Dacă mulţi absolvenţi cu studii superioare îşi găsesc cu foarte mare greutate un post potrivit calificării lor, în Timiş există o foarte mare cerere pentru meserii destul de bine plătite, care nu presupun studii univer­sitare. Muncitorii calificaţi în domenii precum sudura, lăcătuşeria, tâmplăria sunt „vânaţi” de angajatorii locali, dar şi de firmele care exportă mână de lucru. Deşi e greu de recunoscut acest lucru la nivel insti­tuţional, în judeţ există încă o mare discrepanţă între pregătirea oferită de sistemul de învăţământ şi cerinţele pieţei muncii.


Absolvenţii de studii superioare îşi găsesc mai greu de lucru

Şi piaţa muncii din Timiş este marcată de o situaţie apa­rent paradoxală : cea mai califi­cată forţă de muncă, provenită din rândul celor cu studii supe­rioare, îşi gă­seşte tot mai greu un loc de mun­că potrivit specia­lizării. În ace­laşi timp, meserii ce nu necesită studii superioare sunt extrem de căutate pe piaţa judeţeană a muncii. La ultima ofertă săptă­mânală de locuri de muncă, fă­cută publică de Agen­ţia Judeţea­nă de Ocupare a For­ţei de Mun­că, din 238 de locuri de muncă disponibile, doar două posturi sunt pentru absolvenţii de studii superioare : unul de inginer me­canic şi unul de ad­ministrator financiar. În rest, sunt căutaţi, pentru angajare, zeci de mese­riaşi specializaţi în sudură, me­trologie, confecţii textile, sunt căutaţi strungari, electricieni şi stivuitorişti. „E adevărat, în ultima pe­rioadă mai ales, s-a menţinut acest număr extrem de scăzut de posturi vacante disponibile pentru cei cu studii superioare. Există un excedent de forţă de muncă supra-calificată şi se constată asta în aproape toate domeniile. Iar absolvenţii de stu­dii superioare care nu îşi găsesc loc de muncă sunt nevoiţi să se reprofileze. De exemplu, avem medici care, după blocarea an­gajărilor în sistemul medical de stat, s-au reprofilat pe distribuţie de medicamente ori au plecat în străinătate”, precizează Li­viu Neguţ, directorul executiv al Agenţiei Judeţene de Ocupa­re a Forţei de Muncă Timiş. Acesta declară că observă că încă se men­ţine această tendinţă a unor facultăţi de a scoate diplome pe bandă rulantă.
Reprezentantul A.J.O.F.M. Timiş confirmă faptul că sunt meserii pentru care se găsesc extrem de greu oameni specia­li­zaţi, şi acest lucru e cauzat de deficienţele sistemului de învă­ţă­mânt. „Sunt posturi vacante de instalatori, de sudori, care rămân vacante luni întregi, pen­tru că nu se găsesc oameni pre­gătiţi care să le ocupe. Am un prieten care a căutat pentru an­gajare în Germania, pe salarii foarte mari, sudori în metale speciale, cum ar fi inoxul. Tre­buia să recruteze 20 de oameni pregătiţi în acest domeniu, şi nu a putut găsi decât trei, şi pe aceştia cu foarte mare greutate”.
De altfel, statisticile Mi­nisterului Muncii confirmă fap­tul că, deşi există deficit de per­sonal calificat pentru anumite meserii, există un excedent de personal cu studii superioare care nu îşi găseşte locuri de muncă potrivit pregătirii. În momentul de faţă, există în judeţ 1.034 de absolvenţi de studii superioare care trăiesc din indemnizaţia de şomaj de 375 de lei, iar numărul acestora este în creştere. Chiar şi prin subvenţionarea locurilor de mun­că, statul nu a putut încadra anul trecut mai mult de 130 de absolvenţi de studii superioare.


