Copiii abuzaţi riscă să manifeste tulburări mentale, la maturitate

Bătaia, umilinţa şi neglijenţa nu trebuie să-şi aibă locul în educaţia unui copil, atrage atenţia Organizaţia Salvaţi Copiii. Aceasta a lansat, la Timişoara, o campanie de educare şi de conştientizare a adulţilor asupra consecinţelor pe care violenţa, indiferent de modul său de manifestare, o are asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copilului.

„Ascultă-i sufletul”

Violenţa nu trebuie să existe, sub nicio formă, într-o familie şi mai ales folosită ca o metodă de educare a copilului, la fel, nici umilinţa, nici neglijenţa, atrag atenţia specialiştii Organi­zaţiei Salvaţi Copiii, care au lan­sat, săptămâna aceasta, şi la Ti­mi­şoara – în paralel cu Bucureşti, Iaşi, Suceava şi Târgu Mureş – o campanie pentru combaterea violenţei împotriva celor mici. În­tr-o dezbatere cu titlul“Violenţa fizică şi emoţională asupra copii­lor de astăzi: cum îi formăm pe adulţii de mâine?”, specialişti în asistenţă socială şi psihologie, membri ai Organizaţiei Salvaţi Copii Timişoara, atrag atenţia asupra nevoilor emoţionale şi psihice ale copiilor, precum şi asupra efectelor negative pe care le au disciplinarea prin bătaie, umi­linţa şi neglijenţa în ceea ce pri­veşte dezvoltarea psihică şi afec­tivă a acestora şi modul în care se vor forma şi comporta ca adulţi.

„Consecinţele pe termen lung ale violenţei fizice şi, mai, ales verbale se reflectă în primul rând într-un comportament de evitare al copilului faţă de adult, dar aşa nu se va rezolva problema. Este un drum pe care copilul îl va ur­ma spre violenţă în viaţa de fami­lie”,spune dr. Mihai Gafencu, preşedintele filialei timişene a Salvaţi Copii. Potrivit acestuia, un copil bătut va deveni la rândul său violent cu copiii săi ori se va dez­volta într-un adult anxios şi cu tul­burări de ataşament : „Studiile ara­tă că 80% dintre copiii victime ale abuzului, indiferent de forma în care se manifestă acesta – fizic sau emoţional –, devin tineri adulţi care pot fi diagnosticaţi cu cel pu­ţin o suferinţă mentală înainte de a împlini 21 de ani : tulburări de ataşament, sindrom de stres post-traumatic, depresie, anxietate, tulburări de alimentaţie sau com­portament adictiv”.

Specialiştii de la Salvaţi Co­piii mai avertizează că de suferit pe termen lung au şi copiii de sub şase luni care asistă la scene vio­lente, bebeluşii percepând vio­len­ţa în acelaşi mod în care per­cep atenţia din partea celor care îi îngrijesc. Astfel de scene le pot cauza anxietate, coşmaruri, regre­sie în limbaj sau în dezvol­tarea motorie şi stres post-traumatic. De asemenea, încrederea de sine sau în cei cu care vin în contact poa­te avea de suferit.

„Încercăm să promovăm me­tode de creştere şi educare a co­piilor care exclud violenţa. Există metode care pot înlocui fie şi acea pălmuţă pe care spun părinţii că o dau din când în când copiilor lor. Avem centre prin care am imple­mentat programul Triple P – Pro­gra­mul Parentalitate Pozitivă, prin care, cu ajutorul unor echipe for­mate din psihologi, asistenţi sociali şi medici, ne adresăm părinţilor şi încercăm să le arătăm cum să se poarte cu copiii pentru ca aceştia să aibă o dezvoltare armonioasă. Avem programe de consiliere pentru părinţi, dar şi copii, şi în decursul anilor am avut multe cazuri de abuz împotriva copiilor. Vrem să desfiinţăm vorba româ­nească cum că bătaia ar fi ruptă din Rai”, explică psihologul Delia Bajireanu, coordoonator pro­iecte din cadrul Organizaţiei Sal­vaţi Copiii Timişoara. Potrivit aces­teia, obiectivele campaniei vizea­ză informarea, conştientizarea şi educarea adulţilor privind creş­terea copiilor prin mijloace non-violente, îmbunătăţirea politicilor publice şi a practicilor din insti­tuţiile publice în domeniu.

Cam­pania, intitulată ”Ascul­tă-i sufle­tul”, se adresează atât părinţilor, cât şi celor care inter­acţionează cu copiii (cadre didac­tice, psiho­logi, medici, asistenţi sociali), aceasta urmând să fie derulată în perioada septembrie - decembrie, sub sloganul “Trupul se vindecă repede. Sufletul nu”. 

În cadrul campaniei vor avea loc o serie de activităţi la nivel de comunicare publică, vor fi organi­zate evenimente şi dezbateri pu­blice, cu consultarea autorităţilor statului. Totodată, vor fi difuzate spoturi televizate şi audio şi vor fi pu­blicate afişe şi bannere cu spri­ji­nul partenerilor media ai cam­paniei.

