După ce ani de zile a continuat vehicularea aceloraşi teorii despre înalta calitate a învăţământului românesc, se pare că în sistemul educaţional s-a concluzionat că e nevoie de un moment al adevărului. Astfel, ultimele rapoarte legate de starea învăţământului, prezentate la nivelul fiecărui judeţ, dezvăluie o realitate uneori şocantă prin sinceritate legată de nivelul calitativ al sistemului educaţional. În Timiş, acest document relevă faptul că învăţământul timişean nu duce lipsă de elevi semi-analfabeţi, care au serioase probleme de citire şi scriere.


Chiulangii încă de la grădiniţă

Potrivit raportului privind starea învăţământului timişean, anomalii apar încă de la nivelul preşcolar. Raportorii Inspectoratului Şcolar Judeţean consemnează „frecvenţă scăzută a copiilor la unele grupe”. Unii copiii sunt total paraleli cu ce se întâmplă în jurul lor, specificându-se faptul că „există situaţii în care preşcolarii nu dau dovadă că au deprinderea de a asculta atent şi concentrat şi nu sunt interesaţi să răspundă la întrebări”.
Nici în învăţământul primar, respectiv în cel gimnazial nu se stă mai bine. Astfel, raportul legat de starea învăţământului în Timiş specifică faptul că există destui elevi care absentează nemotivat de la ore. Există însă, şi destui prezenţi doar fizic în clase. În cazul acestora se menţionează „pasivitatea unor elevi în timpul lecţiilor asistate şi lipsa interesului acestora faţă de procesul de învăţământ în general”.
Spectaculos e faptul că, deşi, după clasa I, se presupune că şcolarii nu ar mai trebui să aibă probleme de scris şi citit, în ciclul primar şi gimnazial unii elevi scriu şi citesc cu dificulate.
Nu doar în cazul elevilor sunt consemnate anomalii legate de ce se întâmplă la clase. Astfel, tot în cazul învăţământului primar şi gimnazial se consemnează faptul că unele cadre didactice nu organizează activităţi diferenţiate cu elevii, iar numărul profesorilor care utilizează calculatorul în predare este extrem de mic.
Încă din primele clase pleacă metehnele unui învăţământ care nu bare pe alocuri, nimic în comun cu realitatea. „Unele cadre didactice nu realizează legătura dintre cunoştinţele predate şi utilitatea lor în viaţa practică”, consemnează raportul, iar dacă nici profesorii nu sesizează utilitatea lucrurilor pe care le predau, cum îşi pot convinge elevii să le înveţe? Evident, ca şi la alte rapoarte similare s-a constatat că şi în Timiş există cadre didactice care nu utilizează şi alte surse de studiu în afara manualului.
În cazul învăţământului postgimnazial, raportul sesizează o discrepanţă între liceele normale şi şcolile de arte şi meserii. Astfel, dacă la licee se vorbeşte despre „un nivel de pregătire al elevilor bun şi foarte bun la majoritatea disciplinelor de studiu, precum şi o atitudine pozitivă faţă de învăţătură”, la şcolile de arte şi meserii s-a constatat „un nivel de pregătire slab/ satisfăcător al elevilor şi o frecvenţă redusă la ore a elevilor”.
Şi la licee, dar şi la şcolile de arte şi meserii s-a constatat acelaşi lucru, legat de caracterul practic al materiilor predate : „Multe din lecţiile inspectate au un caracter pur teoretic şi mai puţin practic-aplicativ”.


„Nu cred că e nimic de ascuns”

Aprecierile negative legate de calitatea învăţământului la nivelul judeţului, cuprinse în Raportul privind starea sistemului educaţional timişean, sunt considerate juste de către Dumitru Tomoni, fost inspector şcolar general adjunct al I.S.J. Timiş. „Nu cred că e nimic de ascuns, nu cred că e util să nu se recunoască faptul că sunt probleme în sistemul educaţional. Imaginea actuală a sistemului educaţional este departe de ce ne-am fi dorit cu toţii acum 10 sau 15 ani”.
Din punctul său de vedere, principalul neajuns al sistemului educaţional, care duce la un nivel calitativ scăzu, e legat de faptul că încurajează un învăţământ pur informativ, care nu e bazat pe performanţe sau competenţe. „Şi să nu uităm nici faptul că starea actuală a învăţământului, din punct de vedere calitativ, ţine şi de atitudinea schimbată a elevilor, dar şi a părinţilor faţă de şcoală”, precizează Dumitru Tomoni, care spune că nu o dată sunt promovate în mod eronat la nivelul societăţii valori şi concepte care nu au nimic în comun cu şcoala, şi modele menite să sugereze că o educaţie solidă nu e o condiţie esenţială pentru a avea succes în viaţă.