Deşi orgnanizaţiile neguvernamentale susţineau că înfiinţarea Autorităţii Electorale Permanente va schimba fundamental lucrurile în România în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei electorale, după ani buni de funcţionare a acestei structuri, nu s-ar putea spune că s-au înregistrat progrese notabile, lucru pe care îl remarcă chiar şi ONG-rile care au privit cu entuziasm crearea A.E.P. Pe plan local, A.E.P. (care nici nu are reprezentanţa structurii teritoriale vestice în Timiş, Filiala Vest având sediul în Reşiţa), nu s-a remarcat prin anchete sau rezultate suprinzătoare nici măcar în domeniul controlului finanţărilor partidelor politice, rezultatele investigaţiilor sale, făcute publice prin Monitorul Oficial, fiind destul de modeste. Şi nu ar fi putut să fie altfel, atâta vreme cât par făcute după algoritmul “un control la trei ani”.


Un control cu rezultat “abstract”

După ani buni în care nu a mai făcut public rezultatul vreunui control în Timiş, Autoritatea Electorală Permanentă a mediatizat în acest an rezultatul unei acţiuni de verificare a finanţării, realizate în acest an la PSD Timiş.
Astfel, în luna aprilie din 2010 s-a controlat finanţarea pe 2009 a P.S.D. Timiş, iar rezultatul, publicat ca atare în Monitorul Oficial este următorul : “Veniturile înregistrate la Partidul Social Democrat, organizaţia judeţeană Timiş au fost obţinute din cotizaţiile membrilor de partid în sumă de 587.761,00 donaţii în sumă de 175.700,00 lei şi alte venituri în sumă de 18.898,32 lei.”
“Trecerea în revistă” a acestei acţiuni de control nu dă alte amănunte despre donaţii sau modul de obţinere al acestor “alte venituri” invocate. Mai mult, în urma controlului, se pare că totul a fost aproape perfect, în aşa fel încât, la plecare, controlorii A.E.P. nu au găsit de cuviinţă să dea măcar o amendă, făcând în schimb o recomandare abstractă, sub forma enunţului “Se recomandă conducerii executive a Partidului Social Democrat, organizaţia judeţeană Timiş, respectarea prevederilor art.5 alin. 5 din Hotărârea de Guvern nr.749/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu modificările şi completările ulterioare şi constituirea unei comisii de inventariere.”
Acesta este unicul control făcut public, în cazul Timişului, pe portalul A.E.P., aceasta în condiţiile în care în ultimii ani reprezentanţii acestei structuri au făcut controale şi la structuri ale partidelor politice mult mai mici decât cele din Timiş, dacă e să se dea exemplul controalelor făcute la Partidul Naţional Liberal — Organizaţia Judeţeană Dâmboviţa, Partidul Social Democrat — Organizaţia Judeţeană Ilfov, Asociaţia Partida Romilor “Pro-Europa”, Bucureşti sau Uniunea Democrată Maghiară din România — Organizaţia Teritorială Trei Scaune, Covasna.


