Crima organizată şi dilemele oficiale

18 octombrie 2011 : După ce şe­ful S.R.I. a anunţat, în Comisia de Apă­rare, ordine publică şi sigu­ranţă a Camerei Deputaţilor, că fe­no­menul de crimă orga­ni­zată a crescut şi în intensi­tate, şi în calitate, avertizând că, în perioada ur­mătoare, va afecta mai pregnant se­cu­ri­ta­tea na­ţională şi menţionând că, în ultimii doi ani, S.R.I. a prezentat peste 1.500 de infor­mări or­ganelor de cercetare penală în legătură cu re­­ţelele de crimă organizată, ministrul de Inter­ne, Traian Igaş, îi liniştea pe deputaţi : “Avem foarte bine docu­mentate toate aceste grupări infracţionale. De altfel, s-a putut constata pe toată durata anului 2011, până în prezent, că am acţionat de fiecare dată atunci când am avut indicii clare şi atunci când au fost şi probe”, dar admitea că M.A.I.-ul se află “într-un anu­mit blocaj”. Din declaraţii oficiale, nu s-a cla­rificat, nici acum, în ce con­stă acest blocaj, nici ce l-a generat, nici cum va fi depăşit.

24 octombrie 2011 : La întrebarea : “Câte clanuri de tip mafiot există în România?”, directorul S.R.I. răspundea, într-un interviu acordat României Libere : “În fiecare judeţ. Am văzut că unii pun la îndoială faptul că S.R.I. ar fi trimis 1.500 de informări pe acest subiect, dar lucrurile sunt foarte uşor de demonstrat. Am prezentat la Comisia parla­men­tară pentru fiecare judeţ clanurile care există, cu denumirile lor, cu activităţile lor”.

15 noiembrie 2011 : Într-o conferinţă de presă în care au fost prezentate, prin­tre altele, rezultatele obţinute de Poliţia Ro­mâ­nă în activitatea de combatere a crimi­na­li­tăţii or­ga­nizate pe primele nouă luni ale anului, şeful I.G.P.R., chestorul Liviu Popa, declara : “Cu atâta uşurinţă fac unii hărţi... Adică am văzut că reprezintă tot felul de clanuri şi grupări de crimă organizată”. Nu ştim dacă domnul Popa s-a referit la “hărţile” S.R.I.-ului sau ale altor “to­pografi”, dar discursul său con­fir­mă o oare­care indispoziţie. Şi, pentru a de­monstra că lu­crurile sunt sub control, chestorul Popa sus­ţi­ne că, deşi “ne place să inducem ideea că Ro­mânia e o ţară nesigură, o ţară neagră”, euro­barometrul de toamnă arată că “este considerată cea mai si­gu­ră ţară din această par­te a Europei şi una din ţă­rile cele mai sigure din Europa”. Şeful I.G.­P.R. nu s-a pierdut în detalii privind criteriile pe baza cărora s-a fă­cut acest cla­sament. Decla­raţia pare, însă, să intre în contradicţie şi cu statis­ti­ci­le Poliţiei Ro­­mâ­ne, prezentate de domnul Po­pa (nu­mă­rul grupărilor infracţionale or­ganizate destruc­tu­rate a crescut în primele nouă luni ale anu­lui, faţă de anul trecut, cu 13,3%), şi cu de­cla­raţiile domnului Maior, care afirma, în Par­la­ment, că fenomenul de crimă organizată a cres­cut şi în in­tensitate, şi în calitate, şi cu S.N.­Ap. 2010 (rămasă în stand-by din cauza unor orgolii po­li­tice) care, pe lista vul­ne­rabilităţilor Ro­mâniei aminteşte crima orga­nizată, presi­unile şi in­fluenţa pe care aceasta în­cearcă să le exer­ci­te asupra institu­ţii­lor sta­tului, a unor reprezen­tanţi ai clasei po­litice, şi cu realitatea însăşi.

Să amintim doar de Timişoara, deşi nu este exemplu singular, unde puncte co­lorate pe harta clanurilor de tip mafiot sunt haşurate chiar din centrul urbei. De ani de zile, cla­nuri ţigăneşti dic­tea­ză, prin teroare, regulile pieţei imobiliare de lux. Dar, probabil, neajun­gându-se încă la crime, aceste activităţi, la fel, agresiunile împo­triva unor avocaţi, politişti, jur­nalişti sunt benigne. Şi, tot probabil, li se poate apli­ca ace­eaşi “circumstanţă atenuantă” pe care dom­nul Popa o dădea clanului interlop Butoane: “Este o grupare care nu este violentă, şi-a spă­lat gulerele”.