Conjugare cu sincope a lui " a putea"

Modelul cabanelor de vanatoare Romsilva - a caror privatizare se pregateste, sub scuza neprofitabilitatii lor si a bunei intentii a staff-ului Ministerului Agriculturii de a profitabiliza activitatea institutiei - nu este singular in peisajul autohton. Probabil, si cabanele Romsilva (indicate drept vinovate de crearea in bugetul public a unor gauri negre la concurenta cu "Marianele" Pacificului) in mana privatilor vor deveni mine de aur, asa cum si liniile C.F.R. desemnate neprofitabile au devenit obiect de activitate pentru investitori privati.

Raportandu-ne la ultimul eveniment - mitingul de protest anuntat a fi organizat impotriva deciziei Ministerului Transporturilor de a disponibiliza, in perioada imediat urmatoare, 12.000 de angajati de la S.N.C.F.R. , pe motiv de pierderi imense care, din cauza crizei, nu mai pot fi tolerate -,problema nu e cum au ajuns sau cum vor ajunge investitorii privati sa faca bani cu statul ori cu ajutorul lui, nici cum ajung sa fie desemnati castigatori intr-o astfel de afacere oficial declarata ca fiind sinonima cu falimentul. Problema acum e de ce locul lui "nu se poate" e luat cu brio de cel al lui "se poate"?

Subiectul redeschide o problema mai veche, despre care nu se poate spune ca nu a fost analizata de fostele conduceri care s-au perindat in ultimii ani la sefia Ministerului Transporturilor, dar se poate spune ca pentru rezolvarea ei nu s-a luat o masura eficienta. Mai bine zis, nu o masura profitabila pentru stat. Pe fondul pierderilor anuntate s-a decis, insa, concesionarea unor trasee neinteroperabile - declarate neprofitabile de catre S.N.C.F.R. - catre societati private, decizie justificata, in urma cu cativa ani, de Ministerul Transporturilor prin faptul ca valoarea chiriilor pentru circulatie a traseelor inchiriate urma sa acopere "cheltuielile cu impozitele, taxele locale si amortismentele aferente sectiilor de circulatie" ale S.N.C.F.R. Anuntul intentiei de a disponibiliza cei 12.000 de angajati arata ca lucrurile nu s-au indreptat nici dupa acele parteneriate stat-privat, desi privatii merg mai departe cu afacerea. Iar situatia din teren indica acest lucru.

RegioTrans S.R.L., o firma din Brasov care asigura 17 curse si la nivelul Regionalei C.F. Timisoara, dovedeste ca se pot face bani si din mersul trenului. Excluzand din discutie "detalii" gen credibilitatea pe care o prezinta o firma nou infiintata, fara niciun fel de CV deschizator de usi, cu un capital de 2.000.000 de lei (vechi), careia Ministerul Transporturilor ii da pe mana infrastructura, incredintandu-i contracte de concesionare a unor trasee feroviare, vedem niste cifre elocvente. Potrivit portalului vrajitorul.eu - un site ce pune la dispozitie informatii complete despre companiile si persoanele juridice din Romania -, pe 2007, adica la doi ani de la infiintare, RegioTrans ajunsese la o cifra de afaceri de peste 365 de miliarde de lei (vechi), e drept, cu un profit declarat 0. Totusi, un aspect este de la sine inteles : niciun om de afaceri nu ar accepta sa piarda bani si sa mearga mai departe in acelasi ritm.

Si atunci te intrebi de ce privatul poate ceea ce statul a declarat si a dovedit ca nu poate? Asta desi si unul, si celalalt au avut acelasi obiect de activitate, au folosit aceleasi rute si au beneficiat de aceeasi infrastructura. Ba unul dintre ei, privatul, a venit si cu alte trenuri... De ce, in aceasta afacere, factorii decizionali din Transporturi au decis, inca de acum multi ani - cand s-au concesionat liniile de cale ferata -, ca subventiile acordate pentru transportul public ii sunt eficiente privatului, dar ineficiente statului? Si o ultima, desi prima ca importanta, intrebare : De ce statul nu a luat masuri pentru a limita pierderile si pentru o eventuala - si, iata, nu imposibila - rentabilizare a transportului public?