De la premonitie la realitate

"Nu am avut sarcini de partid, cum constat ca ministrii politici au, nu mi-a spus nimeni nimic, nici macar atunci cand erau cercetati membri PD. Aceasta independenta a fost extrem de utila. Si ma intreb ce se va intampla acum cu un ministru al Justitiei care vine dintr-un partid politic, care a fost «avocat de partid», daca asta va influenta cumva Codurile, de pilda, ori dosarele in care sunt cercetati sau judecati membri PNL, sau din PSD si UDMR, sau din partidele cu care s-or mai fi aliat". O declaratie-premonitie sau doar o intrebare retorica, desprinsa dintr-un interviu acordat de fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, Revistei 22, la finele lunii aprilie, la scurt timp dupa restructurarea guvernamentala care i-a vizat strict pe ea si pe Vasile Blaga, fostul ministru de Interne.

Nu a trecut mult timp si afirmatia Monicai Macovei am gasit-o transpusa in realitate, desi nimeni, desigur, nu a recunoscut acest lucru. E vorba despre un episod, la vedere, referitor la cererea de revocare din functie a incomodului numar 2 din D.N.A., procurorul Doru Tulus. Cerere facuta de Tudor Chiuariu — la doar cateva zile dupa inscaunare — inainte de a sesiza C.S.M-ul si inainte ca acest organism sa-i analizeze procurorului activitatea. Riposta vehementa si prompta venita si din interiorul sistemului, si din partea societatii civile, si din partea unor organisme din afara tarii a fost elocventa pentru a demonstra incorectitudinea acestui gest si traducerea lui drept imixtiune a politicului in treburile Justitiei.

Daca, insa, astfel de decizii (cu efect coroziv la adresa capitalului si a credibilitatii autorilor si institutiilor pe care le reprezinta) sunt (pre)luate si anuntate oficial cu atata seninatate si la doar cateva zile de la numirea in noua functie — cand, se presupune, noul ministru nici nu apucase sa se familiarizeze cu problemele din minister — te intrebi ce se intampla departe de ochii opiniei publice? Cate interventii asemanatoare s-au putut face, la ordinul cui si cu ce efect?

In mod normal, un abuz, fie si venit din partea superiorilor, ar trebui demascat. Ca lucrurile nu se intampla asa, demonstreaza ca Justitia a avut parte de o independenta pe termen scurt, ca se poate vorbi din nou despre un sistem in care, daca cineva are vreo problema, pentru a supravietui, e indicat sa ia nedreptatea sau abuzul ca atare, in caz contrar, riscand tensiuni, sicane, "stand-by-uri" prelungite in cariera sau determinarea unei plecari "benevole".

Zilele acestea, consultand un dosar cu implicatii politice neechivoce, judecat la Curtea de Apel Timisoara, ziaristi de la TIMPOLIS au aflat ca patru magistrati s-au retras din completul de judecata. Daca la acest gest ar fi recurs un singur judecator, te puteai gandi fie ca in CV-ul sau in cariera sa exista un punct vulnerabil, care nu trebuie expus riscului, fie ca servilismul e considerat un capitol important din manualul de supravietuire, fie ca pretuieste mai mult linistea personala decat dreptatea. Dar cand e vorba despre patru oameni — iar in aceasta situatie numele lor nici nu mai conteaza — care reactioneaza la fel, in decurs de doua - trei luni de zile, problema trebuie cautata in sistem.

Un proces care a inceput cu pasi inapoi facuti, iata, chiar de magistrati. E interesant, insa, de urmarit celeritatea de care va beneficia acest proces si, mai interesanta, sentinta definitiva si irevocabila. In joc sunt cinci lideri din varful politicii romanesti, o coalitie de interese, imense, si un esec rasunator si extrem de costisitor al unei actiuni inutile si sfidatoare la adresa electoratului : referendumul din 19 mai, pentru suspendarea presedintelui.