Tot mai multe organizaţii profilate pe prognoze economice vorbesc despre o iminentă apariţie a unei crize alimentare, care ar urma după criza economică ori s-ar suprapune peste aceasta. Probabilitatea producerii unui asemenea fenomen e crescută, spun foarte mulţi specialişti în macroeconomie, de nivelurile record la care au ajuns preţurile alimentelor de bază. Cele mai afectate de acest fenomen ar fi ţările dependente de importurile de alimente, aşa cum a ajuns să fie România, unde, în ultimii ani, inclusiv în Timiş, suprafaţa cultivată a scăzut succesiv.


Avertismente internaţionale

Deşi până în urmă cu câteva luni cei care prognozau apariţia unei crize alimen­tare erau catalogaţi ca paranoici sau adepţi ai teoriei conspiraţiei, în ultima perioadă vin tot mai multe semnale în acest sens venite de la organizaţii internaţionale pre­stigioase sau companii specializate pe prognoză economică. Zilele trecute, Orga­nizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite a avertizat că, în ianuarie, preţurile alimen­telor au ajuns pentru a doua lună consecu­tiv la un maxim istoric, în majoritatea ţărilor, fie ele mari puteri economice sau din lumea a treia. Recoltele sub aşteptări din 2010, combinate cu inflaţia generată de criza economică, au dus la creşteri spec­tacu­loa­se de preţuri.  Semnalul de alarmă tras de Organi­za­ţia pentru Alimentaţie şi Agricultură tre­buie avut în vedere mai cu seamă pentru faptul că, de-a lungul ultimilor ani, această structură a dovedit că poate prognoza corect macro-evoluţiile de pe piaţa produ­selor alimentare. Specialiştii organizaţiei susţin că scumpirea alimentelor de bază (cu majorări semnificative de preţuri la grâu, zahăr, carne şi produse lactate) a dus lumea în pragul izbucnirii unei noi crize alimentare.
În acest sens, structura specializată pe alimentaţie şi agricultură din cadrul O.N.U. a folosit ca referinţă un indice bazat pe preţurile internaţionale medii ale grâului, porumbului, produselor lactate, zahărului şi al cărnii şi a stabilit că pe parcursul lunii trecute acest indicator a crescut cu 3,4% faţă de luna decembrie, ceea ce înseamnă că preţurile au crescut cu acelaşi procent. În plus, aceasta nu este o evoluţie de mo­ment – ianuarie a fost cea de-a şaptea lună consecutivă de creştere. 
Cea mai mare creştere de preţuri a fost semnalată în cazul produsului alimen­tar de bază, pâinea, scumpită succesiv din cauza preţului grâului, care se estimează că va continua să crească, în contextul inun­daţiilor din Australia, unul dintre principalii exportatori mondiali. La creşterea preţuri­lor grâului au contribuit şi secetele şi in­cendiile din Rusia (al treilea exportator mon­dial de grâu) urmate de decizia statului de a sista livrările externe.
Şi structurile financiare internaţionale au început să ia foarte în serios aceste avertizări legate de iminenţa izbucnirii unei crize alimentare, Robert Zoellick, preşe­din­tele Băncii Mondiale, cerându-le recent liderilor politici de pe tot mapamondul să “pună mâncarea pe primul plan”.


Preţuri expandate

Faptul că există un trend spectaculos de creştere a preţurilor alimentelor este confirmat oficial de către Ministerul Agri­culturii, care publică săptămânal buletine de preţuri luate din pieţele fiecărui judeţ.
În comparaţie cu luna noiembrie 2010, creşterile, în cazul Timişului, aşa cum sunt ilustrate de mercurialul Ministerului Agriculturii, sunt spectaculoase. Astfel, dacă în noiembrie preţul maxim al grâului era indicat ca fiind 0,8 lei kilogramul, acum a ajuns la un leu kilogramul, creşterea fiind de 20%. Preţul porumbului boabe a crescut şi el în pieţele judeţului, de la 0,7 lei kilogramul la 0,95 de lei kilogramul.
Cartofii, de la o cotaţie maximă de doi lei kilogramul în noiembrie, au sărit în Timiş, la 2,5 lei kilogramul. Preţul cepei a crescut, de asemenea, spectaculos, de la un maxim de 2,5 lei kilogramul la 3,5 lei kilogramul. Valoarea carcasei de porc a crescut de la 16 lei kilogramul, în noiem­brie, la 18 lei în prezent. Şi la carnea de pasăre preţul s-a ridicat, într-un interval de teri luni, de la zece lei kilogramul la 12 lei kilogramul. Kilogramul de brânzeturi proaspete a crescut şi el de la un preţ ma­xim de 15 lei, cu care era cotat în noiem­brie, la 16 lei. Preţul ouălor e şi el în creş­tere în judeţ, de la 0,4 lei bucata în noiem­brie 2010 la 0,5 lei bucata în prezent.
Aceste creşteri de preţuri, care afec­tea­ză toţi consumatorii, sunt tot atâtea mo­tive pentru ca teoriile legate de iminenţa unei crize alimentare să fie privite cu seriozitate.


