale statului, aflăm că ultimele instituţii pe lista încrederii sunt Preşedinţia, cu 17%, Parlamentul, cu 14%, Guvernul, cu 13%, şi partidele politice, cu 12%.
Trecând, în prima fază, peste întrebări ale căror răspunsuri ar viza identificarea unui liant între toate aceste aspecte prinse în acelaşi sondaj de opinie, încerci să identifici întrebările care au fost adresate respondenţilor. Nu le-am găsit nici pe site-ul instituţiei care a realizat sondajul, nici pe cel al instituţiei care l-a comandat. La fel cum nu am găsit motivarea realizării sondajului.
Dacă în privinţa direcţiei spre care se îndreaptă România răspunsul poate fi influenţat de situaţia financiară sau materială a respondenţilor, în privinţa întrebărilor referitoare la independenţa presei, la fraudarea alegerilor şi la încrederea în instituţii, parametrii la care se raportează răspunsul celui chestionat sunt dificil de identificat. De exemplu, la ce se raportează un om obişnuit atunci când confirmă sau infirmă libertatea presei? La ce tip de independenţă – atâta vreme cât, de jure, libertatea presei este garantată prin legea fundamentală? Şi în ce măsură se poate pronunţa asupra acestui aspect un om care nu cunoaşte activitatea din interior? În privinţa răspunsului privind alegerile, acel 80% care se vrea a reprezenta numărul românilor care susţin că alegerile se fac pe un sistem bazat pe furt, există, de asemenea, ambiguităţi. Care alegeri au fost vizate de întrebare? Şi pe ce argumente se bazează răspunsul celor intervievaţi? În fine, vorbind despre încrederea pe care românii o au în instituţii, în primul rând comparaţia între Poliţie, Armată sau orice altă instituţie şi Preşedinţie nu-şi are sensul, pentru că, spre deosebire de orice alte instituţie a statului, în ochii opiniei publice Preşedinţia se identifică cu o singură persoană, respectiv cu preşedintele. Apoi, pe ce argumente îşi fundamentează respondentul încrederea sau neîncrederea? Câţi dintre cei care au răspuns au avut de-a face, măcar o singură dată în viaţă, cu Avocatul Poporului sau cu S.R.I.-ul, de exemplu (instituţii incluse în sondaj), pentru a-şi declara încrederea sau neîncrederea? Ca să nu întrebăm câţi dintre cei care au răspuns ştiu cu ce se ocupă toate instituţiile de pe listă.
După ce parcurgi aceste informaţii, încercând să-ţi răspunzi singur la întrebări, întrezăreşti o concluzie, desprinsă dintr-un capitol al chestionarului : Cristian Pârvulescu, preşedintele Pro Democraţia, spune că niciodată încrederea populaţiei în instituţia Preşedinţiei nu a fost atât de scăzută. “Croşetând” această concluzie cu celelalte răspunsuri, ai senzaţia că ţi se induce ideea că fiecare au legătură cu preşedintele. Ca simplu consumator de informaţii rezultate din sondaje de opinie, poţi face legătura între procentul masiv de români care spun că se fură la urne şi ultimul tur de scrutin (câştigat, deci prin fraudă). Poţi face legătura între procentul mare de români care indică existenţa unei prese libere şi declaraţiile (inutile şi subiective, deci) ale Administraţiei Prezidenţiale privind subordonarea unei părţi a presei din România intereselor economice şi politice ale patronilor – avertismente regăsite în Strategia Naţională de Apărare 2010, la capitolul vulnerabilităţi. La fel, poţi face legătura între nivelul personal de trai şi strategia (neprofesionistă) a echipei aflate la putere. S-ar putea să fie doar o pură coincidenţă că toate aceste răspunsuri, aparent fără legătură între ele, duc spre activităţi sau decizii ale preşedintelui sau îl pot face responsabil de anumite probleme. În prezenţa unor ambiguităţi, cititul printre rânduri poate duce la erori, la fel cum poate duce la revelaţii.