Combaterea prostituţiei, o luptă cu morile de vânt

Peste 350 de amenzi au fost date în acest an, la Timişoara, unor femei care racolau bărbaţi pentru întreţinere de raporturi sexuale. Deşi multe au fost amendate de zeci de ori, s-au întors la “locul de muncă”, fără a-şi plăti amenzile. Oamenii legii spun că e dificil de demonstrat că o persoană face prostituţie şi puţine dintre fetele de pe stradă ajung să fie pedepsite penal, combaterea acestui fenomen fiind asociată cu o luptă cu morile de vânt...

Prostituţia, un fenomen inatacabil

Deşi sunt sancţionate de zeci de ori, uneori chiar de mai multe ori într-o săptămână, amenzile nu le sperie pe prostituate, aşa că, după ce sunt amen­date, revin la îndeletnicirile lor.

Poliţiştii timişoreni par să ducă o luptă cu morile de vânt în combaterea prostituţiei. De la începutul acestui an, poliţiştii locali au aplicat 351 de amenzi fetelor prinse în flagrant. Amenzile oscilează între 500 şi 1.500 de lei.“Din pă­cate, este un fenomen cu care ne con­fruntăm, dar mai mult de aplicat sanc­ţiuni nu avem ce face”, spune Geor­gina Velicu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Timişoara.

Poliţiştii declară că sancţionarea con­travenţională este singura posibi­litate de pedepsire a acestor fapte, ne­existând o legislaţie coerentă şi efi­cientă. Potrivit acestora, s-a încercat în câteva cazuri condamnarea la mun­că în folosul comunităţii, de către in­stanţa de judecată, dar prostituatele pu­teau ispăşi această condamnare nu­mai dacă ar fi fost de acord cu acest lucru... Astfel că, în cele mai multe ca­zuri, deşi nu îşi plătesc amenzile, pro­stituatele nici nu pot fi executate silit, în ma­joritatea cazurilor neavând bu­nuri pe numele lor.

Întrebaţi ce se întâmplă cu cele amen­date de nenumărate ori pentru prostituţie, poliţiştii timişoreni se de­clară neputincioşi, arătând că rare sunt cazurile în care se poate demon­stra infracţiunea de prostituţie, fetele scăpând aproape de fiecare dată doar cu amenzi pe care, oricum, nu le plătesc. Nici trimiteri în judecată pentru ne­plata amenzilor nu au fost la Timişoa­ra, deşi Serviciul de Colectare şi Exe­cutare Silită Amenzi Persoane Fizice, din cadrul Primăriei Timişoara, ar fi tre­buit să fie cel mai interesat să încaseze banii din amenzi.

Oamenii legii dau vina pe Ministe­rul Justiţiei care dezvol­tă o teorie des­tul de abstractă cu pri­vire la sancţio­na­rea prostituţiei, sanc­ţionarea din punct de vedere penal a acestei fapte inter­ve­nind doar dacă fapta este săvârşită în mod repetat, iar în cazurile în care comi­terea faptelor are caracter izolat se consideră că nu sunt îndeplinite condi­ţiile pentru sanc­ţionarea acestora ca infracţiuni, ci doar ca şi contravenţii. “Prostituatele nu îşi plătesc amenzile, dar nu am avut niciu­na condamnată pentru asta. Noi le sanc­ţionăm mereu, inutil. Ar trebui modi­ficată legislaţia, cu măsuri drastice. Să luăm exemplul Ungariei, unde pentru cerşetorie un individ este amendat cu 600 de euro, iar dacă nu plăteşte, face închisoare. Aşa ar fi normal şi cu pro­stituţia la noi. Să facă închisoare”, ne-a declarat Do­ru Spătaru, directorul executiv al Po­liţiei Locale Timişoara.

Cerc legislativ vicios

Oamenii legii mai spun că, potrivit reglementărilor legislative, între situa­ţia în care o femeie este prinsă că între­ţine relaţii sexuale cu un client pe do­meniul public – caz în care este amen­dată – şi cea în care această faptă poate fi încadrată ca şi infracţiune este o li­nie de demarcaţie foarte fină. În prima situaţie, cea cu care poliţiştii locali se confruntă mereu, femeile care îşi vând trupul sunt amendate pentru încălca­rea a unor nor­me de convieţuire socia­lă, a ordinii şi liniştiipublice, respectiv pentru “atra­gerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în localuri, par­curi, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi se­xuale cu aces­tea spre a obţine foloase materiale, precum şi îndemnul sau de­terminarea, în acelaşi scop, a unei per­soane la să­vârşirea unor astfel de fap­te”. Infrac­ţiunea de prostituţie este re­glementată de articolul 328 Cod Penal, care preci­zează că “fapta persoanei care îşi pro­cură mijloacele de existenţă sau princi­palele mijloace de existenţă, practi­când în acest scop raporturi se­xuale cu diferite persoane, se pedep­seşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”. Cu alte cuvinte, doar dacă poliţiştii demon­strea­­ză că femeile care stau la colţ de stradă folosesc banii primiţi pentru a se în­treţine se consideră că acestea se prosti­tuează. Este, însă, foarte dificil de de­monstrat acest lucru, chiar dacă da­tele statistice privind sanc­ţionarea re­petată a unei persoane ar putea indica clar acest fapt. “E greu de arătat, după litera legii, că respectiva persoa­nă pra­ctică prostituţia ca şi me­serie. Pe de o parte, când sunt prinşi în fla­grant, clien­ţii prostituatelor nu recu­nosc că le plă­tesc pentru astfel de ser­vicii şi atunci sunt sancţionaţi la Legea 61, iar pe de altă parte, trebuie demon­strat că femeia foloseşte banii primiţi în scopul achizi­ţionării mijloacelor de trai, pentru a i se întocmi dosar penal”, explică şi An­dreea Cinteză, de la Biroul de presă al Inspectoratului de Poliţie Timiş.