Valeriu Tabără : “România poate hrăni 80 de milioane de oameni”

Chestionat în privinţa iminen­ţei unei crize alimentare, ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, dă asigurări că doar factorul uman va fi cel care va determina dacă Ro­mâ­nia se va confrunta sau nu cu o ase­menea situaţie. “România nu va intra într-o criză a alimentelor, având ca­pacitatea de a hrăni 80 de milioane de oameni, dar dacă va ajunge într-o astfel de situaţie ar fi din cauza neatenţiei unora, a lenei şi a lipsei de iniţiativă” a declarat ministrul Agriculturii. În opinia sa, România nu e o ţară care să fie afectată de o astfel de criză. “Este imposibil ca România să nu aibă grâu şi porumb. Şi dacă nu l-am semăna, ar răsări”.


Preşedintele Comisiei Economice a Consiliului Judeţean Timiş : “Lumea nu mai lucrează pământul, vor dispărea sate întregi”

Scăderea suprafeţei arabile lucrate în Timiş şi depopularea unor sate care trăiau din agricultură îi preocupă şi pe reprezentanţii Con­si­liului Judeţean Timiş. “Cine să facă agricultură? Sunt foarte multe sate în Timiş, unde media de vârstă a populaţiei este de peste 60 de ani. Tinerii pleacă din aceste locuri şi nu se mai întorc. E o situaţie pe care va trebuie să o analizăm cu foarte mare seriozitate. Sate întregi vor dispărea de pe harta Timişului”, estimează Viorel Sasca, preşedin­tele Comisiei Economice a Consiliu­lui Judeţean Timiş.
În opinia sa, nu se ţine cont de fe­lul în care a evoluat fondul fun­ciar în judeţ. “Sunt zone unde sunt una sau două persoane care au cumpă­rat ieftin pământ au în proprietate mii de hectare şi au luat teren şi în arendă de la oamenii care nu voiau să-l vândă. Astfel, la ţară, sunt foar­te mulţi oameni care acum, din lene sau din alte motive, nu-şi mai lu­crează terenul şi preferă să trăias­că la limita subzistenţei, din aren­dă. Nu s-a încurajat rămânerea la modelul gospodăriei ţărăneşti, care era o microfermă, după modelul acesta eco atât de căutat azi. Se foloseau îngrăşăminte naturale, nu se arunca nimic, totul se reutiliza. Cu aceste gospodării, România putea ieşi pe piaţa europeană a produselor ecologice. În urmă cu ceva ani, cei care aveau la ţară pes­te opt hectare de pământ pe care le lucrau trăiau nu bine, ci foarte bine. Acest lucru ar fi putut să se întâmple şi acum”.


Preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România : “Oamenii nu au mai fost în stare să-şi lucreze terenul”

Prof. univ. dr. Alexandru Moi­suc, rector al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, apreciază că şi în Timiş există o suprafaţă foarte mare de teren arabil necultivat din cauză că, în agricultura României post-decem­briste s-a plecat de la un model total greşit : “Oamenii au fost împro­prie­tăriţi cu două - trei hectare de teren pe care nu au fost în stare să şi le lucreze singuri. Aşadar, au renun­ţat, l-au dat în arendă sau l-au vândut ieftin. În preajma oraşelor supr­a­feţe uriaşe au ieşit din circuitul agricol pentru a intra în cel imobi­liar. Din cauza unor decizii greşite sunt acum suprafeţe imense nelu­crate în judeţ şi păşuni comunale pe care nu vezi nici măcar un singur animal”.


Preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România : “Peste 50.000 de hectare sunt nelucrate în Timiş”

Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producă­torilor Agricoli din România, susţi­ne că în Timiş există în momentul de faţă peste 50.000 de hectare ne­lucrate şi că suprafaţa folosită pen­tru agricultură în judeţ a scăzut gra­dual din cauza speculei imobiliare, care a făcut ca foarte multe supra­feţe să fie scoase din circuitul agricol.
În opinia sa, posibilitatea ca România să se confrunte cu o criză alimentară este destul de mare. “Nu e o noutate, de foarte multă vreme s-a prognozat faptul că după criza financiară va urma una alimentară. Pe plan mondial se remarcă o lipsă tot mai mare de alimente, în para­lel cu creşterea preţului produselor alimentare”.
Viorel Matei spune că Româ­nia va fi expusă într-o astfel de situaţie, din cauza politicii catastrofale pe care a dus-o în ultimii ani în secto­rul agricol : “Dacă în statele europene, valoarea subvenţiilor cumulate acor­date pe an e de peste 350 de euro pe hectar, în România variază între 80 şi 132 de euro pe hectare. De 2,5 ori mai puţin. E normal, în acest context, că preţurile alimentelor cresc, pentru că tot mai puţini români se ocupă de agricultură. Şi preţurile vor continua să crească în perioada următoare, pentru că şi costurile producătorilor agricoli au crescut. Vă dau doar exemplul îngrăşământului pe bază de azotat, al cărui preţ a crescut într-un interval scurt de timp de la 1.200 de lei la 1.700 de lei tona”.