Confiscarea averilor, premieră judiciară via A.N.I.

Agenţia Naţională de Integritate a făcut public, zilele trecute, faptul că a iniţiat demersuri de solicitare a confiscării averii unui poliţist de frontieră timişean cercetat de D.N.A. în celebrul “lot Moraviţa”. Deşi măsuri similare ar fi putut fi luate în privinţa întregului grup de poliţişti de frontieră şi vameşi arestaţi, acest prim demers poate fi unul încurajator, chiar dacă nu produce efecte imediate. În urma contestării în justiţie, procedura de confiscare s-ar putea întinde pe ani de zile, fără a se putea şti care ar fi finalitatea ei. Până acum, A.N.I. nu a reuşit să obţină nicio sentinţă definitivă şi irevocabilă de confiscare a averii.

Primul caz de solicitare de confiscare a averii din Timiş

Apostrofată de presă pe motiv că nu s-a autosesizat în cazul lotului de poliţişti de frontieră şi agenţi vamali arestaţi la începutul acestui an, în urma descinde­rilor D.N.A., Agenţia Naţională de Inte­gritate a anunţat la înce­pu­tul acestei săptămâni de­mararea procedurilor de con­fiscare a averii în cazul unui singur membru al “lotului Mo­raviţa” : poliţistul de fron­tieră Butta Liviu Dănuţ. Deşi astfel de demersuri ar fi trebuit rea­lizate în cazul tu­turor celor arestaţi, probabil că poliţistul de frontieră în cauză a fost sin­gurul care şi-a păstrat pe nu­mele său cea mai mare parte din bunurile acu­mulate şi le-a evi­denţiat ca atare în de­cla­raţia de avere.

În cazul său, inspectorii A.N.I. au găsit, în urma proce­durilor de evaluare a averii dobândite în perioada exerci­tării funcţiei publice, o dife­renţă sem­nifica­tivă, în cuan­tum de 190.491,2 lei (adică 45.355 de euro), între averea do­bândită şi veniturile realizate.

Pe perioada 2000 - 2010, când poliţis­tul de frontieră a activat în cadrul insti­tuţiei, a acumulat, împreună cu soţia sa, venituri de 225.000 de lei, averea deţinu­tă de cei doi soţi, în care “au fost identi­fi­cate părţi de natură nejustificată” fiind de peste 410.000 de lei. Ca atare, A.N.I. a decis sesi­zarea Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Ti­mişoara, pentru ini­ţierea procedurilor de confis­care a sumelor de bani cu ca­racter nejustificat, dobândite în perioa­da cât a fost agent de poliţie de fron­tieră în cadrul Sectorului Moraviţa.

Totodată, poliţistul de frontieră a fost declarat incom­patibil cu funcţia pe care o exercită, pe motiv că în decla­ra­ţia de avere supusă evaluării au fost identificate diferenţe semnificative.

Decizia nu este una defi­nitivă, ea urmând a fi con­testată la nivel de in­stanţă. Din practica judiciară de până acum, reiese că până în mo­mentul în care o instanţă con­­­sideră definitivă şi irevo­ca­bilă decizia de confiscare a averii pot trece ani de zile. În pre­zent, la nivel na­ţional, A.N.I. are pe rol, la diferite in­stan­ţe, doar şase dosare în care s-a ce­rut confiscarea averii dobân­dite nejusti­ficat, unul fiind al fostului senator P.S.D. Şer­ban Brădişteanu.

Până în prezent nu există nici mă­car o singură hotărâre de acest gen care să rămână definitivă şi irevocabilă, şi, deci, să poată fi pusă în aplicare.

Avocat Dumitru Ganţ : “Probatoriul nu e greu de făcut, măsura e greu de aplicat”

Avocatul timişorean Du­mitru Ganţ spune că măsura confiscării bunurilor dobândi­te ilicit e perfect legală şi în diverse forme a fost aplicată curent, de foarte multe ori la nivel de instanţe.“Aceste mă­suri, e adevărat, s-au luat de obicei la infractorii de drept comun, nu în high-life, aşa cum începe să se întâm­ple acum, odată cu aceste măsuri luate de către A.N.I. În cazul unor infractori fără un sta­tut special, instanţa a luat de multe ori decizia confiscării averii, în măsura în care s-a dovedit că respecti­vele bunuri sunt un produs al faptelor penale săvâr­şite. Doar în cazul demnita­rilor sau al unor per­so­nalităţi cu un anumit statut, peste medie, s-a dovedit că această măsură e greu de apli­cat. Teoretic, probatoriul nu e greu de făcut. Dacă un om câş­tigă pe o anumită perioa­dă echivalentul decla­rat al sala­riului minim pe economie şi nu are alte venituri legale, dar reuşeşte în acest interval de timp să acumuleze sume foarte mari, e clar că banii respec­tivi nu au fost dobândiţi prin mijloace licite, deci pot fi con­fiscaţi”.

Dumitru Ganţ mai spune că în urmă cu 25 de ani, mă­su­ra confiscării era una banală, procedurile fiind mult mai sim­ple faţă de cele de azi. “Şi nu vorbesc de ce­lebra Lege a Ili­citului, ci de procedurile pena­le în care, dacă se dovedea comite­rea unor infracţiuni, se lua măsura confis­cării averii fără niciun fel de discuţie”.

