De câtva timp mi-am revizuit opţiunile pentru băuturi. Nu c-aş fi bă­ut, ca băiat sărac cu părinţi săraci, prea mult licori contrafăcute cu eti­chete made in Occident, fiind­că erau mai ieftine şi că am avut dreptul de viciu destul de respectat, am trecut pe ceai şi pe lapte, ci că am ajuns la con­cluzia că medicii îmi vor binele, drept care trebuie şi eu să vreau aceasta.

Numai că, dacă whiskyurile şi votcile ca şi vinurile nobile băute cândva erau doar etichete pe sticle cu alcooluri contrafăcute, despre a căror calitate vorbesc ficatul meu steatotic şi pancreasul obosit, nici cu lactatele de azi nu mă pot mân­dri în unanimitate. Etichete (min­ci­noase) şi valabilităţi (reactualizate) găsesc foarte des, în magazine cu pretenţii şi pe produsele unor firme de prestigiu.

Credeţi că se mai poate face ceva împotriva falsificatorilor de produse alimentare – aceşti ucigaşi plătiţi (de noi!) să ne omoare lent şi sigur, ca şi când n-ar fi de ajuns că e-urile admise, grăsimile şi zaha­rurile din alimente tot la sănătatea-ne aten­tea­ză –, credeţi că poate stăvili pro­tec­ţia consumatorului şi Poliţia avalan­şa de casapi, călăi şi gâzi erijaţi în patroni ai comerţului cu otrăvuri? Eu cred că amenda, procesul, puşcăria şi, apoi, cle­men­ţa, şiretlicul avocă­ţesc, cauţiunea, ar trebui înlocuite cu un produs verifi­cat în antichitate, natural sută la sută (nu cum mint ei scriind pe etiche­tele produselor măsluite), o licoare care ar trebui turnată pe gât acestor ires­ponsabili asasini : cucuta!