Sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, frustrările, în special cele materiale, par să aibă un efect negativ în ceea ce priveşte fenomenul de violenţă domestică. Cazurile de violenţă domestică sunt în creştere, de la an la an, după cum în creştere e şi numărul persoanelor care se complac în situaţia de vcitime a fenomenului de violenţă în familie, şi refuză să semnaleze autorităţilor agresiunile verbale sau psihice la care sunt supuse. Iar Timişul nu face excepţie de la această tendinţă naţională.


Statistici îngrijorătoare

Conform unei statistici bazate pe date ale Ministerului Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale, făcute publice de Asociaţia “No Abuse”, care militează împotriva violenţei în familie, la nivelul întregii ţări numărul total al infrac­ţiu­nilor intrafamiliale a ajuns anul trecut la 12.088, cu o creştere de aproximativ 26% faţă de anul 2009, când au fost înregistrate 8.912 de astfel de fapte. De asemenea, s-a dublat numărul lovitu­rilor cauzatoare de moarte, aplicate în urma unor dispute familiale, de la 19 în 2009 la 41 în 2010.  

Din păcate, aceleaşi statistici relevă că în foarte multe cazuri victi­me­le se complac în situaţia lor, astfel că, deşi întreprind demersuri legale pentru a-şi aduce situaţia la cunoştinţa autorităţilor, o treime dintre plângerile la Poliţie sunt retrase ulterior. Astfel, constată reprezentanţii Asociaţiei „No Abuse”, perpetuarea comporta­mentu­lui violent este sigură, pentru că ataca­torul vede că poate scăpa nepedepsit.

Situaţia este aceeaşi şi în Timiş unde, potrivit statisticilor Poliţiei Timiş, din totalul victimelor cazurilor de violenţă domestică, doar 53% depun plângere.

De asemenea, doar 7% dintre vic­time consideră că divorţul repre­zintă o soluţie pentru protecţia împotri­va violenţei domestice. „Dependenţa psi­hologică faţă de agresor, lipsa de în­credere în sine sau teama de a nu trau­matiza copiii pot fi motive pentru care victimele se complac în situaţia lor, fără a încerca să iasă din situaţia în care se găsesc”, se mai precizează în stu­diul „No Abuse”.

Creşterea îngrijorătoare a cazuri­lor de violenţă domestică poate fi pusă în legătură, cred reprezentanţii „No Abuse”, cu actualul context economic. „În general, sărăcia şi problemele economice generază comportament violent în cadrul familiei. Neajunsurile şi grijile legate de situaţia materială au un impact asupra contextului familial”, ne-a declarat Raluca Dinu, reprezen­tant al Asociaţiei.


Copiii, la mijloc în conflictele familiale

Nu o dată, violenţa domestică s-a îndreptat, direct sau indirect, asupra copiilor. Direcţia Generală pentru Asis­tenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş precizează că anul trecut, în cadrul Serviciului de Monitorizare şi Intervenţie în Urgenţă Telefonul Copilului, s-au înregistrat peste 600 de sesizări confirmate de abuz, în mare parte din cazuri fiind vorba despre copii care susţineau că sunt bătuţi frecvent de către părinţi, bătăile încasate punându-le în unele situaţii în pericol integritatea coporală sau chiar viaţa. Acest lucru a fost constatat de că­tre reprezentanţii Direcţiei Gene­rale pentru Asistenţă Socială şi Pro­tecţia Copilului Timiş, care a confirmat că 145 de copii abuzaţi se află în si­tuaţii de risc, luându-se în cazul lor măsura dării în plasament în regim de urgenţă, 197 de cazuri fiind încă în curs de evaluare.

Copiii sunt, însă, şi victime indi­recte ale violenţei în familie, compor­ta­mentul agresiv al părinţilor lor pu­nându-şi amprenta asupra dezvoltării normale a acestora. Conform unei sta­tistici a Asociaţiei pentru Promo­varea Femeii Timiş, bazate pe datele culese de la Poliţia Timiş, în judeţ, peste 50% dintre cuplurile în care există violenţă domestică sunt căsătorite, având şi copii. „Un astfel de mediu este deosebit de traumatizant pentru copii, acesta putând fi de fapt momentul în care ei pot prelua un model de comportament total greşit din mediul în care trăiesc”, precizează reprezentanţii A.P.F.R.

Psihologul timişorean Nicolae Călin Negrea, autor al mai multor studii legate de victimizarea copilului în familia cu violenţă domestică, spune că un copil crescut într-o familie marcată de violenţă poate dezvolta tulburări psihice şi de comportament grave. „Un astfel de copil poate dezvol­ta tulburări legate de ataşament ca şi deficienţe de memorie, în special fiind afectată memoria afectivă. Un copil crescut într-un astfel de mediu prezin­tă în mod frecvent tulburări de com­por­tament : fuge de acasă, absentează de la şcoală şi are şi tulburări de com­portament moral : fură, minte, înşeală”.

Nu o dată, ajuns adult şi părinte, un astfel de copil poate deveni la rândul său agresor. „Un astfel de copil poate abuza la rândul său alte persoa­ne, pentru că a învăţat acest compor­tament şi îl reproduce mai departe. E vorba de teoria victimei transformate în agresor”.