Listele electorale cu morţi, rămase în acelaşi stadiu

Pe lângă finanţarea partidelor politice, sunt şi alte chestiuni care au rămas în Timiş neacoperite de către A.E.P. Una dintre cele mai interesante este cea a “listelor electorale cu morţi” – e vorba de apariţia pe listele electorale a unor cetăţeni decedaţi cu ani buni în urmă, în locul cărora, teoretic, s-ar mai putea vota, favorizându-se frauda. Această problemă a fost remarcată la alegerile prezidenţiale inclusiv în Timiş, cu precădere în Timişoara. În această problemă până acum A.E.P. a realizat un “plan de acţiune”, legat de “problemele care afectează procesul de actualizare a listelor electorale permanente, documente publice, înscrisuri oficiale şi unice, prin intermediul cărora este concretizată exercitarea dreptului de vot a cetăţenilor.” Sursele de nereguli pe aceste liste sunt considerate de către A.E.P. “persoanele vârstnice dispărute de la domiciliu şi despre care nu mai există informaţii, existând o puternică prezumţie că acestea nu ar mai fi în viaţă, persoanele majore dispărute de la domiciliu şi despre care nu mai există informaţii, dar a căror vârstă, potrivit datelor oficiale din registrele de evidenţă, nu poate duce la prezumarea decesului, dar şi persoanele dispărute de la domiciliu şi despre care există indicii că ar fi părăsit ţara fără să aibă întocmite formele legale.”
A.E.P. a constatat că, cu precădere în anumite zone, printre care se regăseşte şi vestul ţării “un număr apreciabil de persoane au părăsit ţara fără să aibă întocmite documentele necesare, atât înainte de anul 1990, cât şi după această dată şi fără a-şi reglementa ulterior situaţia juridică (spre exemplu, persoanele de etnie germană –saşi, şvabi – în zona Banatului)”, şi că aceste persoane continuă să apară în evidenţele autorităţilor române, deci şi pe listele electorale. Nereguli pe aceleaşi liste electorale mai apar, crede conducerea A.E.P., şi din cauza persoanelor de cetăţenie română care au părăsit ţara cu forme legale, şi care au rămas în străinătate fără forme legale şi după expirarea vizei de şedere, pe o durată îndelungată de timp, fără a-şi reglementa statutul juridic, persoane despre care nu mai există informaţii.
În privinţa morţilor de pe listele electorale, A.E.P. nu pare să aibă vreo soluţionare în viitorul apropiat, menţionând că “o problemă deosebită o reprezintă persoanele dispărute sau cele al căror deces nu a fost declarat, pentru care nu există proba şi temeiul legal al radierii din bazele de date ale Sistemului naţional informatic de evidenţă a persoanei, deoarece nu există acte doveditoare ale dispariţiei/decesului. În consecinţă, aceste persoane nu pot fi radiate nici din listele electorale permanente, editate tocmai prin listarea pe suport material a acestor baze de date.” Pe acest raţionament, cei de la Autoritatea Electorală Permenentă susţin că şi cifrele legate de absenteismul la vot sunt nerelevante, pentru că în România nu se poate spune că un anumit procent din cei cu drept de vot nu s-au prezentat la urne, atâta vreme cât nu se ştie câţi din cei care nu s-au prezentat la urne mai trăiesc sau mai sunt în ţară. În acest sens, s-a elaborat un stufos plan de acţiune, care e destul de abstract, şi a cărui durată de implementare este incertă. Astfel, A.E.P. a propus “identificarea categoriilor de persoane cu statut juridic neclar şi a cauzelor care au generat aceste situaţii” şi “identificarea unui set de criterii care să permită împărţirea pe categorii a persoanelor cu statut juridic neclar, care să aibă la bază aspecte precum vârsta, etnia, cetăţenia etc, în vederea adoptării soluţiilor optime de rezolvare a situaţiilor concrete.”
De asemenea, în acelaşi plan de acţiune s-a prevăzut “evaluarea realistă a ponderii persoanelor cu statut juridic neclar din totalul cetăţenilor români cu drept de vot” şi “identificarea autorităţilor administraţiei publice ce pot contribui la soluţionarea problematicii ridicate, pentru fiecare dintre categoriile de persoane cu statut juridic neclar.” Însă aceste principii, au nevoie, pentru a fi aplicate, de nişte regulamente clare, fără de care sunt inutile şi imposibil de aplicat.


Fraudele electorale – rămase nesancţionate

Autoritatea Electorală Permanentă nu a avut mai mult succes, în vestul ţării cel puţin, nici în ceea ce priveşte sancţionarea fraudelor electorale. Astfel, la ultimele alegeri prezidenţiale, pe 6 decembrie 2009, pe perioada procesului electoral, Ministerul Administraţiei şi Internelor menţiona că au fost înregistrate la nivel naţional 194 infracţiuni, pentru care sunt cercetate 191 de persoane.
Deşi cele mai multe infracţiuni au fost înregistrate pe raza judeţelor Dâmboviţa (29), Teleorman (16), Vrancea şi Galaţi (câte 12) (multe referindu-se la oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze ori să nu voteze un anumit candidat şi intenţie de vot multiplu), nici Timişul nu a scăpat de “infracţiuni electorale”, singurele judeţe în care nu au fost înregistrate infracţiuni fiind Arad, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Caraş-Severin, Ialomiţa, Sălaj şi Vâlcea.
Cu toate acestea, deşi promitea o soluţionare rapidă şi tranşantă a acestor cazuri de fraudă electorală, până la urmă nu s-a mai dat publicităţii nici un fel de date concrete pe această temă. În plus, una dintre autorităţile angrenate în acest proces de verificare, în special în cazul codurilor numerice personale care apăreau pe mai multe liste electorale, e vorba de Autoritatea Naţională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, mărturisea că, din lipsă de bani, nu a mai avut bani de investigaţii nici în Timiş, nici în alte judeţe, menţionând că “restricţiile de ordin bugetar au influenţat semnificativ activitatea de control desfăşurată, astfel că programarea investigaţiilor pe teren s-a raportat cu stricteţe la limitele cheltuielilor impuse de Ministerul Finanţelor Publice, iar investigaţiile s-au desfăşurat, în principal, pe raza municipiului Bucureşti.”