Conflict de interese la Primăria Timişoara?

Modul în care Primăria Timişoara lan­­­sea­ză spre dezbatere publică un plan de urba­nism, facili­tându-i accesul în circuitul de avizare pen­tru documentaţia Planului Urbanistic Detaliu – deşi e vorba despre o construc­ţie care încalcă regula generală –, scoa­te la iveală un aspect interesant. Firma care a proiectat construcţia, MG Build­ing Design S.R.L., este direct legată de numele fiu­lui edilului-şef Ghe­orghe Ciuhandu.

Prin urmare, problema ridică semne de întrebare : Cum s-a reuşit adu­ce­rea proiectului până la faza de dez­ba­tere publică, fără ca vreun angajat al Primă­riei să se sesizeze că acesta intră în contradicţie cu regulile ge­ne­­rale? Au exis­tat situaţii, în care apare nu­me­le ace­leiaşi firme, când lu­crări de cons­trucţie au primit, discutabil, aviz favorabil? Şi-a pus, în astfel de ca­zuri, semnătura pe autorizaţia de construcţie pri­marul Gheorghe Ciuhandu ori au fost situaţii în care s-a mers pe o aşa-zisă ac­cep­­tare tacită, cu tot ceea ce implică aceasta? Iar dacă da, prin ast­fel de contracte, pri­marul Ti­mi­şoarei poate sau nu poate fi sus­ceptibil de con­flict de interese, dat fiind că are în subordine Insti­tuţia Arhitectu­lui-şef, deci, implicit, Ser­viciul Autorizare şi Con­trol în Construcţii sau Biroul Dezvoltare Urbană şi Avizare PUZ/PUD?

Nu ştim ce va răspunde Primăria la aceste întrebări. Rămâne speranţa să nu dea dovadă de aceeaşi opacitate ca atun­ci când TIMPOLIS i-a soli­ci­­tat să facă publice infor­maţii privind con­tractele de servicii notariale, semnate de Ser­vi­ciul Juridic, sub­ordonat se­cretarului Pri­mă­riei, Ioan Cojocari, tatăl Paulei Cojocari, cu al cărei birou notarial, sunt indicii, Munici­pa­li­tatea a încheiat con­tracte. Prin ur­mare, ipoteza existenţei unui conflict de inte­rese nu putea fi eliminată din ecuaţie. Deşi în­trebările adre­sate Primăriei au fost cla­re – Cu ce birouri nota­ria­le au fost încheiate aceste con­tracte? Ce criterii şi ce procedură de selecţie au stat la baza ale­gerii acestor bi­rouri notariale?, Care este va­loarea fiecărui con­tract în parte? –, răspunsul transmis de Ser­viciul Juridic a sfidat, printr-o interpretare dată în bătaie de joc legislaţiei. Făcând şotron prin­tre para­grafe de legi, re­pre­zentanţii Munici­palităţii ajung, chinuit, la concluzia că, dat fiind că notarii publici nu sunt persoane juridice, sunt asimilaţi persoa­ne­lor fizice. Care persoa­ne fizice, găsesc ju­riştii un alt para­graf dintr-o altă lege, sunt pro­tejate, pentru că legea nu dă acces liber la in­for­maţiile cu pri­vire la datele personale... Şi, ca argument suprem, ni se ex­pli­că, notarii au obli­gaţia să păstreze secretul profesional. Prin ur­mare, sumele plătite de Mu­nicipalitate pe ser­vi­cii notariale şi numele notarilor care au în­casat bani de la Pri­mărie sunt confidenţiale…

Curtea de Conturi, căreia i-au fost cerute aceleaşi informaţii, ne comunică fap­tul că so­licitarea a fost redi­recţionată către… Primărie. Mai rămân Cor­pul de Control al Pri­mului-Ministru şi Agenţia Na­ţională de Inte­gritate să se pronunţe dacă nu în privinţa su­me­lor to­ta­le pe care Municipali­ta­tea le-a plătit pe servicii notariale şi a modului în care a se­lec­ţionat no­tarii cu care să lucreze, măcar în pri­vinţa (in)exis­tenţei conflictului de interese – ul­timul aspect dorindu-se clarificat şi în cazul pri­ma­rului în relaţia sa cu MG Building Design, via Municipalitate.