Controlul averilor, muncă “pro bono”

Odată cu noua versiune a Legii de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate au fost reînfiinţate anul trecut Comisiile de Cercetare a Averilor de pe lângă Curţile de Apel. Din păcate, noua lege nu prevede chestiuni menite să eficientizeze activitatea acestor structuri care au, în marea lor majoritate, un istoric inofensiv din punct de vedere al rezultatelor. Prea multe şanse ca activitatea lor să fie mai eficientă sunt destul de mici, mai ales că judecătorii care activează în aceste comisii nu primesc niciun leu pentru activitatea lor.

“Muncă patriotică” pentru A.N.I.

Deşi Comisiile de Cercetare a Averilor de pe lângă Curţile de Apel din ţară nu au avut o activitate stră­lucită în perioada 2001 - 2007, când aceste structuri au funcţionat în continuu, prin noua Lege de funcţio­nare a Agenţiei Naţionale de Inte­gritate s-a decis reînfiinţarea lor. Nici de această dată, însă, nu par să existe şanse prea mari ca respectivele co­misii să fie mult mai eficiente. Şi aceasta pentru că, din start, s-a ple­cat de la o premisă cel puţin ciudată. Astfel, această activitate de control al averilor, care presupune o răspun­dere destul de mare şi o documentare amplă, a fost transformată în “mun­că patriotică” pentru judecători, care nu primesc niciun leu pentru această activitate. Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara are şase membri, care nu beneficiază de remuneraţie, după cum declară reprezentanţi ai Curţii de Apel Timişoara.

Or, este evident că, atâta vreme cât este o muncă suplimentară nere­munerată, nimeni nu se poate aş­tep­ta ca oamenii care se ocupă de aceas­tă activitate să aibă un interes foarte mare faţă de ea.

Această greşeală repetă una din trecut când, din 2005 până în 2007, membrii acestei comisii nu au mai primit niciun leu pentru prestaţia lor, din cauza schimbării legislaţiei. Cu sau fără legătură, peste 90% dintre cazurile instrumentate de Comisia timişoreană, până în momentul în care şi-a încetat activitatea, în 2007, s-au finalizat cu ordonanţe de clasare.

Puţine cazuri în lucru

Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara are în lucru două cazuri. Acestea au fost repartizate de către Agenţia Naţională de Integritate care, din păcate, stă destul de slab pe partea de control a averilor în Timiş. Astfel, singurii funcţionari publici transmişi de către Agenţia Naţională de Inte­gritate spre cercetare Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Cur­tea de Apel Timişoara sunt doi componenţi ai celebrului “lot Mora­viţa” – care cuprinde vameşi şi po­liţişti de frontieră arestaţi pentru co­rupţie în formă continuantă, la înce­putul anului trecut. Deşi ar fi putut iniţia astfel de cercetări pentru toţi inculpaţii din acest dosar, pentru că la toţi existau suspiciuni întemeiate de dobândire de foloase necuvenite prin mijloace ilegale, până în prezent inspectorii de integritate au iniţiat cercetări de acest tip doar în cazul unui poliţist de frontieră şi a unui agent vamal, ambii de la Punctul de Trecere a Frontierei Moraviţa. După ce A.N.I. a stabilit în cazul lor că sunt indicii pentru demararea cerce­tărilor în ceea ce priveşte mijloacele de dobândire a averii, cazurile au fost transferate Comisiei de Cercetare de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Un aspect bun legat de acest demers este că Agenţia Naţională de Integritate a stabilit şi un interval de timp clar în care trebuie rezolvate aceste cazuri, astfel încât cercetările să nu se întindă pe o perioadă prea mare de timp.“Există un termen de recomandare de trei luni pentru soluţionarea sesizării înaintate de Agenţia Naţională de Integritate, potrivit legii”, ne-au transmis mem­brii Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timi­şoara.

Până în prezent, din puţinele dosare ajunse în cercetare, deja s-a constatat într-un caz că sesizarea A.N.I. este nejustificată, iar veniturile şi bunurile verificate sunt dobândite licit.

Un istoric controversat

Rămâne de văzut cum vor derula aceste structuri activitatea de control a averilor în noua formă, după reînfiinţare. În forma veche, aceste comisii au, în marea lor majoritate, un istoric inofensiv din punct de vedere al rezultatelor. La nivel naţional, din cele aproximativ 400 de cazuri cercetate de-a lungul existenţei lor, s-a ajuns doar la două cazuri de confiscare a averii. Şi atunci doar cu intervenţii re­pe­tate din partea societă­ţii civile. Este vorba de cazuri notorii, cum e cel al fostului pri­mar al Bacăului, Du­mitru Sechelariu.

Şi în Timiş a funcţionat aproape un deceniu această structură, care avea rolul de a cerceta cazurile în care se suspecta că anumiţi funcţionari publici şi-ar fi dobândit averea prin metode ilicite. Astfel, Comisia putea sesiza Parchetul, în cazul în care constata infracţiuni de domeniul penalului, se putea ajunge la trimiteri în judecată şi chiar la confiscarea averilor. Din păcate, în ultimii cinci ani de activitate a acestei structuri, până a fi desfiinţată, nu s-a înre­gistrat nici măcar un singur caz de confis­care a averii, şi nu doar în Timiş, ci pe toa­tă raza de acoperire a Curţii de Apel Timi­şoara – în Timiş, Arad şi Caraş-Severin.

