În sectoare care sunt vizate intens de filierele internaţionale de trafic şi contrabandă, nu întotdeauna e posibilă o armonizare la comun a cadrului legal pentru toate ţările comunitare. Acest aspect se remarcă şi în cazul transplantului de organe unde în prezent se depun eforturi pentru adoptarea unor seturi de reguli comune, de principiu, care să crească şansele celor înscrişi pe listele de aşteptare de a primi un organ sănătos în timp util.

Traficul cu organe, principalul impediment

Conform statisticilor Eurostat, în spaţiul comunitar, în fiecare zi mor 12 oameni care aşteaptă un transplant. Pe principiul că şansele pacienţilor care au nevoie de un transplant cresc odată cu scurtarea timpului de aşteptare, s-a luat iniţiativa adoptării, la nivelul Comisiei Europene, a unor reguli comunitare comune în acest domeniu, reguli care ar putea face transplanturile mai simple, mai rapide şi mai sigure.
În elaborarea noilor reglementări s-a plecat de la constatarea că în multe cazuri coordonarea între state a listei de donatori cu cea de primitori de organe are limite serioase, în special din cauza riscului de trafic cu organe. Organizaţii deja existente, precum Eurotransplant şi Scandiatransplant, acoperă un număr limitat de state U.E. şi de aceea, în momentul de faţă, Parlamentul European examinează o directivă europeană ce prevede ca fiecare stat membru să aibă o autoritate naţională (publică sau privată non-profit) care să impună, în cadrul unui program naţional de calitate, siguranţa organelor şi corectitudinea procedurilor. Aceste reguli vor consolida siguranţa primitorilor de organe şi vor facilita schimbul de organe între statele membre U.E., impunând standarde comune.  „Ideea este să avem mai multe organe pentru mai mulţi pacienţi“, a explicat raportorul slovac Miroslav Mikolasik, care a precizat că noile reguli implică „mai multă cooperare între statele membre“. În paralel cu această directivă, s-a propus luarea unor măsuri concrete pentru ameliorarea calităţii şi siguranţei organelor şi eficientizarea procedurilor pentru transplanturi. Propunerile legislative europene includ schimbul de informaţii şi experienţă între ţări şi numirea unor coordonatori ai donatorilor pentru transplanturi în spitale.
Deşi fenomenul vânzării de organe pe piaţa neagră persistă, deputaţii europeni nu au părut să-şi schimbe opiniile avute anterior pe această temă, subliniind importanţa evitării recompenselor financiare pentru donarea de organe, pentru împiedicarea traficului cu organe. Donatorilor li se va permite astfel să ofere organe rudelor apropiate, în cazuri urgente, când nu se poate găsi un alt organ în altă parte.
În momentul de faţă aproximativ 60.000 de europeni sunt pe listele de aşteptare pentru transplanturi. 81% din europeni susţin în principiu posibilitatea de a dona organe în caz de moarte cerebrală, însă doar 12% au făcut demersuri legale în acest sens.


Mentalităţi care se schimbă greu în România

Un indicator al concepţiilor mai mult sau mai puţin învechite cu privire la donarea de organe poate fi considerat şi numărul de donatori, care diferă enorm de la stat la stat. Dacă în Spania, la un milion de oameni există 34,6 de donări, în România sunt doar 0,5.
În România, un pas înainte pentru armonizarea legislaţiei în domeniul transplantului cu cea europeană l-a constituit crearea Registrului Naţional de Transplant, o uriaşă bază de date cu ajutorul căreia se asigură monitorizarea activităţii de transplant conform procedurilor stabilite de Agenţia Naţională de Transplant. Timişul are o persoană desemnată pentru gestionarea datelor în cadrul Registrului Naţional de Transplant – e vorba despre medicul Tiberiu Răzvan Bărdan, de la Centrul de Hemodializă şi Transplant Renal al Spitalului Judeţean Timişoara.
Fostul director al Spitalului Judeţean, medicul Mihai Ionac, care a demarat încă de acum patru ani o campanie menită să schimbe concepţiile timişenilor cu privire la acordul de principiu pentru donarea de organe, în caz de moarte cerebrală, susţine că în acest an e îmbucurător că s-a constatat, în Timiş, o creştere a cazurilor de donare de organe. „Erau ani când nu se putea face niciun transplant, din lipsă de donatori. Anul acesta au fost destul de multe cazuri de transplant, şi cred că acest lucru se datorează şi unei schimbări de mentalitate, dar şi echipei de medici care e mult mai bine instruită şi a putut obţinute mai multe acorduri pentru transplantul de organe”. În Timiş, o prelevare de organe, la Spitalul Judeţean, s-a făcut chiar la începutul acestei luni, când la Clinica de Anestezie şi Terapie Intensivă, din cadrul Spitalului Judeţean, au fost prelevaţi rinichii de la o pacientă în vârstă de 44 de ani, aflată în moarte cerebrală în urma unui accident vascular-cerebral. Femeia fusese internată la Clinica ATI în stare gravă şi, din păcate, eforturile medicilor de a o salva au fost în zadar, testele efectuate arătând că pacienta intrase în moarte cerebrală. Aceasta a fost cea de-a şaptea prelevare de organe făcută în acest an la Spitalul Judeţean Timişoara.