100 de crime în familie, în 2010

Statisticile Poliţiei Române şi ale I.M.L. arată că, la nivel naţional, aproximativ 1% din cazurile de vio­lenţă domestică raportate duc la de­cesul victimei. Anul trecut au fost contabi­lizate peste 100 de cazuri de omor în care conflictul ce a dus la moartea victimei a fost o dispută fa­milială violentă. Peste 62% din aceste cazuri au avut ca victime femei, iar 38%, bărbaţi.

La începutul anului trecut a exis­tat şi în Timişoara un caz “clasic” de violenţă conjugală transformat în omor. Un bărbat în vârstă de 40 de ani, D. Nicolae, şi-a omorât în bătaie soţia de 33 de ani, Adriana. După ce şi-a anunţat părinţii că şi-a omorât în bătaie nevasta, a plecat să-şi petreacă timpul în compania unei pros­tituate, într-un hotel din Timişo­ara de unde a fost reţinut de poliţişti.


“Tiparele” violenţei domestice

De obicei, doar o mică parte din cazurile de violenţă conjugală ajung să fie raportate autorităţilor. Con­form unui studiu recent legat de diagnosticarea problemelor sociale la nivelul judeţului, doar în 19 comune din judeţ au fost înregistrate de Poliţie sau de compartimentele de asistenţă so­cială ale Primăriilor cazurile de vio­lenţă conjugală, deşi, conform moni­to­­rizărilor făcute, acest fenomen este mult mai prezent în mediul rural. Din­tre localităţile monitorizate la nivelul judeţului, comuna cu numărul cel mai mare de cazuri unde s-au înregistrat violenţe în mediul familial este Giul­văz, cu peste zece cazuri înregistrate pe an. Comunele cu numărul cel mai mic de cazuri de violenţă domestică, res­pectiv un caz înregistrat anual pe comunitate, sunt Brestovăţ, Cenad, Iecea Mare, Maşloc, Moşniţa Nouă şi Peciu Nou. „Putem afirma că în me­diul rural violenţa domestică repre­zin­tă o situaţie care ar putea lua amploare ca fenomen, cu grave consecinţe în viaţa familială, dar şi în comunitate”, se arată în acelaşi studiu al C.J.T.

Şi Asociaţia pentru Promovarea Femeii a realizat, împreună cu Poliţia Timiş, un studiu statistic care contu­rează dimensiunea fenomenului de violenţă domestică la nivelul jude­ţului. Conform acestui studiu, în 91% dintre cazurile de violenţă conjugală victima este de sex feminin. 

În ceea ce priveşte vârsta, atât victima, în 55% dintre cazuri, cât şi agresorul, în 78% din cazuri, au vârsta cuprinsă între 25 şi 45 de ani. În 18% din cazuri victima are peste 60 de ani, în timp ce agresorul are această vâr­stă doar în 11% din cazuri. 

Numai în 24% din cazuri victima are ocupaţie, iar agresorul, în 40% din­tre cazuri. Majoritatea victimelor, îşi desfăşoară activitatea în perime­trul locuinţei, fie că sunt casnice, fie că au copii în îngrijire, în 85% dintre cazuri. Faptul că agresorul nu are ocupaţie în 60% din cazuri, mai arată stu­diul A.P.F.R., poate fi o cauză a spori­rii tensiunilor în cadrul cuplului, din cauza nesiguranţei materiale.

„Sărăcia este în mod clar un fac­tor agravant al fenomenului de vio­lenţă domestică. Neajunsurile mate­riale pot duce la creşterea violenţei în mediul familial, unde adesea se des­car­că frustrările acumulate”, explică Vasile Moldovan, director executiv al A.P.F.R. – asociaţie timi­şoreană care acordă lunar asistenţă şi consi­liere unui număr de peste 30 de femei victime ale violenţei conjugale, care apelează la serviciile asociaţiei.

Studiul statistic A.P.F.R. a făcut şi o interesantă clasificare a violenţei domestice în funcţie de apartenenţa religioasă a agresorului şi victimei. Conform datelor asociaţiei, atât vic­tima (în proporţie de 90%), cât şi agre­sorul (94%) sunt ortodocşi. În ceea ce priveşte celelalte culte, ele înregis­trează un procentaj scăzut. Şi victima, şi agresorul sunt reprezentanţi ai cul­tului catolic în proporţie de 4%. Tot 4% dintre victime şi agresori sunt de religie penticostală, iar 2% din agre­sori şi victime sunt reprezentanţi ai cultului baptist.

În 56% dintre cazuri relaţia din­tre agresor şi victimă este de căsă­torie. Doar în 25% dintre cazuri agresorul şi victima trăiesc în concubinaj. În 13% dintre cazuri agresorul este unul din­tre părinţi, iar victima este copilul mi­nor. Iar în 9% dintre cazuri relaţia dintre agresor şi victimă este de rudenie.

51% dintre victime au declarat că sunt abuzate doar o dată pe an, în timp ce 49% au declarat că sunt abuzate lunar. „Diferenţa de procentaj este foar­te mică, între cele două categorii de situaţii. De obicei, frecvenţa abuzu­lui este mult mai mare decât cea declara­tă de către victimă, deoarece la noi în ţară încă funcţionează mentalitatea că a fi abuzată este o ruşine”, preci­zează reprezentanţii A.P.F.R.