Criza face ravagii şi în Parcul Industrial Timişoara

Aproape un sfert dintre firmele care au concesionat de la Consi­liul Judeţean Timiş spaţii în Parcul Industrial Timişoara au probleme legate de plata redevenţelor, o parte fiind în diverse stadii ale procedurilor de insolvenţă şi faliment. Reprezentanţii Consi­liu­lui Judeţean încearcă să găsească o cale de mijloc, pentru a nu se ajunge la scăderea dramatică a ocupării parcelelor P.I.T.T. Însă în privinţa cazurilor fără speranţă, Consiliul Judeţean constată că evacuarea şi eliberarea parcelelor ocupate de concesionarii rău-platnici se dovedeşte o adevărată piatră de încercare.

Restanţe care se adună

Criza nu a ocolit nici firmele care au concesionat parcele pentru realizarea de sedii lucrative în Parcul Industrial Timişoara, administrat de C.J. Timiş. Astfel, un sfert din firmele care au pri­mit spaţii sub formă de concesiune de la C.J. Timiş înregistrează în momentul de faţă restanţe de zeci de mii de euro afe­rente redevenţelor neachitate, deşi nici Consiliul Judeţean nu stă strălucit, din punct de vedere al bugetului disponibil.“În mare, cele mai mari datorii aparţin societăţilor care se află în proceduri de insolvenţă şi faliment. E vorba de apro­ximativ 20% dintre societăţile conce­sio­nare. Restul nu au întârzieri la plată mari mari ca în urmă cu trei sau patru ani”, ne-a declarat Nicoleta Tisu, director exe­cutiv al Parcului Industrial Timişoara.

Potrivit Comisiei Economice a C.J. Timiş, situaţia restanţelor concesio­nari­lor P.I.T.T. va fi luată în discuţie la urmă­toarea şedinţă de plen, consilierii urmând să ia măsuri pentru a se asigura că plata redevenţelor este făcută la timp, fără în­să ca, pe de altă parte, să provoace greu­tăţi inutile firmelor concesionare care, oricum, trec printr-o perioadă dificilă. În cazul în care C.J. Timiş ar fi deosebit de exigent în ceea ce priveşte încasarea redevenţelor, s-ar putea ajunge la situa­ţia ca jumătate din suprafaţa parcului să rămână fără concesionari, situaţie care nu este pe placul C.J. Timiş, care ar tre­bui să acopere, în acest caz, cheltuielile legate de utilităţi în zona neatribuită.

“Evacuare” dificilă

Şeful Comisiei Economice a Consi­liului Judeţean Timiş, consilierul P.N.Ţ.­C.D. Viorel Sasca, susţine că, teoretic, din punct de vedere contractual şi legal, C.J. Timiş poate anula rapid contractul cu un concesionar al unei parcele P.I.­T.T. pentru care nu s-a plătit redevenţa. “Conform termenilor contractuali ac­ceptaţi de concesionari, dacă timp de şa­se luni concesionarul nu plăteşte rede­venţa, atunci contractul este anulat”, ne-a declarat Viorel Sasca.

Anularea contractului nu înseamnă însă rezolvarea problemelor.  “Deşi cu unele am încetat deja contractul, căci nu şi-au plătit redevenţa şase luni, avem probleme cu eliberarea terenului. Unele firme au şi datorii la noi, dar ele sunt fa­limentare şi nu văd de unde ne vom re­cupera banii. Probleme avem cam cu o treime din firme. Sunt situaţii în care eli­berarea terenului respectiv se dovedeşte a fi foarte dificilă. Firma respectivă a făcut diverse amenajări şi construcţii pe terenul concesionat, iar în situaţia în care e deja în insolvenţă, e foarte greu să-i mai convingi pe reprezentanţii ei să elibereze zona, pentru ca parcela să poa­tă fi atribuită altor firme interesate”, spune preşedintele Comisiei Economice a C.J. T.

De aceea, pentru a se evita chel­tu­ie­lile suplimentare aferente “debarasă­rii” parcelei de către o firmă falimen­tară, s-a venit cu propunerea ca, în mo­mentul în care se semnează un con­tract de concesiune cu o firmă, aceasta să depună o garanţie, sub forma unei ipoteci. “Discuţia este la cât să se ridice respectiva garanţie, dat fiind că, prin acest Parc, noi trebuie să promovăm dez­voltarea. Dacă o firmă vine în Parc şi vrea să facă o investiţie, iar noi o mai obligăm să depună şi garanţie, asta nu e de natură să încurajeze dezvoltarea. E o problemă delicată, să vedem cum o vom soluţiona. Dacă lucrurile ar deveni mai uşoare, dacă s-ar termina criza, firmele s-ar descurca mai uşor. Aşa, tre­buie să mergem pe o soluţie care să susţină scopul iniţial: să încurajeze dez­voltarea”, spune Viorel Sasca.

Preşedintele Comisiei Economice susţine că, în general, tocmai pentru a susţine continuitatea concesionărilor şi a încuraja firmele, s-a mers pe varianta ac­ceptării tuturor cerererilor de eşalo­nare a plăţii redevenţei pentru parcele­lor concesionate, sau, cel, puţin, a soli­citărilor de bun simţ. “Nu s-a luat în calcul, deocamdată, cel puţin, avrianta scăderii valorii redevenţelor. Şi aceasta pentru că firmele concesionare au semnat un contract pe termen lung şi, odată negociate, contractele nu se pot modifica doar pentru că a venit criza”, mai spune Viorel Sasca.

