Clădiri de patrimoniu restaurate cu bani europeni

Pentru că sunt judeţe, precum Timişul, unde în ultimii şapte ani Ministerul Culturii nu a avut bani decât pentru renovarea a patru clădiri-monument istoric, deşi sunt zeci de obiective istorice aflate în stare avansată de degradare, o şansă pentru ca aceste structuri de patrimoniu să nu se piardă definitiv ar fi obţinerea de finanţări europene. În acest sens, Comisia Europeană a anunţat acordarea unor noi linii de finanţare pentru conservarea patrimoniului cultural şi istoric european.

O şansă pentru obiectivele degradate

Comisia Europeană şi-a anunţat intenţia ca, în perioada următoare, să acorde noi linii de finanţare pentru pro­iectele vizând conservarea obiective­lor de patrimoniu cultural şi istoric. Decizia a fost luată după ce spre repre­zentanţii C.E. au venit semnale legate de numărul mare de monumente de patrimoniu ajunse în stare avansată de degradare în statele comunitare unde bugetele de austeritate nu au permis alocarea unor fonduri prea generoase pentru conservarea şi restaurarea acestor structuri.

Mai mult, reprezentanţii C.E. au decis să instituie şi premii anuale pen­tru conservarea patrimoniului cultu­ral, care recompensează proiecte de ex­cepţie în domeniul conservării şi cer­cetării patrimoniului cultural şi istoric european.  Este vorba despre proiecte prin care se restaurează şi conservă clădirile, structurile, cetăţile şi obiec­tele de artă care formează patrimoniul cultural al spaţiului comunitar.

Premiile Europa Nostra, pentru patrimoniu cultural, au avut în acest an 27 de câştigători, dintre care şase vor primi premiul pentru „realizări de excepţie în domeniul patrimoniului” şi câte 10 000 de euro.

Concursul beneficiază de sprijinul Programului Cultură, prin care U.E. a cofinanţat proiecte de patrimoniu începând din 2007, cu o contribuţie de circa 26 de milioane de euro. Aceasta reprezintă o investiţie în sectorul eu­ropean al culturii şi creaţiei, care ge­nerează aproape 8,5 milioane de locuri de muncă şi 4,5% din produsul intern brut comunitar.

Printre câştigătorii acestor premii se numără organizatorii muzeului în aer liber Weald & Downland (Chiches­ter, Marea Britanie) – centru de conser­vare a clădirilor istorice care le oferă studenţilor, specialiştilor şi voluntarilor şansa de a lucra cu structuri din grinzi de lemn şi de a repara clădiri istorice din cărămidă, echipa care a lucrat la restaurarea Gării centrale din Anvers (Belgia) – o adevărată catedrală a căilor ferate din secolul al XIX-lea, reabilitată şi transformată într-o gară modernă de tranzit, dispusă pe trei niveluri, arheologul Tomáš Durdík, care de-a lungul a 25 de ani a efectuat cercetări şi a participat la proiecte de conservare şi protejare a castelelor şi cetăţilor din Republica Cehă şi din regiunile învecinate, Förderverein Kloster Bredelar (Marsberg, Germa­nia) – un grup de voluntari care au salvat o mănăstire lăsată în paragină, transformând-o în centru de activităţi socio-culturale –, şi Hans-Christian Habermann – un saş născut în Româ­nia, care a fost premiat pentru „contri­buţia exemplară la restaurarea, prote­jarea şi promovarea patrimoniului arhi­tectural din Transilvania”.

Fondurile europene ar putea salva mănăstirile şi bisericile de lemn ale Timişului

Alexandru Szentmiklosi, mu­zeograf-arheolog la Muzeul Banatului Timişoara, spune că oportunităţi de finanţare există pentru realizarea de lu­crări de renovare ale monumentelor istorice degradate din Banat, dar că nu e foarte uşor să se realizeze partene­riatele instituţionale necesare dema­rării unor astfel de proiecte. „De regu­lă, fondurile europene pentru restau­rarea, conservarea sau reabilitarea unor obiective de patrimoniu sunt mai simplu de obţinut pe parteneriate trans­frontaliere. Acestea sunt însă nu o dată greu de realizat, din cauză că în cele două ţări partenere există foruri compe­tente diferite, şi adesea diferă şi obiec­tivele urmărite prin astfel de proiect. Şi mai important e însă să existe oameni de specialitate care să ştie să obţină şi să utilizeze aceste finanţări”.

Cu o astfel de finanţare s-ar putea reabilita, de pildă, măcar o parte din bisericile vechi de lemn din Timiş, declarate monumente istorice, care se află de ani de zile în stare avansată de degradare. De astfel, de finanţări ar avea nevoie, de pildă, biserica de lemn din satul Dragomireşti, aparţinător de comuna Ştiuca – aceasta are o arhivă extrem de valoroasă care e la un pas de a se pierde din cauză că nu se iau măsuri de conservare –, biserica de lemn din satul Coşeviţa, aparţinător de comuna Margina, care necesită repara­ţii urgente sau biserica de lemn din Cri­vina de Sus, comuna Pietroasa, al cărei acoperiş e la un pas de a se prăbuşi.