Bilanţul ultimilor ani de activitate este unul sugestiv. În 2005, Comisia a făcut anchete în cinci dosare, toate finalizate cu ordonanţe de clasare. În 2006, a avut patru dosare, şi ele terminate cu ordonanţe de clasare. În 2007, ultimul an de funcţionare al Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe lângă două dosare încheiate, cu ordonanţe de clasare, s-a ajuns la o trimitere în jude­cată, procesul trenând până în aprilie anul trecut, când dosarul a fost închis prin hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Deci, în ultimii cinci ani de activitate ai vechii Comisii, Timişul nu a avut vreun caz notabil de confiscare a averii, deşi D.­N.A. a mai trimis în judecată funcţionari co­rupţi, în această perioadă, şi măcar în aces­te cazuri s-ar fi putut presupune că e vorba de averi dobândite în mod ilegal. De altfel, fost conducere a D.N.A. Timişoara preciza că nu a primit nici măcar o singură infor­maţie sau o solicitare de colaborare din partea Comisiei de Cercetare a Averi­lor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Oricum, din 2005, membrii acestei Comisii nu au mai primit niciun leu pentru prestaţia lor, pentru că „s-a abrogat arti­colul care prevedea cuantumul retribuţiei lunare cuvenite membrilor Comisiei, prin urmare aceştia nu au mai fost retribuiţi pentru activitatea desfăşurată”. 

Centrul de Resurse Juridice, care a făcut o analiză a activităţii fostei Comisii de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, preciza că în unele cazuri sursele de venit acceptate pentru unii funcţionari publici cercetaţi erau hi­la­re, dând ca exemple faptul că aceştia afir­mau că au dobândit în perioada cercetată importante sume de bani din creşterea sistematică a porcilor în gospodărie pro­prie şi apoi vânzarea acestora, că unii au câştigat miliarde de lei vechi din cultivarea în mod intensiv a legumelor, iar alţii şi-au făcut averi din veniturile suplimentare rea­lizate cu ocazia nunţii şi a botezului copilului.

Laura Ştefan, coordonator programelor anticorupţie al S.A.R. : “Acest sistem e mai rău decât cel dinainte, dar e singura opţiune”

Laura Ştefan, coordonatorul programelor anticorupţie din cadrul Societăţii Academice din România, spune că, într-un fel, această reînfiin­ţare a Comisiilor de Cercetare a Ave­rilor a fost o soluţie de compromis, pentru a se putea continua activitatea de cercetare a averilor. “Aceste comisii au fost înfiinţate după decizia Curţii Constituţionale luată în cazul Brădişteanu, când s-a ajuns practic aproape la desfiinţarea A.N.I. Atunci, ziceau reprezentanţii Curţii Con­stituţionale, această formă de control al averilor reprezintă o justiţie para­lelă. Acest punct de vedere a fost cri­ticat de noi, care am arătat că este absurd să spui că faci justiţie paralelă dacă întrebi un funcţionar public de unde provin o serie de bunuri pe care le posedă. Oricum, deciziile Curţii Constituţionale au trebuit aplicate, şi singura variantă convenită de ma­gistraţii Curţii era aceasta, a unui sis­tem în doi paşi, format din Agenţia Naţională de Integritate şi aceste co­misii, care validează dosarele făcute de agenţie”.

Această soluţie nu a fost pe placul societăţii civile, dar era singura variantă în care se putea continua. “Noi ne-am exprimat clar nemulţu­mi­rile legate de acest sistem. Comisiile sunt create ad-hoc şi nu din personal specializat. Oamenii care fac parte din ele nu sunt degrevaţi de alte acti­vităţi. În plus, nu e neapărat o activi­tate pentru judecători, care sunt mem­brii acestor comisii, să urmărească conturi bancare, să facă analize fi­nanciare şi verificări pe teren. În plus, componenţii lor nu sunt remu­neraţi pentru activitatea lor”, mai spu­neLaura Ştefan. Context în care aceas­ta se în­treabă, retoric : “Şi atunci cum sunt cointeresaţi să participe corespun­zător la activităţile aferente acestor comisii?”.

Expertul anticorupţie mai spune că în momentul de faţă aceste comi­sii au chiar competenţe mai mari faţă de A.N.I., pentru că, dacă A.N.I. nu poate chema terţi pentru verificări în cazurile instrumentate, Comisiile de Cercetare a Averilor au această atribuţie, care funcţionează pe un sistem similar citaţiilor în instanţă : “Părerea noastră e că acest sistem e mai rău decât cel dinainte, dar era sin­gura opţiune. Reprezentanţii Curţii Constituţionale au dat de înţeles foar­te clar că nu vor accepta decât un sistem filtru între A.N.I. şi instanţe”.