Culturile modificate genetic au continuitate în Timiş

Având în vedere că până în prezent, nu a fost instituită încă nicio interdicţie legală privind culturile de plante modificate genetic, Timişul se va număra şi în acest an printre judeţele în care vor exista suprafe­ţe cultivate, deocamdată experimental, cu plante modificate genetic. Prin studii făcute anul trecut în Timiş, se încearcă demonstra­rea faptului că e total inofensiv consumul de alimente realizate cu ingrediente vegetale modificate genetic. Ca atare, războiul dintre adepţii agriculturii eco şi cei ai culturilor modificate genetic va continua şi în acest an în vestul ţării.

Suprafeţele cultivate cu OMG, cunoscute în primăvară

Deocamdată, oficial, la în­ceput de an, Timişul figurează ca judeţ în care nu mai există niciun metru pătrat cultivat cu plante modificate genetic. “În momentul de faţă nu mai exis­tă nicio suprafaţă cultivată cu plan­te modificate genetic în Timiş. Vom şti, însă, cu siguranţă su­prafaţa totală cultivată cu plan­te modificate genetic abia în pri­măvară, când se vor face con­tracte şi însămânţări”, ne-a de­clarat Tiberiu Lelescu, direc­torul Direcţiei Judeţene pentru Agricultură.

Acelaşi aspect îl susţine şi Ştefan Tarjoc, directorul Staţiu­nii de Cercetare Agricolă Lo­vrin, unde au existat constant în ultimii ani suprafeţe de teren cultivate experimental cu plan­te modificate genetic. Acesta afirmă că în 2011 la Lovrin a existat o suprafaţă de aproxi­ma­tiv un hectar, cu tot cu izolaţii, cultivată cu un lot de porumb mo­dificat genetic, dar că a fost vor­ba despre o cultură experimen­tală. “Au fost testaţi hibrizi re­zistenţi la atacul diverşilor dău­nători şi soiuri care nu necesi­tă ierbicidare. Soiurile au fost cele ale firmelor Monsanto, Pio­neer şi Syngenta”. Ştefan Tar­joc mai spune că, probabil, va exista o suprafaţă cultivată şi în acest an cu porumb modificat genetic, tot în scop experimen­tal :“Nu ştim încă sigur acest lucru, pentru că nu am semnat contractele pentru 2012. Până anul trecut au fost în vigoare contractele anterioare, sem­na­te pe o perioadă de trei ani”.

Acorduri de principiu pe termen lung

Pentru toate suprafeţele cultivate, în Timiş, cu plante modificate genetic trebuie să există notificări la Direcţia Judeţeană pentru Agricultură. Potrivit acestor modificări, suprafaţa totală cultivată în Timiş cu plante modificate genetic în judeţ era anul trecut de doar două hectare, în trei locaţii – la Lovrin, Grabaţ şi Cărpiniş. În toate cazurile era vorba de porumb modificat genetic.

Însă suprafaţa poate creş­te în următorii ani, existând auto­rizaţii date în acest sens. De pildă, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a fost noti­ficată încă din 2010 cu privire la introducerea delibe­rată în mediu, pe perioada 2010 - 2014, a porumbului Bt11xGA21, modi­ficat genetic pentru rezistenţă la atacul unor insecte lepidop­tere şi toleranţă la erbicide pe bază de glifosat, compania pro­motoare fiind una elveţiană, Syn­genta Crop Protection AG. În notificarea respectivă se spe­cifică faptul că testele în câmp se vor desfăşura pe 13 amplasa­mente diferite din România, în­tre 2010 şi 2014.Testarea aces­tui soi de porumb se va efectua în Timiş, în cadrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Agri­colă Lovrin şi la Cărpiniş, Gra­baţ, Jimbolia, şi în Arad, la Pe­regu Mare, Şeitin şi Nădlac. Po­trivit respectivei notificări, se pot cultiva suprafeţe de până la 5.000 de metri pătraţi pe fieca­re dintre locaţiile selecţionate.

Cum există patru locaţii ale­se în Timiş, rezultă că supra­faţa care ar putea fi cultivată legal, în judeţ, cu porumb modi­ficat genetic, doar din acest soi, poate fi de 20.000 de metri pătraţi pe an, doar pe baza acestei autorizaţii. Însă anul trecut Agenţia Naţională pen­tru Protecţia Mediului a emis 18 autorizaţii pentru cultivare de porumb modificat genetic, în diverse locaţii din judeţ, mul­te dintre aceste autorizaţii fiind valabile până în anul 2014. Printre zonele din Timiş unde s-a dat undă verde pentru cul­turi modificate genetic se numă­ră Lovrin, Grabaţ, Cărpiniş şi Jimbolia.

Controverse legate de soia

În ceea ce priveşte soia modificată genetic, înainte de integrarea în U.E., Timişul se număra printre judeţele unde erau cele mai mari culturi de acest gen. În acest sens, după 2007, odată cu instituirea unor interdicţii legate de cultivarea de soia modificată genetic, ac­tiviştii Greenpeace îşi expri­mau îndoiala că marii cultiva­tori de soia din Timiş au re­nun­ţat în grup la culturile modifi­cate genetic. În acest sens men­ţionau că este extrem de greu să se facă o monitorizare şi o verificare a acestora, testele fiind costisitoare şi implicând o mobilizare semnificativă de personal şi resurse financiare.