Prim-procurorul Parchetului Tribunalului Timiş : “Se poate solicita confiscarea bunurilor dobândite ilicit, dacă sunt produsul unor infracţiuni dovedite”

Prim-procurorul Par­che­tului Tribu­nalului Timiş, Ion Braşoveanu, preci­zea­ză că în procesele penale pro­curorii propun destul de des măsura confiscării bunurilor dobândi­te ilicit, însă confis­că­rile cerute de A.N.I. se bazea­ză pe cu totul alt tip de proceduri şi preve­deri legisla­tive. “În cazul fap­te­lor penale, se poate soli­cita confiscarea bunurilor dobân­dite ilicit, însă în limita în care sunt produsul unor infracţiuni dovedite. În cazul con­fiscă­rilor solicitate de A.N.I. se aplică cu totul alte proceduri, prevăzute în legis­laţia pe baza cărei funcţionează A.N.I.”.

Comisiile de cercetare a averilor nu au un palmares prea impresionant

În cazul poliţistului de fron­tieră pentru care a fost solicitată luarea măsurii de confiscare a averii, a fost sesizată Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în ve­derea iniţierii proce­durilor de con­fiscare a sume­lor de bani cu ca­rac­ter nejustificat.

Comisia de Cercetare a Averi­lor, structură care îşi încetase activi­tatea în 2007, a fost reînfiin­ţată în Timiş odată cu noua ver­siu­ne a Legii de funcţionare a Agen­ţiei Naţionale de Integritate. 

Până în 2007, Comisia de Cer­ce­tare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara putea sesiza Par­chetul, în cazul în care consta­ta in­fracţiuni de domeniul penalului şi se putea ajunge la trimiteri în judecată şi chiar la confiscarea ave­rilor. Aşa stăteau lucrurile teoretic, pentru că, practic, în ultimii cinci ani de acti­vitate ai acestei struc­turi nu s-a în­registrat nici măcar un singur caz de confiscare a ave­rii, nu doar în Timiş, ci pe toată ra­za de acoperire a Curţii de Apel Ti­mişoara – în Timiş, Arad şi Caraş-Severin.

Bilanţul rezultatelor din ultimii ani de funcţionare a Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este su­ges­tiv… În 2005, Comisia a făcut an­che­te în cinci dosare, toate finali­zate cu ordonanţe de clasare. În 2006, a avut patru dosare, şi ele termi­na­te cu ordonanţe de clasare. În 2007, ulti­mul an de funcţionare al Comi­siei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe lângă două dosare încheiate cu ordonanţe de clasare, s-a ajuns la o trimitere în judecată, procesul tre­nând până în aprilie 2010, când do­sarul a fost închis prin hotărâre de­finitivă şi irevocabilă.

Rămâne de văzut dacă în noua variantă, reînfiinţată, această struc­tură se va dovedi mai eficien­tă în ceea ce priveşte confiscarea averilor dobândite în mod ilicit.

Radu Nicolae, manager de programe specializat pe integritate publică al C.R.J. : “Precedente pentru confiscările dispuse de A.N.I. există, deşi sunt puţine”

Până acum, cazurile de confis­care a averii pe motivul dobândirii prin mijloace imposibil de dovedit ca fiind licite sunt extrem de rare. Ra­du Nicolae, manager de progra­me specializat pe integritate pu­blică al Centrului de Resurse Juridice, spune că abia după ani de procese C.R.J. a reuşit să obţină în instanţă două ast­fel de decizii de­finitive şi irevoca­bile. “Una dintre aceste decizii se referă la fostul pri­mar al Bacăului, Dumitru Sechela­riu, în cazul căruia am reuşit să ob­ţinem de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confir­marea unei sen­tinţe care prevedea confiscarea unei părţi din avere pen­tru care nu se putea dovedi că a fost dobândită în mod licit. Însă acest lucru s-a întâmplat după ani şi ani de proce­se – sesizarea noastră a fost făcută în 2005 şi abia în 2008 s-a ob­ţinut această decizie. Ca atare, pre­ce­dente există pentru confiscă­rile dispuse de A.N.I., deşi sunt puţine”, precizează reprezentantul C.R.J.

În opinia sa, şi în cazurile de solicitare de confiscare de avere instrumentate de D.N.A. şi aflate acum în lucru la nivelul instanţelor va trebui să treacă o perioadă de cel puţin trei sau patru ani până când se va ajunge la o sentinţă defini­tivă şi irevocabilă. “Dacă vă uitaţi în statis­tica A.N.I., veţi vedea că până acum nu a fost obţinută nicio decizie de­finitivă şi irevocabilă, dosarele fiind în diverse stadii la nivel de instanţe. De aceea va mai dura până când se va obţine o pri­mă decizie judecăto­rească defini­tivă în acest sens. A.N.I. a început să solicite confiscări de averi în cazul poliţiştilor din lotul acela din Argeş, din acea reţea care elibera ilegal permise auto, contra unor şpăgi. Asta s-a întâmplat în 2008 şi iată că în prezent nu avem încă o decizie judecătorească defi­nitivă şi irevocabilă în acest caz. Deci, va fi nevoie să treacă în fiecare caz cel puţin trei sau patru ani până când instanţa va confirma sau va infir­ma definitiv şi irevocabil măsura confiscării averii”.