Crăciun “multicultural”, în Banat

Tradiţiile prilejuite de sărbătoarea Crăciunului diferă de la o ţară la alta. În România, în zona Banatului, această sărbătoare pare să preia tot mai mult din obiceiurile ţărilor vecine, organizându-se târguri de Crăciun, precum cele ale austriecilor din Viena, şi petreceri specifice, cu mai mult accent comercial şi mai puţin simbolistic, precum în America. Totuşi, în orice colţ al lumii, Crăciunul îi reuneşte în jurul mesei pe cei dragi, fiind un moment de voie bună şi un prilej de transmitere a mesajului bunăvoinţei, dar şi pe acela că întotdeauna nimeni nu primeşte fără a da ceva în schimb. Între comercial şi tradiţional, sărbătoarea Crăciunului încearcă să păstreze la bază bucuria colindului, importanţa urărilor care se fac cu această ocazie.

Colindul, pe cale de dispariţie în Banat?

În Banat, sărbătorile de iarnă tind să capete, în ultimii ani, un accent tot mai comercial, păstrându-l mai puţin pe cel tradiţional, cu obiceiuri transmise din moşi strămoşi. De exemplu, una dintre cele mai importante obiceiuri ale Crăciunului românesc, colindul, pare să fie tot mai rar întâlnit în mediul urban, dar şi în satele din Timiş, unde s-au mai păstrat tradiţiile vechi de secole. Să fie obiceiurile vechi de Crăciun pe cale de dispariţie pe meleagurile bănăţene, să se fi occidentalizat într-atât oamenii din zona de vest a ţării şi să fi văzut în tradiţiile altor ţări bucurii mai mari, preluându-le integral sau parţial? Sunt doar câteva dintre întrebările la care am încercat să răspundem cu ajutorul prof.univ.dr. Otilia Hedeşan, decanul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, care a elaborat un studiu despre modul în care este sărbătorit Crăciunul în alte ţări, dar şi ce anume din tradiţia lor a preluat poporul român pentru a marca acest eveniment important al anului. “Am urmărit tradiţia Crăciunului la popoarele germanice, francezi, italieni, la ruşi şi la sârbi, dar am descoperit că avem în universitate şi o serie de lectori specializaţi pe civilizaţie daneză, irlandeză, plus o resursă neexplorată – studenţii străini din ţări din afara Europei, şi le-am trimis fiecăruia câte o solicitare pentru a ne susţine în acest proiect, în căutarea unei hărţi unde se sărbătoreşte iarna, având astfel un reper despre importanţa globală pe care a căpătat-o această sărbătoare”, explică Otilia Hedeşan. Potrivit acesteia, Facultatea de Litere intenţionează să realizeze cu datele strânse un volum – Crăciunul check list -, care va fi publicat anul viitor, cartea mergând pe ideea existenţei câtorva elemente cheie care se regăsesc în constituirea sărbătorii. “Ne interesează cum se numeşte sărbătoarea, care e salutul, practicile, urarea, caracterul comunitar sau familial al Crăciunului în aceste ţări şi diferenţele întâlnite la noi. De exemplu, francezii subliniază că una dintre cele mai mari dificultăţi într-o familie divorţată e cu cine va sărbători copilul Crăciunul, ceea ce în societatea românească nu se resimte acut, pentru că Ajunul este la noi o sărbătoare socială. Se sărbătoreşte 24 decembrie în comunitate, 25 decembrie în familie, iar în 26 decembrie se fac vizite la rude şi prieteni”. Otilia Hedeşan mai spune că, în ultima perioadă, în România, respectiv în Banat, tradiţiile încep să se piardă, fiind înlocuite sau întrepătrunse cu obiceiurile altor ţări, astfel că, în ultimii 20 de ani, mai ales la oraşe, nici măcar copiii nu mai merg să colinde. “Unele dintre tradiţii răspund anumitor nevoi, apoi e şi educaţia. Din păcate, în obiceiul colindatului s-a pus prea mult accent pe componenta economică. E un cerc vicios, ceea ce se oferă copilului, conform tradiţiei, nu are valoare economică. Când se oferea acel bănuţ nu era importantă valoarea cât faptul că era o bancnotă nouă. Această valoare era apreciată, componenta simbolică. Acum s-a indus sentimentul că, iată, echivalentul este cerşit. Şi avem exemple de colindători, care nu sunt copii, în gări sau trenuri. Colindatul agresiv care a dus la transformarea obiceiului în doar ducerea la rude a copilului mic, un compus între colindul tradiţional şi sărbătoarea din occident cu familia în jurul bradului”, explică Otilia Hedeşan.

