Pe parcursul ultimilor ani, în România au existat numeroase scandaluri mediatice generate de eliberarea controversată din închisoare a unor infractori din dosare cu greutate, prin invocarea unor incompatibilităţi de ordin medical cu regimul de detenţie. Astfel, s-a reuşit fentarea deten­ţiei cu adeverinţe eliberate de medici ginecologi, sau de specia­lităţi care nu aveau nicio legătură cu afecţiunile invocate. Feno­menul nu este însă specific României, invocarea stării şubrede a sănătăţii fiind motivul pentru care terorişti interna­ţionali de renume, criminali în serie sau şefi de clan mafiot au scăpat de detenţie.


Un campion al terorismului, “muribund” de trei ani

Practica judiciară a dovedit că şi autorii celor mai sângeroase atentate sau crime comise în ultimii 30 de ani pot reuşi să scape de închisoare, invocând o stare a sănătăţii şubredă.

Cel mai celebru caz de acest gen este cel al autorului celebrului atentat din 21 decembrie 1988, când zborul 103 al companiei americane Pan Am, cu 259 de oameni la bord, a explodat în aer deasupra oraşului scoţian Lockerbie. Bucăţi din aeronavă au căzut peste un cartier, unde au făcut alte 11 victime. Atentatul a fost provocat de detonarea unei bombe ascunse într-o valiză.

Libianul Abdelbaset Al Megrahi a fost găsit vinovat pentru moar­tea celor 270 de oameni, dar abia în 2001 şi a fost con­damnat la închisoare pe viaţă. Pe tot parcursul detenţiei a negat orice impli­care în atentat. Libianul a făcut apel şi, în cele din urmă, a fost eliberat de autorităţile scoţiene la 20 august 2009, suscitând o puter­nică polemică, în special în Statele Uni­te, de unde au fost originare majoritatea vic­timelor. Abdelbaset Al Megrahi a soli­citat să fie eliberat condiţionat după ce a fost diagnosticat cu cancer de pro­sta­tă în fază terminală. Dacă, în momen­tul eliberării, doctorii şi avocaţii spu­neau că libianul mai are de trăit maxi­mum trei luni, şi în momentul de faţă tero­ristul este în viaţă, trăind retras la vila familiei sale, în Libia, în condiţii de lux. Presa internaţională a speculat faptul că libianul “muribund” ar fi in­tens curtat de către o serie de organi­zaţii te­roriste şi că ar putea fi implicat în organizarea unor alte atentate, în pe­rioada următoare.

Site-ul de investigaţii şi dezvăluiri WikiLeaks a făcut public recent faptul că un ministru laburist britanic a infor­mat Libia care sunt demersurile adec­vate pe care trebuie să le urmeze pen­tru a-l elibera pe Abdelbaset Al Me­grahi. Acest lucru a dus la tensiuni di­plomatice în SUA şi Marea Britanie.

Conform telegramelor diploma­tice americane publicate de WikiLeaks, Bill Rammell, secretar de stat pentru Afaceri Externe în cadrul Guvernului laburist, aflat la putere în 2009, i-a scris omologului său libian pentru a-i spune cum să se procedeze în vederea eliberării lui Al Megrahi, şi anume prin insistarea asupra motivelor umanitare.

O alianţă a conservatorilor şi li­beral-democraţilor britanici a urmat la putere Guvernului laburist, în mai 2010, iar noul premier, David Cameron, a promis că va divulga documente inter­ne privind acest caz. Ulterior un comu­nicat oficial al diplomaţiei britanice anunţa că “Guvernul britanic, fără ambiguitate, indică faptul că eliberarea lui al-Megrahi a fost o eroare, iar ho­tărârea de a-l elibera din motive uma­nitare a fost luată doar de Guvernul scoţian”.


Medicii, mai importanţi decât avocaţii pentru Mafia italiană

Potrivit unei cărţi publicate recent de către scriitorul italian Corrado de Rosa, specializat în dezvăluiri despre famiile mafiote italiene, medicii au ajuns să fie mai importanţi decât avocaţii pentru clanurile Cosa Nostra.

Medicii supuşi, dispuşi să falsifice certificate de boală, să prescrie medica­mente sau chiar să ofere pastile care dau simptomele unor boli grave, sunt indispensabili mafioţilor italieni când se confruntă cu legea, con­form afir­maţiilor lui Corrado de Rosa. Potrivit acestuia, unii dintre cei mai faimoşi ma­fioţi italieni au mimat totul, de la boli mintale la orbire, cu ajutorul medicilor corupţi

Medicii mafiei şi-au antrenat clien­ţii să simuleze anumite boli şi chiar le-au prescris medicamente pentru a crea simptomele acelor maladii. Car­tea arată cum doctorii le dădeau ma­fioţilor încarceraţi pastile pentru pierderea apetitului, astfel încât să simuleze anorexia sau depresia.

