“Cred că toată lumea înţelege că Agenţia de Integritate, într-o ţară în care probleme grave de corupţie au fost identificate de autorităţile democratice, este într-adevăr o prioritate”, declara, în primăvara acestui an, imediat după declanşarea scandalului A.N.I., preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Previzibil, avertismentul a fost ignorat de majoritatea clasei politice, care a făcut ceea ce i-a dictat interesul. Previzibile erau şi minusurile din Raportul de monitorizare pe Justiţie, dar şi atitudinea post-raport din partea aceloraşi politicieni care visează la o imagine publică de îngeri păzitori ai moralei şi justiţiei.
Vorbind de minusurile subliniate de C.E., în Raportul pe Justiţie, asupra a două dintre ele ar trebui insistat, pentru că indică lipsa voinţe politice de a le rezolva : 1. Noua lege A.N.I. care, arată Raportul, compromite grav eficacitatea procesului de verificare, de sancţionare şi de confiscare a bunurilor nejustificate. 2. Excepţiile de neconstituţionalitate care continuă să întârzie judecarea cauzelor de corupţie la nivel înalt, în timp ce un proiect de lege prin care se elimină obligativitatea suspendării proceselor, atunci când sunt invocate excepţii de neconstituţionalitate, aşteaptă în Parlament.
Declaraţiile făcute post-raport de doi oameni care au lucrat în Justiţie şi se presupune că ştiu ce implică legile vulnerabile – ex-procurorul, actual lider P.S.D., Victor Ponta, şi Tudor Chiuariu, fostul ministru P.N.L. al Justiţiei –, nu fac decât să arate o demagogie grosolană. Ce spune liderul P.S.D.? “(...) Nu e nicio surpriză raportul de ţară, în sensul că de şase ani, de când domnul Băsescu este preşedinte şi luptă cu corupţia, avem numai rapoarte negative. (…) Ţinem acelaşi ministru în toate Guvernele, şi avem rapoarte negative, ţinem acelaşi şef la D.N.A., şi avem rapoarte negative”. Păstrând declaraţiile politice în acelaşi registru, domnul Chiuariu, părând a fi uitat de problemele ce caracterizau Justiţia în perioada în care o conducea, se lamentează : “Este pentru prima dată când, într-un raport de ţară după dobândirea calităţii de membru al U.E., C.E. constată că România încalcă în mod clar angajamentele luate la momentul aderării, în cadrul M.C.V.”.
Ambele declaraţii atrag după sine necesitatea unor amendamente : 1. La mai bine de trei ani de la impunerea M.C.V., constant, României i se atrage atenţia că Parlamentul trebuie să demonstreze un angajament neechivoc faţă de eradicarea corupţiei la nivel înalt, iar combaterea corupţiei trebuie depolitizată. Avertisment lansat, deci, clasei politice in integrum, nu doar puterii executive. 2. În privinţa eşecului A.N.I., trebuie reamintit că un merit incontestabil le revine şi P.S.D., şi P.N.L. – domnii Ponta şi Chiuariu cunosc foarte bine atitudinea, şi nu de ieri, de azi, a colegilor lor faţă de legea A.N.I., apoi, e greu de crezut că ar fi străini de sesizarea Curţii Constituţionale vizavi de neconstituţionalitatea legii A.N.I., la trei ani după ce instituţia începuse să funcţioneze, şi, tot greu de crezut e că, în Constituţia revalidată în 2003, inclusiv de colegii lor de partid, a fost păstrată în virtutea inerţiei prevederea privind prezumarea caracterului licit al averii. 3. Instituţiile “politizate” pe care le înfierează domnul Ponta, D.N.A. şi Parchetul General, nu sunt amintite în Raportul de ţară ca având probleme, din contră, sunt lăudate.
Referitor la punctul vulnerabil A.N.I. – noutatea acestui Raport –, problema este că actuala Constituţie prezumă caracterul licit al averii. Până la o nouă revizuire a legii fundamentale, la întrebarea, e drept retorică, a şefului statului, “În al cui interes politic s-au luat deciziile Curţii Constituţionale privind pensiile judecătorilor, A.N.I., D.L.A.F.?”, poate răspund domnii Ponta şi Chiuariu.