Credite cu dobândă subvenţionată pentru proprietarii clădirilor degradate

După o perioadă destul de lungă de aşteptare, Guvernul a aprobat, la sfârşitul săptămânii trecute, normele metodologice la Legea 153/2011, prin care Primăriile şi proprietarii locuinţelor cu faţade degradate vor putea accesa credite a căror dobândă este subvenţionată integral de către stat. Respectiva lege ar putea fi o alternativă pentru reabilitarea sutelor de clădiri degradate din zona istorică a Timişoarei.

Un demers aşteptat de multă vreme

Prin adoptarea normelor metodo­logice ale actului normativ, prin care se vor putea acorda credite cu dobândă subvenţionată pentru reabilitarea clădirilor degradate, se poate începe deja acordarea acestui tip de ajutor pentru proprietarii care vor să-şi consolideze şi să-şi repare imobilele. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a precizat că astfel se dă curs unor solicitări mai vechi ale administraţiilor locale preocupate de modul în care arată multe dintre clă­dirile de patrimoniu.

Astfel, creditele vor fi acordate cu o scadenţă de cinci ani. Din valoarea creditului, 10% trebuie asigurată de către Primării sau proprietari, 90% este creditul, iar dobânda se subvenţio­nează din bugetul Ministerului Dez­voltării Regionale şi Turismului.

Potrivit oficialilor ministeriali, prin acest demers va fi facilitată consi­derabil reabilitarea unor clădiri de pa­trimoniu, cu potenţial economic şi tu­ristic ridicat, mai ales din zonele isto­rice, iar cu sumele solicitate, pro­prietarii de locuinţe pot realiza inclusiv lucrări de reabilitare termică.

O şansă pentru zona istorică a Timişoarei

Actul normativ care va fi pus în aplicare în perioada imediat următoare ar putea fi o şansă pentru reabilitarea clădirilor degradate din zona istorică a Timişoarei. Cartierele istorice Cetate, Iosefin şi Fabric au peste 14.500 de clădiri construite înainte de 1945, iar lipsa lucrărilor de reabilitare şi de modernizare din ultimele decenii au dus la o degradare avansată a acestor cladiri, multe aflându-se chiar în pericol de a se prăbuşi. Starea acestor clădiri e considerată de Primăria Ti­mişoara o piedică pentru dezvoltarea economică a municipiului, contribuind la scăderea calităţii vieţii în oraş.

De aceea Primăria Timişoara şi-a anunţat intenţia de a contracta de pe piaţa bancară un credit pe termen lung necesar implementării unui pro­iect de reabilitare a acestor imobile. Acest proiect, numit „Reabilitarea monumentelor istorice din cartierele istorice ale Timişoarei – infrastructură municipală – faza II” este finanţat de Banca Germană pentru Dezvoltare şi are o valoare de aproximativ cinci milioane de euro, din care mai puţin de ju­mătate, adică, două milioane de euro, va fi contribuţie financiară ne­ram­bur­sabilă din partea Guvernului ger­man.

Pentru a asigura implementarea acestui proiect, care va viza strict clădirile istorice din cele trei cartiere  – Cetate, Iosefin şi Fabric –, Primăria are nevoie de banii necesari demarării lucrărilor şi, probabil neexistând disponibilităţi în acest sens în bugetul local, a apelat la varianta unui îm­prumut bancar. Astfel, şi-a anunţat intenţia de contracta un credit pe termen lung – adică, pe 360 de luni, pentru suma de 1,15 milioane de lei.

Municipalitatea aduce şi două argumente pentru utilizarea de bani publici în această operaţiune : „Clă­dirile istorice ale Timişoarei reprezintă un patrimoniu de importanţă naţională şi internaţională, faţadele acestora fiind de utilitate publică”, iar „o carac­teristică de ordin socio-economic a proprietarilor acestor imobile este fap­tul că aceştia nu dispun de mijloacele financiare necesare reabilitării şi întreţinerii corespunzătoare a clă­dirilor”.

Până acum, însă, toate variantele alternative de finanţare propuse au căzut pe rând. Acum doi ani, Primăria a venit cu ideea unei taxe de habitat de 40 de lei pe an, care să fie plătită de timişorenii rezidenţi şi care să fie folosită pentru reabilitarea clădirilor vechi, din categoria monumentelor istorice. Introducerea taxei respective a fost respinsă, însă, în Consiliul Local, pe considerentul că nu e normal ca bani publici să fie folosiţi în beneficiul unor persoane private, respectiv pro­prietarii clădirilor în cauză.