Oricum, Greenpeace pu­blica, în 2007 şi 2008, o listă a locaţiilor suspecte din Româ­nia, unde existau înainte de 2007 culturi de soia modificate genetic şi unde se suspecta că aceste practici ar putea conti­nua în diverse forme. Timişul era prezent pe acea listă cu peste 20 de locaţii, multe din jurul Timişoarei, dar şi din Sân­nicolau Mare, Hodoni, Tomna­tic, Livezile, Jebel, Becicherecu Mic, Sânpetru, Cărpiniş, Variaş şi Banloc.

Înainte de instituirea inter­dicţiei de cultivare de soia mo­dificată genetic, România culti­va 300.000 de hectare cu soia, producţia ajungând, în anii buni, la peste un milion de tone.

Reprezentanţii Minis­te­rului Agriculturii susţin că în momentul de faţă, în România există un paradox legat de soia modificată genetic : deşi s-a instituit interdicţia culturilor de soia modificată genetic, Ro­mânia face importuri masive de şroturi de soia modificată ge­netic din afara spaţiului comu­nitar, şroturi pe care le foloseş­te în zootehnie. 

Tocmai de aceea, Româ­nia a solicitat, în 2011, Comisiei Europene reluarea cultivării plantelor modificate genetic, fiind trimise deja la Bruxelles documente ştiinţifice pregătite de Academia Română, dar şi solicitări ale fermierilor, care doresc reluarea acestui gen de culturi, pentru care consideră că există un potenţial ce trebu­ie valorificat.

Reprezentanţii Ministe­ru­lui Agriculturii spun că se utili­zează termenul speculativ de organism modificat genetic, pentru a se induce o reacţie de teamă şi respingere în rândul consumatorilor români. Aceas­ta deşi se importă masiv soia modificată genetic din zone în care nu există interdicţii de cul­tivare : SUA, Brazilia, Argen­tina şi Canada.

Anul trecut, de exemplu, în spaţiul european s-au importat 33 de milioane de tone de făină şi şrot de soia modificată gene­tic, importurile fiind făcute în principal din Argentina, Brazi­lia şi SUA, aceste produse din soia fiind considerate un supli­ment esenţial pentru hrana animalelor în toate fermele din spaţiul comunitar.

În Timiş se folosesc anual între 30.000 şi 40.000 de tone de şroturi de soia de import şi pro­babil că o bună parte din acestă cantitate este modifica­tă ge­netic. În zootehnie, în hrana ani­malelor se include o proporţie de cam 10% soia pentru a asi­gura un conţinut adecvat de proteine, conform informaţiilor specialiştilor Direcţiei Judeţene pentru Agricultură.

Studii şi contra-studii

Majoritatea organizaţiilor neguvernamentale care militea­ză pentru interzicerea culturi­lor modificate genetic susţin că, pe bună dreptate, nu se pot emite concluzii ştiinţifice legate de ca­racterul inofensiv al consumului de alimente modificate genetic pe termen lung, pentru simplul fapt că acest gen de studii nu au fost realizate până în prezent.

Totuşi, Ministerul Agricul­turii continuă să contracareze aceste puncte de vedere cu stu­dii ştiinţifice, realizate inclusiv în Timiş, legate de culturile mo­dificate genetic şi efectele aces­­tora asupra mediului şi celor­lalte culturi. Într-un răspuns la o interpelare parlamentară, făcut publi­c zilele trecute, Ministerul Agriculturii afirmă că, într-un studiu al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara, a fost evaluat la nivel de fermă impac­tul unor tehnologii de cultură a porumbului asupra biodiversi­tăţii, ca şi asupra cantităţii şi ca­lităţii recoltei.“Rezultatele studiului confirmă concluziile evaluării riscurilor, şi anume faptul că porumbul modificat genetic MON 810 nu are impact asupra organismelor nevizate (altele decât sfredelitorul po­rumbului), proteina este degra­dată rapid în diverse tipuri de sol, iar conţinutul de micotoxine în recolta provenită de la aceşti hibrizi este mult mai mic decât în recolta procenită de la po­rum­bul convenţional”, se preci­zează în acelaşi răspuns.

Un proiect legislativ de interzicere a culturilor OMG, eşuat la Camera Deputaţilor

Încă de acum doi ani a fost depus la Camera 

Deputaţilor un proiect de lege privind inter­zicerea cultivării organismelor modificate genetic şi eticheta­rea unor categorii de produse, la care au subscris 78 de depu­taţi şi senatori, printre care şi parlamentarii timişeni Horia Cristian şi Claudiu Ţaga. Proiectul pevedea interzicerea timp de cinci ani a cultivării în România a organismelor modi­ficate genetic, iar produsele care conţin OMG, cele derivate din OMG sau cele de natură animală obţinute de la animale hrănite cu OMG urmau fi obli­gatoriu etichetate. Nerespec­tarea acestor prevederi se pe­depsea, potrivit acestui proiect, cu închisoare sau cu amendă penală foarte mare. 

Decizia realizării acestei legi  era motivată de faptul că, în România, la ora actuală, legislaţia privitoare la OMG permite introducerea acestora în mediu, adică permite culti­varea lor în mediul natural, re­glementând deficitar criteriile pentru înfiinţarea, urmărirea şi controlul lor. De asemenea, le­gislaţia în vigoare le permite au­torităţilor să manifeste o lipsă completă de transparenţă, locu­rile unde sunt cultivate OMG nefiind aduse la cunoştinţa publicului.

În ciuda numărului foarte mare de iniţiatori, proiectul a primit aviz negativ de la Comi­sia pentru agricultură, silvi­cultură, industrie alimentară şi servicii specifice a Camerei Deputaţilor, fiind retrimis pen­tru un raport suplimentar la aceeaşi Comisie, unde a rămas în acelaşi stadiu din martie 2011.