Debirocratizare, nu şi declientelizare

Necesitatea reîmpărţirii admi­nis­trative a României nu este o temă nouă, care să fi luat prin surprindere clasa poli­tică, deşi o largă majoritate mi­mea­ză cu succes acest lucru. Despre acest proces s-a vor­bit încă de la începutul anului trecut. Nouă este doar repu­ne­rea ei pe agenda publică, zilele trecute, de către pre­şe­din­tele României.

Reducerea cheltuielilor, descentralizare, debirocratizare – acestea ar fi avantajele reorganizării administrative în opt judeţe. Şi, prognozează şeful statului, “sparge­rea relaţiilor create în mai toate judeţele”. Dacă reorganizarea administrativă va genera, cu certitudine, o reducere a cheltuielilor, descen­tra­lizare şi debirocratizare, nu e sigur că va putea asigura şi o declientelizare. Cum miza este mai mare, va porni, probabil, războiul pe ba­ronate. În momentul în care partidele po­li­tice clientelizate, indiferent care sunt ele, vor pre­lua controlul asupra regiunilor, nu se va mai vorbi despre baroni judeţeni, ci despre baroni re­gionali. Acesta este, însă, un risc cu care pro­cesul de regionalizare administrativă vine la pachet, dar pentru care există, totuşi, antidot, acelaşi care, de jure, funcţionează şi acum împotriva baronilor şi baroneţilor locali, in­diferent de coloratura sau nuanţa lor politică. Totul e ca legea să se aplice. Iar asta nu mai ţine de îm­păr­ţirea la opt sau la 41.

Controversele – ignorându-le pe cele care fac parte din rumoarea sterilă cu care ne-au obişnuit personaje cu mari ambiţii politice – sunt generate pe de o parte de faptul că deciziile într-o astfel de problemă, de interes naţional, sunt luate fără consultări cu Parla­men­tul şi în lipsa unui referendum, iar pe de alta, de redeschiderea aparent intempestivă a discuţiilor, în lipsa unei consultări prealabile a par­­tidului de guvernământ cu partenerii de coaliţie, după cum acuză unii dintre ei. Prin urmare, avem de-a face cu o gafă comunicaţio­nală sau cu un plan atent gândit, în care în­tre­barea nu mai este “dacă”, ci doar “cum?”.

Înclinăm să credem că nu a fost vorba despre greşeli de comunicare, din cel puţin trei motive 1. În Proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, trimis de Preşedinţie Executivului, la art. 3, privind organizarea teritorială, nu există nicio propunere de modi­ficare a textului de lege. 2. Într-un interviu acor­dat Televiziunii publice, premierul Emil Boc confirma, la începutul săptămânii, că acest proiect politic al P.D.-L. poate fi viabil şi fără modificarea Constituţiei, prin recunoaşterea personalităţii juridice pentru cele opt judeţe nou constituite. Deci, a fost luată în calcul din start varianta în care va fi necesară asumarea răs­punderii Guvernului, şi nu dezbaterea în Par­la­ment sau referendumul. 3. Mo­mentul readu­cerii în discuţie a subiectului, cu indicii clare că există hotărârea de a-l duce pâ­nă la capăt cu orice risc politic, pare să nu fi fost ales întâm­plător. Poate P.D.-L. nu va avea de câştigat pe termen scurt, dar nici opoziţia nu poate miza pe lauri. Dacă U.D.M.R. – care confirmă că ştia despre proiect, dar susţine că acesta nu a fost di­scutat în coaliţie – lasă de înţeles că va merge până la ruperea coaliţiei, acest lucru ar putea implica un alt premier şi un alt guvern, U.S.L., e de înţeles, dacă va dobândi majorita­tea. Cum va ieşi această formaţiune rezonabil, cu şanse de câştig electoral înaintea alegerilor din 2012, dacă va trebui să-şi pună în aplicare măsurile încadrabile în planul de austeritate, care promiteau lapte şi miere pentru popu­laţie? Şi dacă nu va putea să le aplice, şi dacă va putea, dar numai pe un termen extrem de scurt, nu poate miza că, în viitoarea cursă elec­torală, va intra cu asul în mânecă.