Ca la fiecare început de an, odată cu repartizarea bugetelor, majoritatea Primăriilor timişene s-au plâns de sumele mici alocate de la buget, sume care, susţineau unele, nu le ajung nici până la jumăta­tea anului şi nu le permit să facă nicio investiţie. Din acest punct de vedere, este inexplicabilă generozi­tatea cu care aceleaşi Primării au derulat contracte pentru realiza­rea de investiţii la tarife cu mult peste cele ale pieţei, unele plătind antrepre­nori­lor sume generoase pentru lucrări neefectuate. Raportul privind justa gestionare a finanţelor publice locale scoate la iveală o colecţie impresio­nantă de nereguli consta­tate la contractele de investiţii derulate de majoritatea primăriilor din Timiş.


Contracte paralele cu preţurile şi realitatea

Se spune că actualul con­text economic e clar defavo­ra­bil sectorului de construcţii, care a stagnat din cauza prăbu­şirii pieţei imobiliare. Nu s-ar zice însă că lucrurile stau aşa, din perspectiva contractelor pe care unele Primării timi­şene le-au încheiat cu firme de construcţii şi care au fost în­toc­mite într-o asemenea ma­nieră încât s-ar zice că res­pec­tiva firmă e singura de acest fel din judeţ sau chiar din ţară.

Potrivit Raportului privind gestionarea finanţelor publice locale, Primăria Traian Vuia, de pildă, după ce a încheiat un contract cu o firmă de profil pentru pietruirea drumului co­munal Susani - Leucuşeşti, con­venind să-i achite pentru trans­portul rutier de materiale de construcţii cu atobasculanta su­ma de trei lei pe kilometru, a plă­tit de fapt patru lei pe kilo­me­tru, fără ca firma contractoare să-i ceară acest lucru.

Cuvântul se pare că mai are încă mare greutate în me­diul ru­ral, şi aşa se explică cum, în multe situaţii, ţine loc şi de acte doveditoare legate de pres­tarea unor servicii plătite de Primă­rie. Astfel, conform Raportului legat de gestionarea finanţelor publi­ce locale, Pri­măria Tor­mac a fă­cut plăţi pentru lucrări de mo­der­nizare la unul dintre dru­mu­rile din loca­litate, asfaltări de tro­tuare, po­duri şi podeţe în locali­tăţile Şipet şi Cadăr „doar pe bază de factură, fără situaţii de lucrări prin care să se certi­fice lu­­cră­rile contractate şi rea­lizate”.

O situaţie oarecum si­mi­lară s-a înregistrat la Satchinez unde Primăria, conform ace­luiaşi document, s-a apucat să facă investiţii la un obiectiv care nu aparţinea patrimoniului său. Ca lucrurile să meargă bine, a mai angajat şi un diriginte de şantier pentru respectiva lu­crare, care a acceptat la plată facturi de peste 66.000 de lei. Şi aici s-au plătit lucrări vir­tuale, documentul consemnând „întocmirea de situaţii de plată de executat şi achitate de be­neficiar, lucrări care în fapt nu au fost executate”, rezultând un prejudiciu de 119.496 de lei.


Lucrări fără bani

O situaţie cel puţin bizară a fost înregistrată la o serie de lucrări de investiţii din Sân­mihaiu Român, pentru care Primăria a cumpărat beton concasat şi a închiriat bunuri de la una şi aceeaşi societate, fără să aibă de fapt banii nece­sari, semnând şi un contract care era, oricum, numai avan­tajos nu pentru contractor. Astfel, raportul menţionează „afectarea în mod grav a bu­getului de venituri şi cheltuieli a comunei Sânmihaiu Român prin încheierea de contracte şi angajarea insti­tuţiei în relaţii cu S.C. Utilaje Novac, în con­diţiile în care nu existau alocate sume şi des­chise credite din care să poată avea loc lichi­darea şi plata angajamentelor asumate”. Rezultatul a fost plata unor pe­nalităţi de întâr­ziere în cuan­tum de 1% pe zi de întârziere, procent calculat la suma res­tantă la plată până în momen­tul stingerii datoriei. Adică, dacă Primăria întârzia cu plata timp de trei luni, tre­buia să plătească o sumă dublă firmei contractante.

La Racoviţa, Primăria pa­re să fi adoptat curentul mini­malist în ceea ce priveşte lu­crările contractate, probabil pe principiul că mai multe docu­mente referitoare la achiziţie reprezintă de fapt „materie primă” pentru structurile de control, care pot găsi în acest fel mai multe nereguli. Ca ata­re, consemna Raportul, la Pri­măria Racoviţa „nu se cunosc informaţii relevante cu privire la necesarul de produse, lucrări şi servicii ce au fost contrac­tate în perioada 2008 - 2009, procedura de atribuire, precum şi anumite specificaţii tehnice pe care trebuiau să le îndepli­nească produsele, lucrările şi serviciile în cauză”.


Suplimente nejustificate

Nicio situaţie de excedent bugetar major nu justifică mo­da­­litatea prin care la Primăria Periam au fost întocmite o serie de contracte pentru investiţii de interes local. Astfel, auditorii publici au constatat că în două cazuri Primăria a achitat sume în avans, fără ca acestea să fie acoperite integral din presta­ţiile ulterioare, sau sume în avans, fără ca în contract să se spe­cifice obligativitatea achitării unui avans.