Metode alternative violenţei în disciplinarea copiilor

Niciodată un părinte violent nu va reuşi să-i transmită copilu­lui său altceva decât ceea ce el însuşi va practica în viaţa de zi cu zi, avertizează reprezentanţii O.­N.G.-ului. În primul rând, pentru că un copil învaţă cum să se com­porte urmărindu-i pe adulţi. De aceea, cei mari trebuie să fa­că un efort pentru a-şi păstra un sens al valorilor şi moralei în pa­ralel cu modul de a se exprima non-violent şi de a oferi un exem­plu în acest sens. Copiii care se simt iubiţi, în siguranţă şi care au format un sen­timent de încre­de­re cu adultul ca­re-i îngrijeşte sunt mai puţin agre­sivi decât ceilalţi. „Pentru o forma­re echilibrată a copilului este im­portant ca adulţii să conştien­tizeze faptul că vio­lenţa asupra copiilor îi transformă pe aceştia în adulţi agresivi şi că o educaţie non-violentă a copiilor este o con­diţie esenţială pentru a reduce ni­velul de agresivitate din societa­tea românească”, arată specialiş­tii Salvaţi Copiii.

Pă­rinţii sunt sfătuiţi să apele­ze doar la metode disciplinare non-violente, deoarece dacă îşi vor lovi copiii, mai ales în cazul celor cu vâr­ste sub trei ani, aceştia vor învăţa că violenţa este permisă în orice situaţie, pentru că nu vor înţelege rolul unei pedepse. Ar fi de prefe­rat pedepse de genul „cinci minu­te stai pe acest scaun” sau „două minute la colţ”, arată specialiştii, precizând însă că părinţii nu tre­buie să uite nici să îi răsplătească pe cei mici pentru un comporta­ment frumos. Totodată, părinţilor li se reaminteşte că tre­buie să acorde mare atenţie pro­gramelor de la televizor, casetelor video şi programelor de pe inter­net pe care copilul le urmăreşte şi să limiteze expunerea celui mic la temele violente.

Mii de apeluri la Telefonul Copilului

Unul din şase copii este bătut de părinţi şi peste 47% dintre părinţi recunosc că utilizează bă­taia ca metodă de discipli­nare a copilului, se arată într-un studiu al Salvaţi Copiii, realizat în anul 2001. Un sondaj al aceleiaşi or­ga­nizaţii, de această dată efectuat pe copii, în 2002, arăta că peste 80% dintre aceştia nu considerau că bătaia este o metodă efi­cientă de disciplinare, ju­mătate dintre aceştia in­dicând metoda explicării greşelilor ca fiind cea mai potrivită. În 2003, un alt studiu arăta că printre cele mai grave pedepse pe care părinţii români le dau fiilor lor se numără bătăile crunte cu diferite obiecte, înfome­tarea, arderea, iz­birea de pe­reţi, statul în genunchi sau izolarea, si­tuaţii menţio­nate de peste 30% dintre copiii intervie­vaţi.

Totodată, datele Di­recţiei Generale pentru Pro­tecţia Copilului arată că anul trecut peste 11.000 de copii au fost victime ale unei forme de abuz, iar primul trimestru al acestui an s-au adăugat alte 3.000 de cazuri, majoritatea abu­zurilor petrecându-se în familie.

Faptul că violenţa în familie este un lucru des întâlnit în România este relevat şi de numărul mare de apeluri la Telefonul Co­pilului. De multe ori, în si­tuaţii care îi depăşesc, situa­ţii în care sunt loviţi de către unul dintre pă­rinţi sau în care sunt mar­tori la scene de violenţă între părinţi, copiii sună la linia gratuită de asistenţă pen­tru copii şi părinţi, 116 111, pentru a cere ajutor.

Statisticile Asociaţiei Telefonului Copilului arată că, de la înfiinţarea aces­tui număr de urgenţă, din noiembrie 2001, şi până la finele lunii august a aces­tui an au fost înregistrate peste 1.600.000 de apeluri care au necesitat inter­venţia instituţiilor abilitate, dintre care în 7.534 de cazuri a fost vorba despre abuzuri asupra copiilor. Numărul apelurilor la Te­lefonul Copiillor a crescut de patru ori în acest an comparativ cu perioada similară a anului trecut. În prima jumătate a acestui an, 75.033 de apeluri au fost înregistrate la 116 111, comparativ cu 18.882 de apeluri înregistrate în pri­ma jumătate a anului tre­cut. În peste o mie de ca­zuri a fost reclamat un abuz asupra copilului şi cazuri de violenţă în fa­milie, cre­ş­terea înregis­trată fiind de 32,60%, faţă de aceeaşi perioadă a anu­lui trecut, când au fost 773 de astfel de cazuri sesi­zate.

Dintre acestea, peste 200 de apeluri au fost de la familii din Banat care au sesizat abuzuri împotriva copiilor. Doar în luna au­gust, 29 de copii au rapor­tat un abuz, iar cei mai mulţi au indicat ca şi abu­zatori propriile mame, ma­joritatea copiilor abuzaţi fiind băieţi.