Deculpabilizare cu elemente constitutive lipsă

Fostul premier Adrian Năstase a fost achi­tat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fap­tele de corupţie imputate de procurorii D.N.A. De aseme­nea, au fost achitaţi şi Ioan Melinescu şi Ristea Priboi, pentru complicitate la fapte de corupţie. Adrian Năstase a fost achitat pentru fapta de dare de mită, magistraţii având revelaţia, la final de proces, că faptei îi lipseşte unul din elementele con­sti­tutive ale infracţiunii. O revelaţie similară au avut-o şi în cazul celorlalţi doi inculpaţi.

Soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie în dosarul “Mătuşa Tamara” – unul din­tre cele trei dosare în care fostul premier şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, a fost deferit Justiţiei de către D.N.A. – a stârnit controverse. Previzibile, de altfel. Sen­tin­ţa ridică semne de întrebare. Chiar şi pentru omul de rând, care nu a avut acces la do­sar, la prezentarea probelor şi motivarea deciziilor. Unda de scepticism pleacă de la lipsa unui răspuns la întrebări banale de altfel. Dacă inculpaţii sunt nevinovaţi – deşi probele din rechizitoriul D.N.A. indicau altceva şi plecau spre instanţă cu solicitarea unei pedep­se de trei ani cu suspendare pentru Adrian Năstase – de ce a fost lungit procesul atâţia ani? Magis­traţii au avut nevoie de aproape cinci ani pentru a se lăsa convinşi şi a lua o decizie; de fapt, pentru a-şi da seama că lip­seşte unul din elementele constitutive ale in­fracţiunii, ceea ce a atras după sine achitarea. De ce s-a recurs, în tim­pul judecării dosarului, la fel de fel de tertipuri procedurale, dosarul fiind, în plus, plimbat între ju­decători şi pro­cu­rori? De ce, dacă domnul Năs­tase şi ceilalţi doi se ştiau fără pată judi­ciară, doar victime poli­tice lăsate pradă unei Justiţii aservite Puterii, nu au făcut tot posibilul pentru judecarea cu celeritate a propriului dosarului? Orice om nevinovat – cu atât mai ult, când este vorba despre o persoană publică, a cărei carieră se clădeşte, în mare parte, pe încrederea şi res­pectul electoratului – ajuns într-o astfel de ipostază, face tot posibilul să-şi probeze cât mai repede nevinovăţia.

Dacă, într-adevăr, aşa stau lucrurile, domnul Năstase este, totuşi, dator cu două explicaţii. Una priveşte justificarea sumei de 400.000 de dolari depusă de soţia sa într-un cont bancar. A doua vizează explicaţia modului şi a locului în care a dispărut, de la Oficiul de Spălare a Banilor, dosarul care viza acea tranzacţie financiară. Sunt explicaţii care ar trebui date din respect pentru electoratul pe care îl are, cu atât mai mult cu cât celui de stânga, îi este mai dificil decât celui de dreapta să înţeleagă cum se strâng, în jumătate de via­ţă de om, asemenea averi –, dar şi din respect pentru ceilalţi cetă­ţeni români, cărora le-a fost prim-ministru şi care, în ultimii cinci ani,  i-au ascultat lamen­tările privind episodul dificil pe care a fost obligat să îl traverseze.

Dacă, într-adevăr, aşa stau lucrurile, aşteptăm ca inculpaţii din dosarul “Mătuşa Tamara” să intenteze proces procu­rorilor D.N.A., din cauza cărora au ajuns tâ­râţi, nevinovaţi, prin tracasante anchete pe­nale şi şedinţe de judecată nesfârşite şi umili­toare. Dacă la mijloc a fost răzbunare politică şi nici urmă de probe şi culpă, vor avea câştig la orice instanţă. Întrebarea este : va recurge domnul Năstase la această modalitate de dovedire indubitală a nevinovăţiei şi, în fond, de recâştigare a onoa­rei pierdute?