Consiliul Concurenţei denunţă modalităţile de trucarea a licitaţiilor

Consiliul Concurenţei a făcut public, la începutul acestei săptămâni, un studiu de caz, rezultat din investigaţiile făcute de-a lungul ultimilor ani de inspectorii instituţiei, legate de felul în care o serie de firme din aceeaşi branşă, în baza unei înţelegeri prealabile reciproc avantajoase pot influenţa până la trucare rezultatul unei licitaţii publice. 

„Manual” de trucare a licitaţiilor

Consiliul Concurenţei a publicat, marţi, un raport extrem de interesant legat de felul în care o serie de firme ca­re participă la licitaţii publice pot influenţa decisiv modalitatea de atri­bui­re a contractului respectiv.

Schema nu este complicată : încă din faza de intenţie, participanţii la pro­cedura de achiziţie încep un proces de cunoaştere a mediului licitaţiei şi a ce­lorlalţi participanţi. Cu cât e mai in­ten­să comunicarea între participanţii la achiziţia publică, cu atât mai probabilă e realizarea unei înţelegeri de trucare a licitaţiei, spun reprezentanţii Consi­liului Concurenţei. Rezultatul acestor negocieri preliminare este în detri­mentul instituţiei care organizează li­citaţia, care se poate confrunta cu exis­tenţa unei înţelegeri între companii de a creşte preţurile ori de a scădea cali­tatea produselor sau serviciilor pe care le ofertează în cadrul procedurilor de achiziţie publică.

La o „ofertare închisă”, când fir­mele sunt înţelese între ele, în afară de oferta câştigătorului demnat, celelalte sunt „de curtoazie”, simbolice, în sen­sul că, în urma aranjamentelor dintre firmele participante ceilalţi participan­ţi la licitaţie depun ori oferte cu mult mai mari decât cele ale câştigătorului, ori cu termeni ce nu vor fi acceptaţi cu si­gu­ranţă. Pe rând, sistemul funcţionează favorabil pentru toate firmele partici­pante, care sunt când perdante, când câştigătoare, în funcţie de cum se în­ţeleg. Pe acelaşi sistem funcţionează şi metoda numită de Consiliul Concuren­ţei „suprimare de oferte”, în care doar câştigătorul desemnat ajunge să-şi depună oferta, în timp ce participantul care poate da o ofertă mai bună nu o fa­ce, iar participanţii care au ofertat deja se retrag din competiţie.

Ofertele sunt alternate, în aşa fel încât o dată la trei sau la patru licitaţii unei anumite firme să îi vină rândul să câştige.

În unele cazuri se face şi o „împăr­ţire” a contractelor, mai ales în cazul lici­taţiilor succesive pentru produse dife­rite, când de comun acord o anumită firmă câştigă licitaţia pentru un anumit produs.

Adesea, aceste înţelegeri sunt fa­vorizate de numărul mic de companii ca­re furnizează bunuri sau servicii nece­sare unei autorităţi contractante, de exis­tenţa unor achiziţii repetitive – frec­venţa unor oferte asemănătoare ajutând membrii unui acord de fraudare a licita­ţiei să îşi repartizeze între ei contracte, precum şi de situaţia în care există puţine produse sau servicii alternative substi­tuibile produsului sau serviciului vândut.

Inclusiv aceste înţelegeri anticon­curenţiale au făcut ca, în ciuda efortu­rilor făcute de autorităţile de profil şi de sectorul O.N.G., să continue să existe un număr mare de nereguli sau ilega­lităţi pe piaţa achiziţiilor publice.„În continuare vedem tot felul de scanda­luri legate de procedurile de achiziţie publică, şi frecvenţa acestora îmi dă im­presia că nu se poate vorbi de o îmbu­nătăţire sesizabilă din punct de vedere al respectării legii în acest domeniu. Presa continuă să prezinte foarte mul­te cazuri de acest gen, iar acest lucru nu demonstrează că lucrurile s-ar îm­bu­nătăţi, dimpotrivă”, precizează Va­lerian Stan, director de programe ale Centrului pentru Resurse Juridice, or­ganizaţie care a realizat în ultimii ani mai multe rapoarte de monitorizare legate de integritatea şi transparenţa procedurilor de achiziţie publică.

Instituţii timişene în topul contestaţiilor

Adesea firmele care îşi propun influenţarea unor licitaţii publice au suc­ces speculând greşelile voite sau întâmplătoare comise de autorităţile publice pe parcursul procedurilor de achiziţie. Aşa se ajunge la contestaţii şi, din acest punct de vedere, Timişul are instituţii în poziţii fruntaşe în topul structurilor bugetare cu cele mai multe proceduri de achiziţie publică contes­tate. Potrivit Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare în Do­meniul Achiziţiilor Publice, anul trecut Primăria Timişoara a ocupat locul 12 pe ţară în acest clasament, cu 34 de proceduri de achiziţie publică contes­tate. Au urmat în top Consiliul Judeţean – cu Direcţia pentru Administrarea Drumuri­lor şi Podurilor Judeţene care a avut anul trecut 20 de proceduri de achiziţie publică contestate şi Spitalul Judeţean, cu 13 proceduri de achiziţie contestate.

Printre autorităţile cărora li s-au anulat şi în acest an proceduri de achi­ziţie publică în urma contestaţiilor se numără Primăria Variaş, pentru un con­tract de modernizare de drumuri, Col­term, pentru un contract de determi­nare a concentraţiilor de pulberi la CET Sud şi Centru, Primăria Orţişoara, pen­tru un contract de construire a unui că­min cultural în Calacea, Universita­tea Politehnică pentru un contract de achiziţie de pubele, Primăria Sacoşu Turcesc pentru un contract de înfiin­ţare a unui sistem de alimentare cu apă în localităţile Otbeşti, Stamora Română şi Berini şi lista ar putea continua.

Numărul contestaţiilor câştigate în Timiş este foarte mare, şi probabil că ar fi şi mai mare dacă o serie de firme contestatare nu şi-ar fi retras în mod ciudat contestaţiile, înainte ca strucura de arbitraj – Consiliul Naţio­nal de Soluţionare a Contestaţiilor să se pronunţe în aceste cazuri.