Agerpres:
editia 21 - 23 mai 2012
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri pe e-mail
 14°CUmiditate:100% Viteza vantului:10 KMH Vizibilitate:11 km
4.4452 3.4817
Culianu, oglinda si Litvinenko
Asasinatele - avertisment, asa cum este considerata, neoficial, si moartea lui Aleksander Litvinenko, sunt acele cazuri catalogate, oficial, drept “morti suspecte”. In general, in astfel de cazuri nu exista o varianta oficiala, anchetele fiind blocate inainte de a scoate la lumina adevarul; ele raman cu autor necunoscut, invaluite in giulgiul mortii suspecte. Tot la modul general vorbind, aceste asasinate-avertisment sunt de natura sa-i reduca la tacere pe opozantii foarte duri si extrem de influenti - datorita inteligentei si pozitiei sociale - ai unui regim politic. Iar pentru desarvarsirea actelor criminale, spun personaje din spatele cortinei, sunt folositi oameni care au legatura cu serviciile speciale, apropiate puterii criticate. Ce legatura poate exista intre moartea fostului ofiter KGB Aleksander Litvinenko si cea a discipolului lui Mircea Eliade, reputatul profesor al Universitatii Chicago Ioan Petru Culianu? In aparenta, absolut nici una. Sunt doua cazuri distincte, doua crime comise pe meridiane diferite, la mai bine de 15 ani distanta una de cealalta, cu actori diferiti. Aceste doua morti, despartite de o oglinda imaginara, au, insa, niste puncte comune. In afara de catalogarea, oficiala, drept “morti suspecte”. In momentul in care au fost ucisi, si Culianu, si Litvinenko erau cunoscuti drept opozanti incomozi ai puterii, intamplator, in ambele cazuri, o putere nascuta din cenusa totalitarismului rosu, cu aceleasi apucaturi dictatoriale, abil mascate, insa, sub chipul democratiei, libertatii si apararii drepturilor omului. Cei doi mai aveau un punct comun, care, de altfel, i-a apropiat cel mai mult si care, se pare, le-a si fost fatal : indivizii si regimurile pe care ii criticau public cu virulenta isi trageau seva din doctrina comunista, erau prozelitii acesteia. Cu mastile pe masa, uitandu-se in acea oglinda, cei criticati de Culianu si-ar putea vedea nu doar propriile chipuri, ci si pe ale celor criticati, 15 ani mai tarziu, de Litvinenko. Iar jocul cu oglinda e valabil si viceversa. Culianu a fost un critic foarte dur al regimului comunist - care l-a si fortat, de altfel, sa traiasca departe de Romania -, dar si al neo-comunismului romanesc instaurat la putere dupa miscarea din Decembrie, pe care profesorul de istoria religiilor de la Divinity School o numea lovitura de stat pusa la cale in primul rand de KGB. Ioan Culianu a fost asasinat, in plina zi, in toaleta Universitatii din Chicago. Si, probabil, ziua de 21 mai, o mare si semnificativa sarbatoare pentru crestinii ortodocsi, nu a fost aleasa intamplator. Ar fi putut fi putut transmite un dublu mesaj : o semnatura subtila a expeditorului glontului pe rama “mortii suspecte” - tradand ateismul si, in acelasi timp, o atentionare adresata celor care se incapatanau sa aiba alte opinii si sa le mai si sustina. (Si vorbind despre atei, ne amintim, intamplator, ca si cuplul Ceausescu fusese impuscat chiar in ziua Sfantului Craciun...) In cazul asasinatului profesorului Culianu s-au emis ipoteze, s-au creat scenarii, in incercarea de a canaliza atentia publica spre activisti ai Uniunii Vatra Romaneasca, stiindu-se ca aceasta avea legaturi cu Garda de Fier, cu a carei doctrina se pare ar fi cochetat la un moment dat Mircea Eliade, mentorul lui Culianu. La mijlocul anilor ‘90, timp in care dosarul a ramas intepenit in sintagma “moarte suspecta”, un jurnalist american, Ted Anton, a incercat sa dezlege misterul acestei crime si a ajuns la o pista pe care autoritatile romane au ignorat-o : oameni ai fostei Securitati, ramasi dupa ‘90 in servicii, nu ar fi straini de glontul trimis in ceafa lui Culianu. Sunt mai mult de 15 ani de la aceasta crima. Nu se stie cine a comis-o : F.B.I.-ul nu a putut continua ancheta intrucat s-a lovit de refuzul inexplicabil de a comunica al autoritatilor de la Bucuresti. Lui Aleksander Litvinenko portia de otrava i-a fost servita, poate intamplator, de 1 noiembrie, ziua cand catolicii, deci si poporul care l-a adoptat pe fostul spion KGB fugit din calea puterii de la Kremlin, isi serba mortii... E tot moarte suspecta si tot cu autor necunoscut. Probabil, dupa ce va epuiza toate caile si in lipsa unei colaborari reale din partea autoritatilor ruse, Scotland-Yard-ul va lasa la un moment dat dosarul la categoria celor cu autor necunoscut. Iar vinovatii vor dormi linistiti, Ucigasii lui Culianu au demonstrat ca se poate.
Copyright © 2007 Timpolis Home Powered by Rheal
|