Cea mai interesantă şi mai... bal­şoi (prima după Pen­ta­gon, care‑i cea mai prima clă­dire a lumii) in­sti­tu­ţie de spec­tacole de la noi (tot) Par­­la­mentul sau Casa (Poporului fos­­tă a Republicii) din deal ră­mâ­ne. Aici are loc, în fie­care zi a le­gis­la­tu­ri­lor (chiar dacă se‑m­prospătează tru­pa din pa­tru în pa­tru ani) cel mai fru­­mos spectacol to­tal: de re­vis­tă, de dramă, de vodevil, de co­medie, de box, de piaţă (şi de pa­iaţe!), hazo­te­ca na­ţio­na­lă, agora cu do­tări elec­tro­nice de ultim răcnet, cu fo­tolii de sahin­sahi, cu nivel elevat al dis­­cur­su­lui, cu pive de aur pen­tru bă­tu­tul apei în ele, cu mi­ni­tru­pe al­go­rit­mi­ce numite co­mi­sii pe probleme (ale oa­­me­nilor ale­gători, căci aleşii nu‑şi fac pro­bleme, ei având de toate la sca­­­ră, la nas, la membrii de fa­mi­lie, la bu­zunar, în cont, în card, în por­to­fel, în ţară, în străi­nătate), cu do­uă odăi (sis­­tem bicameral adică!) cu oa­­me­ni de valoare aleşi pe liste un­de au fost aşe­zaţi potrivit acelui cin­ci (la sută), no­ta pro­mo­vabilităţii, sau mai mult de­cât atât (nota bene: sunt şi ad­mişi care‑şi merită locul şi‑şi vă­desc voca­ţia, chiar şi‑n spec­ta­colul (grotesc, une­ori!) al primei scene a puterii celei din­­tâi a tri­ni­tă­ţii forţei şi se­pa­ra­ţiei acesteia, pe lân­gă in­sti­tu­ţia jude­că­to­reas­că şi cea exe­cu­tivă. De presă n‑am zis ni­mic, ea rămâne (cum se ve­­de şi din acest text), puterea a pa­tra, cea ca­re pierde aur‑ar­gin­tul‑bron­zul com­pe­­ti­ţiei, adi­că locul pe podium, ca­re e li­be­ră să spună, cum li­be­re sunt să nu‑i ia în seama spu­se­le (toa­te) ce­le­lalte puteri.