Corpul funcţionarilor europeni, sub spectrul austerităţii

În ultima perioadă, din perspectiva conturării noilor bugetele ale Uniunii Europene, se vorbeşte tot mai insistent despre necesitatea evaluării corecte a aparatului birocratic comunitar, fiind sugerate ajustări de bugete şi scheme de personal.

Apel la solidaritate

Când statele membre depun efor­turi de consolidare bugetară prin re­duceri de cheltuieli, atunci şi instituţiile europene ar trebui să le urmeze exem­plul – acesta este principiul după care se doreşte a fi ghidată abordarea bu­getului U.E. pentru perioada 2014 - 2021.

Mai precis, se doreşte o restrân­gere a cheltuielilor cu angajaţii institu­ţiilor europene, după ce funcţionarii din unele state membre s-au împuţi­nat, sau au suferit reduceri salariale chiar de peste 25%, ca în cazul Româ­niei. Oficialii de la Bruxelles au primit chiar semnale că unele state ar dori re­­ducerea cu până la 10% a personalului comunitar sau, eventual, închiderea unor agenţii sau organisme periferice, cum ar fi Comitetul Regiunilor.

Marea Britanie, iniţiatoarea unui curent de austeritate care să se reflec­te în bugetul multianual viitor, a reuşit să-şi atragă susţinători, semnând în iunie 2011 o scrisoare către Comisia Europeană, împreună cu Franţa, Ger­mania, Austria, Finlanda, Olanda, Italia şi Suedia, prin care solicită o diminua­re a bugetului pe viitorii şapte ani şi sacrificii din partea Bruxelles-ului, prin reduceri substanţiale ale cheltuielilor, inclusiv cu salariile, pensiile şi bene­ficiile.

Se sugerează, în acest sens, creşte­rea vârstei de pensionare a funcţiona­rilor europeni, de la 63 la 65 de ani, cu posibilitatea de pensionare anticipată la 58 de ani, în loc de 55 de ani. Săptă­mâna de lucru minimă ar urma să fie majorată la 40 de ore, în loc de 37,5 ore în prezent, la aceleaşi salarii, însă. Mai mult, întregul personal al Uniunii Europene ar urma să se reducă cu 5 %, până în anul 2020. O astfel de reducere s-ar realiza prin pensionarea a circa 2.500 de funcţionari, sau renunţarea la o parte din posturi la expirarea unor contracte de muncă pe cinci ani, după anul 2013.  Britanicii apreciază că aceste propuneri ar fi insuficiente şi tardive, chiar dacă reprezintă un pas în direcţia bună.

În prezent salariile celor circa 55.000 de funcţionari ai U.E. repre­zintă circa 3% din bugetul comunitar, adică aproximativ patru miliarde de euro pe an. Salariile variază între 2.500 şi 17.000 de euro, un sfert din per­sonalul C.E. câştigând aproape 10.000 de euro pe lună, iar salariul mediu oscilează în jurul sumei de 70.000 euro pe an, fără indemnizaţii şi sporuri. La bugetul de salarii se adaugă circa zece miliarde de euro pe an reprezentând pensii, precum şi circa 1,3 miliarde de euro pe an pentru şco­lile în care se instruiesc funcţionarii europeni.

În România, bugetarii se războiesc în instanţă cu instituţiile

Deşi salariile bugetarilor români nu reprezintă, în multe cazuri, nici 5% din salariile omologilor lor europeni, şi aici deciziile de disponibilizare ale instituţiilor au fost contestate în in­stanţă. La Primăria Timişoara, de pildă, o parte din funcţionarii disponibilizaţi au fost reîncadraţi prin decizii ale instanţei.

“Noi am avut patru membri care au avut câştig de cauză la Curtea de Apel şi au trebuit să fie încadraţi. Însă nu li s-au acordat toate drepturile bă­neşti cuvenite şi au fost reîncadraţi la A.D.P., deşi nu acolo lucraseră înainte de a fi disponibilizaţi. Aşa că acum a trebuit să ne adresăm din nou instan­ţei. În paralel, noi am contestat şi or­ganigrama Primăriei prin care s-a rea­lizat disponibilizarea, organigramă care în mod eronat includea şi perso­nalul de la unităţile şcolare. La Tribu­nalul Timiş am pierdut, însă nu s-a pre­cizat în decizie legea care motivează aceas­tă hotărâre judecătorească. Acum am făcut recurs la Curtea de Apel, şi deşi am depus dosarul acum patru luni nici acum nu avem fixat un termen”,spune Tiberiu Negrei, preşedintele Sindi­catului Funcţionarilor Publici din Primăria Timişoara.