În acest fel, un mafiot din Napoli, Ettore Russo, a fost eliberat temporar din închisoare pentru a-şi trata depre­sia, el profitând de acest lucru pentru a mai ucide persoane care ar fi putut depune mărturie în casul său.

Unul dintre cele mai şocante cazuri descrise în cartea lui Corrado de Rosa este cel al asasinului Giuseppe Setola, lider al clanului Camorra, care a fost diagnosticat, în timpul procesului, ca suferind de glaucom în stare avansată. În 2008, când se afla în Pavia la un con­trol oftalmologic, Setola a reuşit să eva­deze, stabilindu-se ulterior în regiunea Campania, unde a condus un masa­cru în urma căruia 18 persoane au mu­rit, inclusiv victime nevinovate care au fost prinse în conflictul armat.

Corrado de Rosa, el însuşi medic şi beneficiar al programelor de protec­ţie a martorilor, a mai descris şi modul în care unii psihiatri sunt plătiţi de li­derii mafiei să diagnosticheze infor­matorii Poliţiei cu boli mintale, astfel încât mărturia lor să nu valoreze nimic. Preţurile pentru “astfel de servicii” variază între 2.000 şi 50.000 de euro.

De asemenea, volumul lui Corra­do de Rosa prezintă şi mărturia unui fost lider mafiot, devenit informator pentru Poliţie, Gaetano Guida, care a povestit cum medicul său i-a spus, în timpul unui proces, să se poarte ca un psihopat, după care a aflat cine este martorul specialist şi l-a mituit pentru a confirma diagnosticul.

Totuşi, nu toate încercările de a minţi autorităţile au reuşit. Francesco Schiavone, un faimos mafiot din Napoli, a fost condamnat definitiv la închi­soa­re, în iunie 2008, după un proces de zece ani, în care a susţinut că suferă de depresie şi anorexie. Între primul ter­men al procesului şi condamnarea de­finitivă, cinci persoane implicate în pro­ces au fost ucise, inclusiv un interpret.


Fostul lider al Khmerilor Roşii solicită eliberarea pe motive medicale

Motivele medicale stau şi la baza solicitării de eliberare din închisoare făcută de către torţionarul comunist cel mai celebru din Cambodgia, Kaing Guek Eav, cunoscut sub numele de “Duch”.

Avocaţii săi, dar şi o serie de pu­bli­caţii din Cambodgia speculează faptul că eliberarea sa este iminentă, o ulti­mă înfăţişare în procesul său fiind pro­gramată pentru luna iunie a acestui an, când familia şi susţinătorii săi se aş­teaptă ca fostul torţionar să scape de detenţie.   “Duch” a fost condamnat la 35 de ani închisoare pentru coordo­na­rea torturilor şi execuţiilor în faimoasa închisoare S21, din Phnom Penh.
  În închisoarea lui “Duch” au fost închişi, torturaţi, violaţi şi ucişi în chi­nuri circa 16.000 de oameni, majorita­tea femei şi copii. Autorităţile din Cam­bodgia spun că din această unitate de detenţie au reuşit să iasă vii, printr-o ade­vărată minune, doar 20 de persoane.

Mulţi dintre cei consideraţi duş­mani ai regimului erau duşi în închi­soarea S-21, unde erau torturaţi şi inte­rogaţi. Cunoscut şi sub numele Tuol Sleng, complexul de detenţie servise ca şcoală şi cuprindea cinci clădiri, trans­formate, în august 1975, în centru al terorii. Fosta şcoală a fost încon­ju­rată de un gard electrificat, iar clasele au fost împărţite în celule minuscule şi în încăperi destinate torturii. La toate ferestrele au fost montate gratii şi sârmă ghimpată, pentru ca nimeni să nu aibă vreo şansă să evadeze. Prizo­nierii stăteau în celule direct pe ci­ment, fără pături, legaţi tot timpul. Nu aveau voie să vorbească între ei şi nici să bea apă fără aprobare. Bătăile şi torturile îi determinau, în final, să măr­turisească orice.

“Duch” se specializase pe tortu­ra­rea intelectualilor, asimilaţi categorii­lor de “duşmani ai poporului”, în Cam­bodgia ajungându-se la “performanţa” de a fi arestaţi oameni care purtau urme de ochelari pe nas – lucru care, în viziunea Khmerilor Roşii era semn că respectiva persoană e intelectual, şi, în consecinţă, “suspect de încercarea de răsturnare a revoluţiei comuniste”.

Pe lângă starea sa de sănătate şu­bredă, “Duch” a invocat în faţa instan­ţei faptul că nu a fost unul din liderii prin­cipali ai Khmerilor Roşii şi că doar a ur­mat ordinele. “Ar trebui să se res­pecte dreptul la un proces echitabil, cu scopul de a căuta dreptatea şi adevărul pentru poporul cambodgian”, a declarat “Duch” la ultima înfăţişare în faţa instanţei.