Colecţie de achiziţii şi contracte nelegale la Primăriile timişene

Poate şi pe considerentul că bugetul local are o altă percepţie la nivelul adminis­traţiei locale decât bugetul central, deşi, în esenţă, e vorba tot de bani publici, unele Primării tind să depăşească de multe ori instituţiile centrale în ceea ce priveşte frecvenţa şi amploarea neregulilor din domeniul achiziţiilor şi executării contractelor publice. Timişul nu face excepţie de la această regulă.

Preţuri estimative „SF”

Controalele făcute în Timiş de către Curtea de Conturi sau de către Autoritatea Naţională pen­tru Reglementarea şi Monitori­za­rea Achiziţiilor Publice confirmă faptul că, pe linia respectării legis­laţiei privind achiziţiile publice şi derulării contractelor de lucrări edilitare, nu prea există diferenţe dintre primăriile comunale şi cele municipale.

În acest sens, neregulile, de multe ori flagrante, sunt prezente în portofoliul de achiziţii de produ­se şi lucrări începând de la Timi­şoara până la ultima comună din oricare extremitate a judeţului. De multe ori, însă, aceste nereguli sunt descoperite după ani buni de la momentul comiterii, când tot ce se mai poate face este, eventual, aplicarea unei sancţiuni care, de multe ori, e plătită tot de la buget, ori din banii contribuabililor.

De pildă, abia săptămânile trecute Corpul de Control al Guver­nului a făcut publice o serie de nereguli descoperite anul trecut cu ocazia controalelor făcute la Primăria Timişoara, nereguli care au fost comise în 2007, fără a fi remarcate de misiunile de audit şi auto-verificare ale Municipalităţii. Astfel, reprezentanţii Corpului de Control al Guvernului dau ca exem­plu de neregulă flagrantă o achizi­ţie de servicii de „Emitere şi expe­diere înştiinţări şi somaţii taxe şi impozite”, contractată acum trei ani de Primăria Timişoara. Cu oca­zia controlului făcut anul trecut la Primărie, ale cărui rezultate au fost făcute publice abia acum, s-a descoperit că, de fapt, pentru această achiziţie concuraseră pentru adjudecarea contractului două firme care aveau acţionariat comun. Cu alte cuvinte, un între­prinzător concurase cu el însuşi.

„Din certificatele constatoare aflate la dosarul achiziţiei s-a con­statat că cele două societăţi parti­cipante la procedura de cerere de ofertă deţin reciproc o parte din acţiunile celeilalte societăţi parti­cipante”, spune şeful Corpului de Control al Primului-Ministru, se­cre­tarul de statSorin Alăzăroaie. 

Ca şi când acest „amănunt” nu ar fi fost de ajuns, controlul Corpului de Control al Guvernului a mai relevat că valoarea esti­mată a contractului, de 38.450 de euro, menţionată în nota esti­mativă care a stat la baza alegerii procedurii de atribuire a contrac­tului de achiziţie publică„nu este susţinută de o calculaţie reală sau de contracte anterioare, care să vină în sprijinul acesteia”.

Nu e, însă, o situaţie în premie­ră, pentru că nu o dată au existat dubii legate de valorile estimative, de regulă foarte mari, postate în cererile de oferte ale Primăriei.

Contracte care rămân bătute în cuie

Cu mult mai bine în ceea ce pri­veşte achiziţiile publice şi deru­larea contractelor de lucrări nu se stă nici la cea de-a doua Primărie, ca mărime, din judeţ. Astfel, con­troalele Curţii de Conturi făcute anul trecut la Primăria Lugoj au re­levat faptul că existau obiective de lucrări, cum e cea legată de moder­nizarea Pieţei şi bazarului “George Coşbuc”, în care, deşi Primăria ar fi trebuit să încaseze penalităţi de la contractor pentru întârzieri şi nereguli, acest lucru nu s-a întâm­plat, societatea respectivă fiind pur şi simplu iertată de plata res­pec­tivelor penalităţi, în detrimen­tul bugetului local.

La un alt contract de lucrări pu­blice recent, vizând transforma­rea unui imobil M.Ap.N. în bloc de locuinţe sociale, s-au descoperit cu ocazia controalelor sume achitate fără contraprestaţie, cu alte cuvin­te bani achitaţi de Primăria Lugoj pentru lucrări şi servicii inexis­tente. Mai mult, în cadrul aceluiaşi contract, deşi avea un termen fix de execuţie, firma contractoare şi-a luat un „concediu” de un an, apro­bat de Primărie. „Lucrările au fost sistate din voinţa constructorului, care a solicitat prelungire de 12 luni calendaristice, fără ca în această perioadă să execute lucrări care să justifice prelungirea acordată”, se arată în raportul de control.

Din păcate, pe acest gen de cazuri, atunci când sunt constata­te nereguli flagrante, atât în ceea ce priveşte contractele de achizi­ţii, cât şi în derularea unor contrac­te de lucrări publice achiziţionate de administraţiile locale, struc­turile de control nu pot decât să constate şi să dea, eventual, amenzi sau recomandări, care sunt sau nu respectate de Primărie.