Învăţământul tehnic şi profesional, ocolit de elevi

Cifrele de şcolarizare cen­tra­lizate de Inspectoratul Şco­lar Judeţean indică faptul că în ultimii ani formele de învăţă­mânt tehnic şi profesional au fost ocolite de către tinerii timişeni.
În momentul de faţă, din 6.600 de elevi care sunt în clasa a VIII-a, 2966 – adică aproape 50% – şi-au exprimat deja intenţia de a urma o formă de învăţă­mânt teoretic. Alţi 1.100 au menţio­nat că intenţionează să se îndrepte spre învăţământul vocaţional şi numai 2.500 au optat pentru în­văţământul tehnic. E o sedimen­tare a specializării care poate genera, în timp, probleme imense pe piaţa muncii, specialiştii din domeniu spunând că ar fi normal ca peste 60% din tineri să se în­drepte spre învăţământul tehnic.
Matematică-informatică (peste 900 de opţiuni exprimate) şi filologie (604) sunt domeniile spre care au anunţat că se vor îndrepta, din acest an, cei mai mulţi elevi timişeni aflaţi în cla­sa a VIII-a. În comparaţie, doar 19 elevi de clasa a VIII-a au anun­ţat că vor să fie poştaşi, unul sin­gur vrea să fie tehnician zooteh­nist, şi nici unul nu vrea să de­vină tehnician agromontan. Doar doi sunt interesaţi de o carieră ca tehnician în industria de pre­lucrare a legumelor şi fructelor, unul singur vrea să devină teh­ni­cian în prelucrări la cald. Teh­nician în industria sticlei şi ce­ramicii, tehnician producţie po­ligrafică, tehnician metrolog, tehnician hidrometeorolog sunt doar câteva dintre meseriile ce nu necesită studii superioare de care nici măcar un singur elev timişean care e acum în clasa a VIII-a nu s-a arătat interesat.
„În general, în ultimii ani s-a manifestat un interes slab pen­tru învăţământul tehnic şi profe­sional. Asta reiese din datele cercetărilor pe care le facem atunci când realizăm planul de şcolarizare. Eu zic că nevoile pieţei de muncă sunt cele care ne dau un sprijin pentru reali­za­rea acestor planuri de şcolari­za­re. Atunci când facem planurile de şcolarizare ne bazăm şi pe stu­diile pieţei locale a muncii, rea­lizate de către Agenţia Judeţea­nă de Ocupare a Forţei de Mun­că. De asemenea, Consiliul Lo­cal de Dezvoltare aprobă şi avizea­ză planul de şcolarizare jude­ţean, în ceea ce priveşte filiera tehnică. Nu spun că ar exista po­triviri perfecte între cerinţele locale ale pieţei muncii şi cifrele de şcolarizare, dar eu cred că se apropie destul de mult”, ne-a declarat Halasz Francisc, in­spector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Jude­ţean Timiş.
Chiar şi în condiţiile în care şcolile de arte şi meserii aproa­pe că au dispărut din Timiş, In­spec­toratul Şcolar Judeţean nu e mul­ţumit nici de ce a mai ră­mas, specificând, în raportul pe 2010 privind starea sistemului educa­ţional din Timiş, că „se remarcă un nivel de pregătire slab / satis­făcător al elevilor de la clasele de la şcoala de arte şi me­serii, ca şi o frecvenţă redusă la ore”.


Preşedintele Asociaţiei EduCer : „Sudorii au devenit mai rari decât specialiştii în IT”

Profesorul Ştefan Vlaston, preşe­dintele Asociaţiei EduCer, estimează că tendinţa de ocolire a învăţământului tehnic şi profesional de către elevi ar putea avea, pe viitor, consecinţe dra­ma­tice în ceea ce priveşte evoluţia pie­ţei muncii. „În primul rând, părinţii sunt cei care îşi îndeamnă copiii să meargă spre filiera asta teoretică, să facă o fa­cultate, ca să ajungă boieri, să lucreze cel puţin la un birou, să conducă cel puţin o firmă, să devină directori şi şefi. Încă nu s-au trezit nici părinţii, nici copiii. Sau, poate, de acum încep să se trezească, în momentul în care con­stată că statul, care îi angaja pe bandă rulantă în anii trecuţi pe cei cu studii su­perioare, nu mai face angajări, ba mai mult, îi dă afară şi pe cei pe care i-a angajat deja. Statul nu mai are nevoie de funcţionari şi se chinuie să simplifice schemele de personal prea încărcate”.
Ştefan Vlaston spune că acest fe­nomen, al îndreptării elevilor cu pre­ponderenţă spre învăţământul teoretic şi spre studii superioare, nu este o tendin­ţă remarcată la nivel european, din con­tră, există ţări vecine în care lucrurile se întâmplă exact invers. „Se poate face o paralelă extrem de intere­santă cu ce se întâmplă în Ungaria, un­de se poate remarca un fenomen invers. Filiera teoretică este evitată, pe motiv că nu faci nimic concret cu ea, nu poţi ieşi nimic dintr-o astfel de şcoa­lă, nu te poţi angaja nicăieri, eşti de­terminat să accepţi un număr limitat de posturi”. În opinia reprezentantului Edu­Cer, de vină pentru ce se întâmplă în Româ­nia e şi o concepţie indusă înainte de 1989, când bunăstarea şi apartenenţa la o clasă privilegiată era asociată cu studiile universitare. „Sunt foarte mulţi părinţi care au dat la şaibă o viaţă în­treagă şi şi-au propus ca măcar copiii lor să aibă o carieră legată de altceva decât datul la şaibă. Dar, din păcate, me­seria de boier nu există pe piaţa muncii. Şi va trebui ca tinerii să se reorienteze din mers, pe meserii de instalator, pe pus gresie şi faianţă, pentru că aici se înregistrează un deficit acccentuat pe piaţa muncii. La ora actuală sudorii au devenit mai rari decât specialiştii în IT”.
Totuşi, Ştefan Vlaston declară că nu crede că aceste concepţii legate de carieră, care de multe ori sunt paralele cu cerinţele pieţei muncii, sunt de condamnat, ci cei care au profitat de pe urma lor şi le-au alimentat. „Doamna Ecaterina Andronescu a desfiinţat şi bruma de şcoli de meserii şi ucenici care rămăsese. De ce? Pentru ca 90% dintre copii, dacă nu chiar toţi, să ia bacalau­reatul în stilul în care îl ştim şi să ajun­gă să cotizeze la învăţământul superior, spre fericirea şi încântarea universita­rilor. Asta a fost politica de stat ani de zile. Din fericire, noua Lege a Educa­ţiei mai schimbă ceva, reintroducând şcoala profesională post-învăţământ obligatoriu, ceea ce e foarte bine”.