Scandalurile legate de politicile cel puţin discutabile prin care o serie de corporaţii inter­naţionale farmaceutice le-au promovat în ceea ce priveşte testarea medicamentelor produse s-au succedat în ultima perioadă. Un apect de natură să ridice serioase semne de întrebare e faptul că sunt publicate dezvăluiri legate de situaţiile de genocid ştiinţific abia după zeci de ani de la finalizarea dezastruoasă a unor campanii de experimentare a efectelor pe care le au unele produse farmaceutice noi.


Est-germanii, cobaii occidentalilor

După mai bine de 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, presa germană a dezvăluit că grupuri far­maceutice occidentale de prestigiu au testat medicamente în Germania de Est, oferind în schimb regimului comunist din Republica Democrată Germană importante sume în valută. Astfel, mai mult de 2.000 de est-ger­mani au fost subiecţi pentru testele care au început în 1985 şi s-au încheiat odată cu căderea Zidului Berlinului, în 1989. Mai multe firme occidentale au testat, în acest interval de timp, în RDG, produse farmaceutice, printre acestea numărându-se şi firme care fac azi parte din corporaţia Novartis şi care au efectuat teste clinice pentru anti­depresivul Brofaromin, în regiunea Plauen, în Saxonia.

Un martor, Karin Forner, a decla­rat că, în 1989, mama sa, care suferea de o depresie cronică, a fost primită la un spital din Paluen doar în schimbul participării în cadrul unui studiu. Tra­tată cu antidepresivul Brofaromin, femeia a slăbit mult şi părea că a pier­dut orice contact cu realitatea. Abia după ce a încetat tratatamentul, a în­ceput să îşi revină. Potrivit presei ger­mane, nicio autorizare de introducere pe piaţă a acestui medicament nu a fost, de altfel, cerută în vreo ţară occidentală.

O altă companie care a derulat expe­rimente în Germania de Est este Ciba-Geigy. Această întreprindere farma­ceutică a refuzat orice comen­tariu pe acest subiect.

În schimbul acestor campanii de experimentare, companiile occidentale au vărsat sume importante către KoKo (Kommerziellen Koordinierung), filială a Ministerului Comerţului din Germania de Est, care efectua operaţiuni cu valută. În schimbul acestor plăţi in­formale, făcute autorităţilor est-ger­mane, s-au derulat campanii de testare în urma cărora unii pacienţi au rămas cu sechele grave, iar alţii au murit.


Crimă împotriva umanităţii, recunoscută după 60 de ani

Şase decenii le-au trebuit auto­rităţilor americane să recunoască implicarea într-un experiment simi­lar celui realizat pe deţinuţii de la Auschwitz, experiment în care se testa utilizarea unor antibiotice pentru tratarea bolilor venerice. Şi tot cam atât pentru a recu­noaşte o altă monstruozitate ştiin­ţifică.

În acest an, Washington-ul a prezentat scuze sutelor de guate­malezi infectaţi cu boli cu trans­mitere sexuală în cadrul unui studiu efectuat de Guvernul american în urmă cu peste 60 de ani, calificat de Guatemala drept crimă împotriva umanităţii. Acum, secretarul de stat Hillary Clinton şi secretarul pen­tru Sănătate, Kathleen Sebelius, numesc studiul, efectuat din 1946 până în 1948, “clar contrar eticii” şi “condamnabil”.

Aproximativ 1.500 de persoane au participat la acest expe­riment care avea ca obiectiv să de­termine dacă penicilina, care abia începea să fie folosită, poate fi utili­zată pentru a preveni bolile cu trans­mitere se­xuală. Cercetătorii au ales drept cobai persoane vulnerabile, inclusiv bolnavi mental, şi nu le-au informat nici cu privire la obiectul cercetărilor, nici cu privire la ce urma să li se întâmple. Ba, mai mult, au încurajat aceşti oameni să transmită bolile sexuale şi nu i-au tratat pe cei care au contractat sifilis.

Cercetătorii au inoculat sifilis sau gonoree unor prostituate, lă­sându-le apoi să întreţină raporturi sexuale cu militari sau deţinuţi.

Într-o a doua fază, “văzând că pu­ţini bărbaţi sunt infectaţi, abor­darea cercetării s-a schimbat şi a constat în inocularea (acestor boli) direct soldaţilor, deţinuţilor şi bolna­vilor mentali”, potrivit unor docu­mente care descriu studiul. Cel puţin un pa­cient a murit în timpul studiului, fără să se stabilească dacă experimentul a fost la originea decesului.