“Odată ce se încheie contrac­tul între instituţie şi firma presta­toare, acest contract mai poate fi anulat doar în instanţă. E adevă­rat, noi suntem singura instituţie de control cu competenţe în acest do­meniu care poate cere nulitatea absolută a unui contract de acest gen, însă acest lucru se face tot la ni­vel de instanţă. Şi, de obicei, această măsură e încuviinţată doar în cazuri în care neregulile sunt extrem de mari : de exemplu nu se realizează niciun fel de pro­ceduri de achiziţie pentru un anu­mit contract public, sau se restric­ţionează în mod vădit accesul ofer­tanţilor la respectiva procedură de achiziţie. De regulă însă, atunci când e vorba de un contract deja încheiat, e mult mai greu să inter­vii”, ne-a declarat Ioana Teodores­cu, şeful Compartimentului de Comunicare al Autorităţii Naţio­nale de Monitorizare şi Reglemen­tare a Achiziţiilor Publice.

Nereguli în serie la Primării comunale

Atunci când nereguli foar­te mari legate de proce­durile de achiziţie sau deru­lare a unor contracte se în­tâlnesc la nivelul unor Pri­mă­rii munici­pale, cu com­parti­mente stu­foase de achi­ziţii şi cu armate de jurişti, ce pre­tenţii se mai pot emi­te în cazul Primăriilor co­munale?

Deci, nu e de mirare că, după cum arată şi rapoartele recente ale Curţii de Con­turi, nereguli de acest gen se întâl­nesc la peste 70% din Primă­riile din mediul rural.

De pildă, nu o dată, Pri­mă­riile comunale ajung să plătească suplimente de con­­tract, în mod nelegal, firme­lor care s-au angajat să des­făşoare lucrări de infra­struc­­tură. În Bârna, după cum re­levă concluziile rapoartelor Curţii de Conturi, pentru pro­grame de investiţii gen re­paraţii podeţe peste pârâul Săraz, în localităţile Bârna şi Drinova, sau curăţirea isla­zului, deschiderea unui drum exploatare, construc­ţia a do­uă podeţe în Pogă­neşti, Pri­măria a plătit supli­mentar fir­mei contractoare facturi pen­tru “costuri cu forţa de mun­că”, “costuri cu săpătura ma­nuală”, “trans­port materiale”, “împrăştie­re manuală de ma­teriale”, deşi aceste lucrări erau inte­grate în contractul de lu­crări respectiv.

La Periam, într-un con­tract similar, în care presta­torul se angaja să furnizeze mâna de lucru necesară pen­tru onorarea obligaţiilor con­tractuale, Primăria a fost nevoită să-i plătească firmei respective un original “spor de procurare manoperă”, prestatorul susţinând că în caz contrar nu poate presta lucrarea pentru că... nu are forţă de muncă.

Un alt tip de neregulă frecvent întâlnită la con­troa­­lele de la Primăriile comu­nale se referă la plata unor lucrări care nu există faptic, deşi au fost achitate la leu.

La Bethausen, de pildă, pentru un contract de pie­truire al Drumului Comunal 127 Cliciova - Şuşani s-a plă­tit, deloc ieftin, contrava­loarea utilizării unui prezum­tiv utilaj de montat ele­men­te de prefabricate din beton, fără să existe certitudinea că acel utilaj a fost utilizat sau măcar că există în parcul tehnologic al firmei con­tractoare. 

O situaţie trasă la indigo se întâlnea şi la Giera, unde în cadrul proiectului “Extin­dere şi modernizare a siste­mului de alimentare  cu apă a locali­tăţilor Giera, Toager şi Gră­niceri” s-a plătit con­tra­valoarea unor utilaje şi ele­mente de infrastructură pen­tru care“nu există întoc­mite situaţii de lucrări din care să reiasă că acestea au fost mon­tate şi nici nu au pu­tut fi pre­zentate documente justifi­ca­tive de intrare în ges­tiunea Primăriei (declara­ţie de con­formitate, certificat de ga­ran­ţie şi cartea tehni­că a utila­jului în original şi în limba ro­mână) precum şi alte docu­mente din care din care să reiasă locaţia unde se află aceste utilaje”.

Lucrările făcute pentru o serie de proiecte europe­ne, care nu mai sunt ulte­rior fi­nan­ţate din fonduri co­muni­tare, pentru că firmele con­tractate de Primărie şi-au bă­tut joc de prestaţia lor, re­prezintă un alt tip de nere­gulă financiară frecventă, im­putabilă administraţiilor locale, pentru că ele sunt gestio­narii proiectelor. De exem­plu, la Criciova, pe un pro­iect cu finanţare europeană numit “Renovarea şi dezvol­tarea satelor, îmbunătăţirea servi­ciilor de bază pentru eco­nomia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moş­tenirii rurale”, Primăria a plă­tit unui număr de trei firme contractante o sumă gene­roasă, reprezentând 70% din valoarea contrac­telor, “fără ca prestaţia să fi fost con­tractată şi realizată în ter­menul util finanţării”.

În aceste cazuri, auto­ritatea contractantă, adică Primăria, rămâne să plă­teas­­că oalele sparte, trebuind de regulă să ramburseze inte­gral valoarea proiectului fi­nanţat, iar acest efort buge­tar le pu­ne pe multe Pri­mării în si­tuaţii dificile.

De asemenea, la foarte multe contracte executate pe bani publici în mediul ru­ral, în beneficiul Primăriilor, se con­stată practicarea unor preţuri care sfidează orice noţiune de bun simţ. Un astfel de con­tract era iden­tificat de Curtea de Conturi tot la Criciova, unde s-a con­­statat că preţurile plătite pentru montarea de garduri din prefabricate din beton şi pavaj cu dale de be­ton erau cu mult peste pre­ţurile maxi­male practicate pe piaţă.

Acestea sunt doar câte­va exemple din lunga listă de nereguli consemnată de Curtea de Conturi, listă care ar trebui avută în vedere în momentul în care se va de­cide schimbarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor şi con­tractelor publice.