Da, sunt pândit de coruptibilitate. De ce? Nu fiindcă am văzut că se poartă, adică pentru că avem ţara cu cei mai mulţi/mari corupţi negustori cinstiţi. Nu pentru că oamenii legii (e drept, nu toţi, dar nu e timpul trecut) sunt, şi ei, complici, dacă nu artizani. Nu pentru asta, ci că, din tinereţea moralei socialiste, purităţii ideologice şi comportamentului imaculat, am fost infestat. E drept, câteva decenii, am reuşit să rezist. Când, bunăoară, deşi nu eram asistentă medicală, primeam un pachet de ţigări fine, îl divulgam pe “mituitor” şi fărâmam fumigenele în public. Dacă, aşijderea, deşi nu eram medic, primeam o sticlă de băutură imperialistă, o vărsam ostentativ şi pilduitor la canal, spre stupefacţia drojdierilor.
Totuşi, acei viruşi m-au infestat şi m-au lucrat latent. Azi (când primesc, căci a cam înţărcat bălaia!) câte un dar-simbol procedez (tot) ca-n trecut. Adun “beneficiarii” din rândul cărora face parte “mituitorul” şi zic : “Un coleg al dumneavoastră mi-a adus foloase necuvenite. Vă rog să-l depistaţi şi să-i urmaţi exemplul!” Nuanţe, nu? Dovadă de coruptibilitate pe care, neputând-o stârpi în faşă, mă onorez a zice că o merit. Credeţi, însă, că mai am şanse să-i ajung din urmă pe cei ce-i ştim cu toţii?! Poate doar dacă voi candida la alegeri şi voi fi şi ales! Ceea ce nu prea cred!