Într-un alt contract de inves­tiţii, tot în Periam, după ce a con­venit şi parafat prin contract fap­tul că va efectua lucrările pen­tru care s-a angajat cu un anu­mit număr de muncitori, după înce­perea lucrărilor, firma execu­tantă şi-a dat seama că mai are nevoie de mult mai multă mână de lucru. Deşi acest lucru era pro­blema ei, nu a Primăriei, administraţia publică locală i-a achitat cu promptitudine un bo­nus la contract, numit, savant, „spor procurare manoperă”.  

Pe principiul „nu e esenţial ca lucrările să fie efectuate, e esenţial să fie plătite”, Raportul legat de gestionarea fondurilor publice la nivel local menţiona cazul Primăriei Margina unde, „la lucrările de alimentare cu apă a localităţii Nemeşeşti, s-au decontat prin situaţiile de lucrări, costuri nelegale, respectiv săpă­turi manuale, fără a fi probate cu documente justificative”.

La Mănăştiur, o serie de lucrări de interes public au fost plătite cu preţuri care sparg piaţa, cu mult peste media din domeniu.

Astfel, pentru o serie de reabilitări s-a plătit pentru be­tonare suma de 206 lei pe me­tru cub, deşi în contract se con­venise asupra sumei de 173 de lei pe metrul cub, şi s-au făcut umpluturi cu material de piatră pentru nivelarea drumurilor la preţul de 92 de lei metrul cub, de trei ori mai mare decât ofer­ta pieţei din domeniu, care e de 35 de lei metrul pătrat. Iar pen­tru contractul de modernizare de străzi în Mănăştiur s-au fă­cut decontări de materiale pen­tru 141.000 de metri pătraţi, deşi suprafaţa reală era de doar 97.000 de metri pătraţi.

Până şi o reabilitarea unei clădiri a unei grădiniţe din Lieb­ling nu a scăpat fără nereguli, raportul de control consem­nând „acceptarea la plata a unor ar­ticole de lucrări nerealizate şi cuprinse în situaţiile de lucrări întocmite spre decontare”.

Un exemplu tipic de cum se poate îmbogăţi o firmă şi dintr-un contract cu o instituţie publică e cel semnalat în co­muna Giera, fiind vorba de o lucrare destul de importantă : extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă a localităţilor Giera, Toager şi Grăniceri.

Aici, raportul de control a consemnat, în prima fază, că, pentru acest contract, s-au cum­părat o serie de utilaje, deşi, din punct de vedere al documen­taţiei, acestea nu există, şi nici nu se ştie unde au fost montate. „Au fost efectuate plăţi pentru utilaje pentru care nu există întocmite situaţii de lucrări din care să reiasă ca acestea au fost montate şi nici nu au putut fi prezentate documente justi­ficative de intrare în gestiunea primăriei (declaraţie de confor­mitate, certificat de garanţie şi cartea tehnică a utilajului în original şi în limba română, con­form fişei tehnice întocmite/utilaj prezentate la devizul de ofertă) precum şi alte docu­mente legal întocmite din care să reiasă locul (locaţia) unde se află aceste utilaje”, consem­nează raportul. Aceste utilaje au costat „doar” 1,2 milioane de lei.

Apoi, s-a constatat că Pri­măria a mai plătit un supliment de contract, în sumă de 153.423 de lei, reprezentând contrava­loa­rea lucrărilor suplimentare care, spun auditorii care au făcut controlul, „au fost achitate ne­legal întrucât nu au la bază nici­un angajament legal încheiat”.

Mai mult, ca şi cum aceste nereguli nu ar fi fost suficiente, Primăria i-a returnat firmei con­tractante şi garanţia de bună execuţie a lucrării, care trebuie returnată abia după recepţie, dacă totul era în regulă, însă lucrarea nu a fost recepţionată tocmai pentru că s-a fugit de asumarea unei răspunderi. După încasarea banilor, cum era previzibil până la un punct, firma contractantă a intrat în insolvenţă. Semn că aceste prejudicii constatate cu ocazia controalelor vor rămâne doar pe hârtie, fără să mai fie vreo­dată recuperate.


Contestări şi lamentări

În general, aceste nereguli constatate la Primării de către Camera de Conturi sunt con­semnate în procesele-verbale de control, în care auditorii finan­ciari dispun şi măsuri punctuale de recuperare a prejudiciilor. Aceste procese-verbale sunt însă contestate cu constanţă de cei sancţionaţi, care ajung în instanţă unde, adesea, totul e relativ. „Procentul de contes­tare a rezultatelor acţiunilor de audit de către Primării tinde să ajungă la 100%. Aşa ajungem în instanţă, unde un astfel de pro­ces durează”, explică Ioan Condan, directorul adjunct al Camerei de Conturi Timiş.

Aşa că, până când un astfel de pro­ces trece prin toate in­stan­ţele, în eventualitatea în care Pri­măria nu îl câştigă, vin alege­rile, primarii se schimbă, iar firmele care au încasat ne­jus­­tificat bani de la autorităţile pu­blice locale intră în insol­venţă. Caz în care prejudiciile nu se mai recuperează.

Cu toate că foarte multe Primării realizează, în acest fel, o risipă clară de fonduri bu­getare, majoritatea se plâng că bugetele alocate nu sunt su­ficiente. „Şi în acest an multe Primării din judeţ s-au plâns de bugetele alocate. Majoritatea primăriilor sunt nemulţumite, susţinând că banii alocaţi sunt puţini, şi sunt departe de suma de care aveau nevoie”, ne-a declarat Liviu Borha, vice­preşedintele Consiliului Jude­ţean Timiş.