După ce TIMPOLIS a atras atenţia asupra situaţiei grave din punct de vedere al lipsei fondurilor, la care s-a ajuns la Clinica de Cardiologie Timişoara, unde, din cauza lipsei fondurilor pentru achiziţia materialelor necesare operaţiilor pe cord deschis aceste intervenţii chirurgicale se puteau face doar la pacienţii care veneau “de acasă” cu materialele pe care spitalul nu le avea, în cele din urmă s-a reuşit rezolvarea situaţiei.

Conducerea Institutului de Boli Cardiovasculare Timişoara confirmă că s-a reuşit normalizarea situaţiei extrem de neplăcute în care erau puse cadrele medicale care puteau face unele operaţii doar dacă pacienţii pro­gramaţi îşi cumpărau materialele ne­cesare. “Situaţia s-a rezolvat, fondurile necesare au fost cuprinse în fila de buget”, ne-a declarat Ranko Szuha­nek, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare Timişoara.
TIMPOLIS a atras atenţia că de la începutul lunii trecute Clinica de Chi­rurgie Cardiovasculară, din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Timişoara, a fost forţată să-şi oprească activitatea normală din cauza lipsei ma­terialelor sanitare necesare operaţiilor. Acest lucru a afectat atât operaţiile planificate, cât şi pe cele în regim de urgenţă, chirurgii aflându-se în imposi­bilitatea de a-şi desfăşura activitatea, fără materialele necesare operaţiilor pe cord deschis. În această situaţie, şeful Secţiei Chirurgie Cardiovascu­lară, prof. dr. Marian Gaşpar, ne declara că medicii sunt puşi într-o si­tuaţie delicată : “Trebuie să stea de vorbă cu familiile, să le explice de ce nu există materialele necesare, să se scuze şi să precizeze că singura opţiune ar fi ca pacientul să achiziţioneze acele materiale”.
Reprezentanţii Clinicii de Chirur­gie Cardiovasculară au precizat că au făcut memorii şi sesizări repetate, atât către Casa de Asigurări de Sănătate, cât şi către Ministerul Sănătăţii, ce­rând reglementarea situaţiei finan­ciare a clinicii. Ulterior, la adresa TIM­POLIS trimisă luna trecută Casei Ju­deţene de Asigurări de Sănătate, repre­zentanţii instituţiei ne transmiteau că “nu intră în atribuţiile Casei de Asi­gurări prezentarea şi evaluarea acti­vi­tăţii unui furnizor de servicii medicale. C.J.A.S. Timiş a efectuat plăţile afe­rente serviciilor medicale tuturor spi­talelor din judeţ, inclusiv Institutului de Boli Cardiovasculare, la nivelul lunii septembrie 2010. (...) din punct de ve­dere al C.J.A.S. Timiş, derularea con­tractului cu Institutul de Cardiologie se desfăşoară ca şi până acum, potrivit prevederilor legale”. La rândul său, Ministerul Sănă­tăţii, sesizat de TIMPOLIS preciza că Institutul de Boli Cardiovasculare Ti­mişoara este în relaţie contractuală cu C.A.S., contractarea şi decontarea ser­viciilor medicale spitaliceşti realizându-se pe caz rezolvat. “De asemenea, In­stitutul derulează şi Programul naţional de boli cardiovasculare finanţat prin transfer din bugetul Ministerului Să­nătăţii către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Repartiţia fondurilor pe judeţe şi unităţi sanitare se realizează, de asemenea, de către C.N.A.S.”.
Deşi răspunsul ministerial sugera că nu are niciun fel de răspundere le­gată de subfinanţarea clinicii timişo­rene, acelaşi Minister recunoaştea că “pentru Programul naţional de boli car­diovasculare s-au finanţat 21.823.000 de lei din cei 46.451 mii lei solicitaţi de C.N.A.S.”. Adică, Ministerul Sănătăţii a dat pe acest program (prioritar, în condiţiile în care bolile cardiovasculare sunt unul dintre pricipalele motive care contribuie la o rată a mortalităţii ridi­cată), mai puţin de jumătate din banii pe care ar fi trebuit să-i repartizeze.