Obiceiuri authtone şi împrumutate

Fiecare ţară are specificul ei şi elementul său de spectacol în ce priveşte sărbătoarea Crăciunului, iar bănăţenii au preluat câte puţin din ele, spune Otilia Hedeşan. De exemplu, în Germania există practica de a fi cumpărate cutii de ciocolată cu calendar de Advent, cu un număr de tablete care corespund fiecărei zile din post. Într-o societate austeră, precum cea germană, această cutie îl învaţă pe copil să îşi drămuiască consumul şi să mănânce o singură tabletă pe zi, fiind o formă de a învăţa cumpătarea. În România însă, această cutie nu se cumpără la începutul postului, ci se dăruieşte copiilor în Ajun. “Practic, nu se transmite mesajul de a învăţa valoarea pe care o are timpul. În ultimii 20 de ani, românii au preluat din Occident această ideea a decalării, a începutului sărbătorii mai devreme, un exemplu fiind împodobitul bradului sau al oraşului mai devreme. Am preluat şi tradiţia târgurilor de Crăciun după popoarele germanice, doar că nu seamănă din cauza excesului de hrană dulce care se găseşte la noi, deşi nu se consumă în această perioadă. Trăim într-o perioadă în care lucrurile se transformă şi nu întotdeauna se ajunge din prima la o coerenţă”, explică Otilia Hedeşan. În principiu însă, spune aceasta, mesajul tradiţional al practicilor de Crăciun poate fi sintetizat - cu colindătorii care vestesc naşterea lui Isus, faptul că sărbătoarea Crăciunului e o sărbătoare a familiei şi că acest moment dobândeşte o componentă foarte importantă pentru copii, prin venirea Moşului. Important este însă ca, prin darurile pe care le primeşte, copilul să înţeleagă şi mesajul transmis odată cu acestea.“Copilul ştie că trebuie să spună Moşului o poezie sau un cântec ca să primească darurile promise, trebuie integrat în ceea ce s-ar numi schimbul de daruri. Este o formă de educaţie şi integrare socială, copilul învaţă că nimic nu se primeşte fără a da ceva în schimb. Ideea de a primi lucruri scumpe, mari, nu ţine de spiritul Crăciunului, simbolistica gestului, a obiectului, e mult mai importantă”, consideră Otilia Hedeşan.

Potrivit acesteia, în prezent încep să se contureze alte lucruri de prestigiu – cine are cel mai înalt şi mai frumos brad, cine şi-a împodobit casa. Crăciunul devine şi o ocazie de loisir, de călătorie în locuri de pelerinaj precum Viena pentru târgurile de Crăciun, Finlanda pentru casa lui Moş Crăciun sau Bethleem, locul naşterii lui Isus, sau la noi, Bucovina şi Maramureş pentru obiceiurile tradiţionale.

Ce a mai rămas din obiceiurile tradiţionale din Banat practicate de Crăciun?! Colindatul piţărăilor – copii şi cetele de tineri care se trezesc de dimineaţă şi străbat satul pentru a da “Bună dimineaţa la Moş Ajun”, urare cu valoare de bun augur -, şi Cloţa, un alt obicei din dimineaţa de Ajun, în care un copil din casă este aşezat în bucătărie şi peste capul său se presară câteva boabe de porumb sau grâu, “ca să trăiască cloţa”, să fie rod în casă. “Suntem în momentul în care avem un Crăciun mondializat, această poveste a străbaterii întregii lumi cu mitul pedagogic al Moşului care este într-o tensiune tot mai puternică cu tradiţiile locale. Românii au preluat încet lucrurile din afară, aşa cum am luat coroniţa ce se pune în centrul mesei, care este tipică pentru italieni, pentru că ei nu au brazi, iar practica colindatului a fost puternic subminată de succesul avut, după Revoluţie, de cei câţiva cântăreţi de colinde, deşi deseori repetă cuvinte pe care nu le mai înţeleg”, mai spune Otilia Hedeşan.

Crăciunul din afara graniţelor 

Fiecare ţară are obiceiuri specifice sărbătorii Crăciunului. De exemplu, în Statele Unite ale Americii pregătirile pentru această sărbătoare încep foarte devreme. Prima zi importantă pentru americani este penultima zi de joi a lunii noiembrie, Thanksgiving Day (Ziua Recunoştinţei), când încep să apară în centrele comerciale ornamente decorative, alături de Moş Crăciun pe sania sa. De peste tot se simte mirosul de brad, şi se aude colinda “Santa Claus is coming to town...”
Înainte de Crăciun, copiii îl aşteaptă pe Santa, la fel ca şi în ţările europene, fiecare membru al familiei primind obligatoriu câte un băţ din zahăr, dar şi cadouri de Crăciun, lăsate sub brad.

În Italia, cina de Crăciun poate avea până la şapte feluri şi durează patru ore sau chiar mai mult. Cadourile sunt aduse de La Befana, un fel de vrăjitoare pe o mătură. În Italia exista şi vorba care spune “Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi” (”Crăciunul cu ai tăi, Paştele cu cine vrei”), care arată cât de importantă este reuniunea familei cu ocazia acestei sărbători. Nu lipseşte nici tradiţia amenajării unei iesle în miniatură, în care pruncul Iisus este aşezat numai în noaptea 24-25 decembrie de cel mai tânăr membru în familie.

În Cehia, bradul de Crăciun nu se împodobeşte înainte de seara de Ajun, când toată familia se adună în jurul unei mese cu supă de peşte, ouă şi crap. Potrivit tradiţiei, numărul de persoane aşezate la masă trebuie să fie par, în caz contrar cel lipsit de partener va muri în anul care urmează.
În Franţa, Père Noel (Moş Crăciun) este cel care aduce daruri în ziua de Crăciun, Crăciunul fiind sărbătorit cu fast la o masă tradiţională, unde se serveşte ”Bûche de Noel”, o prăjitură de ciocolată în formă de buturugă.
Finlandeziiservesc de Crăciun un amestec de carne şi peşte, iar după masă merg la saună şi apoi toată lumea merge la mormintele rudelor.
În Germania, masa de Ajun constă în carne de purcel de lapte, caltaboş şi salată de macaroane, iar în prima zi de Crăciun se serveşte gâscă la cuptor şi Stollen – o prăjitură tradiţională, un fel de cozonac cu fructe, marţipan şi ghimbir.
Maghiarii mănâncă de Crăciun peşte prăjit şi supă de peşte, iar la desert “Beiglie”, un fel de ruladă cu seminţe de mac şi nuci. Potrivit tradiţiei, dacă în timpul slujbei de Crăciun te urci pe un scaun poţi vedea care din persoanele prezente sunt vrăjitoare.