“Ceea ce s-a întâmplat atunci este o crimă împotriva umanităţii şi Guvernul îşi rezervă dreptul de a depune plângere”, a declarat preşe­dintele guatemalez, Alvaro Colom, după publicarea acestor informaţii. Preşedintele american, Barack Oba­ma, i-a transmis în cadrul unei con­vorbiri telefonice, “regrete profunde” şi a prezentat scuze tuturor celor afectaţi, potrivit purtătorului de cu­vânt al Casei Albe, Robert Gibbs.

Cu aceeaşi ocazie, susţin repre­zentanţii Casei Albe, Barack Obama a “reafirmat angajamentul Statelor Unite pentru ca toate studiile me­dicale efectuate pe om, în prezent, să îndeplinească criteriile etice şi ju­ridice existente în Statele Unite şi internaţionale”.

Studiul era finanţat de o bursă a Institutului American de Sănătate, acordată Biroului Sanitar Paname­rican, devenit ulterior Organizaţia Panamericană pentru Sănătate.

Francis Collins, directorul ac­tual al Organizaţiei Panamericane pentru Sănătate, a calificat studiul drept “profund îngrijorător”, vorbind despre “un exemplu revoltător al unui capitol negru al istoriei me­dicinei”. 

Studiul, care nu a fost niciodată publicat, a fost dat publicităţii abia anul acesta, după ce un profesor de la Wellesley College, Susan Rever­by, a găsit din întâmplare documen­te de arhivă care menţionau experi­mentul efectuat de controversatul doctor american John Cutler.


500 de decese, în 33 de ani

Un scandal similar, legat de utiliza­rea şi experimentarea unui medicament controversat, este în prezent în derulare în Franţa, unde s-a afirmat că un me­dica­ment pentru diabeticii suprapon­derali, interzis de un an, ar fi provocat moartea a 500 de persoane, în 33 de ani, potrivit Agenţiei franceze pentru Produse de Sănătate.

Comercializat de laboratorul francez Servier, din 1975 până în noiembrie 2009, Mediator (Benfluorex), are o compo­zi­ţie similară Isomeride-ului, alt produs al Servier, care taie senzaţia de foame, re­tras de la vânzare în Franţa în 1997. Me­diator a fost folosit şi de persoane supra­ponderale care nu sufereau însă de diabet.

Un prim studiu realizat de Minis­terul francez al Sănătăţii, în noiembrie 2009, a evidenţiat riscurile grave la care se expun persoanele care iau Mediator. Agenţia franceză pentru Produse de Sănătate a cerut atunci un alt studiu pentru a încerca să aprecieze numărul persoanelor care ar fi putut muri din cauza acestui medicament.

Laboratoarele Servier au recu­nos­cut pentru prima dată că medicamentul Mediator “poate prezenta un risc real pen­tru unii pacienţi”, subliniind că “moar­tea a trei persoane este deja prea mult”, anunţul fiind salutat de avocaţii victimelor.

“Vreau să fiu foarte clară : nu negăm că Mediator poate prezenta un anumit risc pentru unii pacienţi”, a declarat Lu­cy Vincent, purtătorul de cuvânt a companiei Servier. Cu toate acestea, femeia recunoaşte că multe proble­me au apărut la pacienţi care au luat Me­diator “fără a ţine cont de alte patologii de care sufereau”, cum ar fi diabetul, greutatea excesivă sau vârsta înaintată.

Parchetul din Paris a iniţiat o an­chetă preliminară asupra utilizării me­dicamentului Mediator. Ancheta, înce­pută în decembrie 2010, de către Jandar­me­rie, a fost decisă înainte de primele plângeri, ca urmare a dezvăluirilor de presă în legătură cu Mediator, care ar putea avea legătură cu 500 - 2.000 de decese în decurs de 30 de ani. Tot în decembrie 2010, preşedintele Nicolas Sar­kozy a cerut “cea mai completă transpa­renţă” în ancheta asupra utilizării me­dicamentului, folosit de circa cinci mi­lioane de francezi în decurs de 30 de ani.

O asociaţie a victimelor acestui me­dicament a anunţat că va depune peste 500 de plângeri, făcute de cei cărora acest medicament le-a pus viaţa în pericol.