Facilităţi speculate

Inaugurat în 2004, printr-o investiţie cu fonduri Phare, fonduri guvernamentale şi judeţene, Parcul Industrial şi Tehnologic a pornit iniţial ca o platformă IT, unde să se dezvolte firme din acest domeniu, industrii nepoluante, creatoare şi generatoare de profit. Însă pentru acele vremuri, activitatea de IT nu necesita spaţii mari, în afara ora­şului, cum avea de oferit P.I.T.T., aşa că solicitările de concesionări  s-au lăsat aşteptate. Ulterior, profilul şi oferta aferentă s-au schimbat, astfel că inclusiv firme din seg­men­tul lohn şi automotive s-au arătat inte­resat de concesionarea de te­ren în zonă.

În prezent, valoarea investiţiei este de peste 3,7 milioane de euro. Au fost oferite pentru concesionare 25 de parcele cu dimensiuni cuprin­se între 950 de metri pătraţi şi 8.420 de metri pătraţi echipate cu fa­­cilităţi de infrastructură indus­tria­lă. Suprafaţa totală utilă (concesio­nabilă) este de 10,78 hectare. În cadrul P.I.T.T., există şi un Pavilion Administrativ ce oferă 19 spaţii pen­tru închiriere şi poate găzdui evenimente în sălile de conferinţă, protocol şi seminar precum şi o suprafaţă de teren neviabilizat de 1500 de metri pătraţi. De altfel, par­cul a înregistrat de trei ori un grad de ocupare de 100%, în perioada august 2007 - ianuarie 2009, dar după intrarea în recesiune s-au rezi­liat 15 contracte de concesiune. 

În prezent, din punct de vedere al suprafeţei deja concesionate în cadrul P.I.T.T. se poate spune că din­tr-o suprafaţă totală pentru conce­sionare de 107.883 mp a fost ocupa­tă o suprafaţă de 88.329 mp, ceea ce înseamnă o valoare a gradului de ocupare al P.I.T.T. de 82 %.

De la început, în spiritul poli­ticii de încurajare a investiţiilor, C.J. Timiş a acordat facilităţi deloc ne­glijabile companiilor inte­resate să concesioneze terenuri în cadrul P.I.T.T. Astfel, firmele con­cesionare au beneficiat de o excep­tare de la plata redevenţei, pentru o perioadă de maximum 24 de luni, drept de preemţiune la cumpărarea terenu­lui, în condiţiile în care con­cesio­narul operaţionalizează inves­tiţia înainte de termen. După respec­tarea tuturor obligaţiilor asumate prin contractul de concesiune şi achi­tarea integrală a redevenţei pentru o pe­rioadă de 11 ani se poate trece la pro­cedura de negociere directă pentru cumpărarea terenului.

Totodată, concesionarii au mai beneficiat de posibilitatea conce­sionării parţiale a unei parcele, dacă se dorea o dezvoltare etapizată a afacerii, pe o perioadă de maxi­mum trei ani, timp în care firmei respec­tive îi este rezervată toată suprafaţa acelei parcele, posibilitatea conce­sionării a unui număr de parcele alăturate, în limita suprafeţei unei zone (patru hectare), posibilitatea vân­zării afacerii după o perioadă de şapte-zece ani de activitate de pro­ducţie şi drept de utilizare cu titlu gratuit, pe termen scurt, a sălilor de protocol, seminar şi a unui birou mo­bilat din cadrul Pavilionului Admi­nistrativ al Parcului.

O situaţie interesantă, din punct de vedere al acestor facilităţi acor­date s-a ivit în 2009, când una dintre societăţile care deţinea o parcelă concesionată în cadrul Parcului In­dustrial a solicitat rezilierea con­tractului de utilizare a suprafeţei de 3.347 de metri pătraţi contractate. Administratorii P.I.T.T. au fost anun­ţaţi că, din cauza crizei economice din industria de automotive, socie­tatea este nevoită să renunţe la uti­lizarea spaţiului situat pe Calea To­rontalului. În mod normal, potrivit contractului, firma respectiva ar fi trebuit să plătească o despăgubire egală cu redevenţa pe trei luni, dar şi redevenţa de care compania a fost scutită pe perioada de exceptare de la plată, între anii 2007 şi 2009.

Din motive de criză, societatea vizată a cerut o scutire de la plata sumei datorate, destul de mare (doar despăgubirea legată de rede­venţa pe trei luni valoreaza 3.355 de euro, plus TVA). Având în vedere că nu există un cadru legal referitor la scutire, a fost propusă aprobarea unei eşalonări a datoriei.

De-a lungul timpului, în şedin­ţele de plen ale Consiliului Judeţean, au mai existat discuţii şi contro­verse legate de actele adiţionale ale contractelor încheiate cu o parte dintre firmele concesionare, exis­tând acuzaţii de lipsă de transpa­renţă din partea unor consilieri, mai ales după ce şi Agenţia Naţio­nală de Inte­gritate a început să verificare modul de acordare a unor facilităţi unor concesionari. În acest sens, recent, la una din şedinţele de plen, consilierul P.S.D. Marcel Mihoc (foto) preciza : “Nu trebuie să se mai procedeze ca şi la con­tractele de la Parcul Industrial, unde actele adiţionale nu le mai vedem”.