Scandalul “Şoric” capătă accente in­te­resante nu doar datorită modului în care a trecut ne­observat până acum – ieşind la iveală doar întâmplător, în urma asasinării unui mem­bru marcant al lumii inter­lope locale, deşi “concubinajul” poliţisto-că­mătar dovedise trăinicie –, şi ipotezei că “tizii profesionali” ai comisarului-şef Şoric lucrează cu spor în cine ştie câte unităţi de poliţie din ţară. Devine interesant, iată, şi prin prisma ati­tudinii superiorilor de la centru faţă de astfel de derapaje întâlnite în structurile subordonate.
De la refuzul zgomotos de a ieşi din scenă, şeful Poliţiei Neamţ a ajuns la demisia de onoare. Cum a luat acest ofiţer o de­cizie totală dife­ri­tă, în decurs de doar câteva zile? şi De ce i s-a oferit ace­­luiaşi ofiţer, care a reuşit să arunce în derizoriu imaginea Poliţiei Române şi a Internelor, posibilitatea de a eli­bera funcţia prin demisie de onoare? sunt întrebări care cer un răspuns.
După ce refuzase tranşant ideea de a demisiona de la şefia Poliţiei Neamţ, chiar dacă deschisese o cutie a Pandorei care ferecase, cine ştie de când, nişte tare grave ale unor oameni din Poliţie, după ce acelaşi “erou” regizase un protest-mascaradă, la fel de zgo­motos, făcut de oameni de-ai săi, aflaţi în sub­ordinea lui directă, care îşi ameninţau superio­rii că vor demisiona în bloc de îndată ce se va decide demiterea idolului lor de la “Judeţ”, pro­tagonistul acestui scandal, comisarul-şef Au­relian Şoric, iese tacticos din joc. Printr-o de­misie de onoare. Asta, însă, nu în zilele în care vuiau şi Internele, şi presa de ce se înâmpla la Piatra Neamţ, ci numai în ziua în care minis­trul anunţa demiterea secretarului de stat pe pro­bleme de ordine şi siguranţă publică şi a şefu­lui Poliţiei Române. Demisia comi­sarului-şef Şoric, în urma căreia ministrul anunţa elibera­rea lui din funcţie, nu este, însă, de natură a stârni aplauze, ci semne de întrebare.
Staff-ul M.A.I. şi al I.G.P.R., au asistat, zile întregi, la circul public făcut de un om din subordine fără să dispună vreo măsură disciplinară împotriva lui, deşi fostul secretar de stat, chestorul Dan Fătuloiu, îi propusese ministrului de Interne, Traian Igaş, schimbarea din funcţie a şefului Poliţiei Neamţ, pentru management defectuos. Comisarul-şef Aurelian Şoric nu fusese nici suspendat, cu atât mai puţin destituit. Abia du­pă demiterea secretarului de stat Dan Fătu­loiu şi a şefului Poliţiei Române, chestorul Petre To­bă, ministrul anunţa că şeful Poliţiei Neamţ fusese eliberat din funcţie la cerere. Adică, nu sus­pen­dat, nu destituit asemenea şefilor de la Bu­cureşti, ci eliberat la cerere din funcţia din care se fă­cuse parapet pentru a proteja un interlop. Auto­apărarea şefului Poliţiei Neamţ a continuat şi după asasinarea lui Mararu, omul legii căz­nindu-se să determine (măcar) presa să înţe­leagă că acesta nu poate fi interlop pe motiv că dă bani cu camătă. Să aibă vreo legătură faptul că nimeni din conducerea M.A.I. şi a Poliţiei Române nu şi-a luat răspunderea de a-l demite cu declaraţia făcută – prevăzător? – de comi­sa­rul-şef Şoric, cum că există procurori care dau bani cu camătă şi lucrători din servi­ciile secrete care nu şi-au făcut treaba şi nu l-au monitorizat pe Cristian Chilat, ucigaşul prie­tenului Mararu? Un răspuns l-ar putea da, aşa cum am mai spus, D.G.I.P.I.-ul sau D.G.A.-ul al cărui fost şef a ajuns, iată, şef al Poliţiei Române. Doar că niciunul dintre cele două servicii nu se înghe­suie cu detalii, şi nici superiorii din Interne nu cer acest lucru public. Aşa cum au făcut, de pildă, când au anunţat controale în toate Inspecto­ratele de Poliţie din ţară. “Vă asigur că vom fi foarte fermi, vă asigur că poliţiştii care sunt corupţi şi poliţiştii care nu au performanţă în sis­temul Poliţiei nu vor avea loc în rândul acestei instituţii importante”, declara, la câteva zile după numire, noul şef al Poliţiei Române, chestorul Liviu Popa, ex-directorul D.G.A.
Funcţie de rezultate, dacă vor mai fi identificaţi oameni şi reţele în genul “Şoric & Comp.”, ar trebui întrebat, inclu­siv dl Popa, despre câţi dintre ei a ştiut sau ar fi trebuit să ştie? Sau trebuie să mai aibă loc vreun asasinat ori vreo reglare de conturi pentru ca structurile speciale din Interne – de la D.G.I.P.I. şi D.G.A. la Corpul de Control – să aibă cu­noştinţă despre ele şi să le prevină până nu de­generează în conflicte de genul celui de la Neamţ?