“Demonstranţii” SMURD

În societatea românească a existat tot timpul un deficit la capitolul „dezbatere publică”. Legile, strâmbe sau oportune, ori s-au impus de pe plan central fără nicio intenţie de dezbatere publică, cei direct afectaţi fiind puşi în faţa faptului împlinit, fie s-au lansat dezba­teri publice formale, care nu au interesat pe ni­­meni, spre bucuria celor interesaţi ca un anu­mit proiect de lege „să treacă” fără scandal.

În cazul noii Legi a Sănătăţii, probabil că, dacă nu ar fi existat poziţia publică luată de Raed Arafat, unul dintre puţinii oa­meni din spaţiul public românesc care se bucu­ră de prestigiu şi îşi merită imaginea şi statutul de profesionist dobândite în ani de muncă, actul normativ ar fi fost adoptat în acelaşi mod, fără să suscite interesul milioanelor de români afectaţi direct de prevederile ei. Scan­dalul făcut pe la televiziunile „cu tendinţă” de sindicaliştii din domeniul sanitar nu ar fi sus­ci­tat prea mare interes, iar oamenii s-ar fi trezit din nou afectaţi de o lege controversată, faţă de care aproape nimeni nu s-a obosit să-şi ex­prime un punct de vedere.

Ceea ce s-a văzut în ultimele două zile, în Bucureşti, dar şi în marile oraşe, reprezintă în destul de multe cazuri o exploa­tare politică, promptă, a unei greşeli făcute de actuala guvernare. Au fost mobilizaţi suporteri, pensionari, membri de partid, dintre care pro­babil o parte nici nu ştiau cine e Raed Arafat, cu se ocupă SMURD-ul, şi n-ar fi putut să enu­mere măcar un singur pasaj din noua Lege a Sănătăţii, şi să explice de ce nu e bună.

Opoziţia a fructificat din plin ocazia, şi antologică a fost ieşirea lui Victor Ponta, care i-a propus lui Raed Arafat postul de ministru al Sănătăţii în virtualul Guvern USL format după alegeri, deşi a fost foarte clar că Raed Arafat nu e sub nicio formă interesat de asemenea funcţii.

De altfel, Raed Arafat, în puţinele sale ieşiri publice din această perioadă, a reconfirmat bunul simţ care îl caracterizează, precizând că, deşi mulţumeşte pentru susţine­re, legea nu se dezbate în stradă.

Mai mult, Raed Arafat a făcut apel la oameni să nu mai iasă în stradă şi să nu se lase manipulaţi politic, pentru că acţiunile pot degenera şi afecta dezbaterea reală, legală, singura acceptabilă, faţă de pro­iectul legii sănătăţii.

Fostul subsecretar de stat a exprimat astfel, în câteva cuvinte, întreaga esenţă a problemei : cufundată în adormire şi neimplicare, societatea românească nu îşi poa­te reveni prin ciomăgeli cu forţele de ordine, îmbrânceli, capete sparte de jandarmi şi slo­ga­nuri patetice, gen „Murim, luptăm, SMURD-ul îl apărăm.”

Dacă acelaşi număr de oameni, mobilizaţi cu sau fără voie în stradă zilele trecute s-ar fi implicat în strângeri de semnături, în acţiuni legale de „contraatacare” a unei legi considerată nepotrivită şi cu efecte nedorite pe termen lung, probabil că întreaga dispută de azi, şi specularea ei politică nu şi-ar mai fi avut sensul.

Până una alta, aşa cum au încercat să mai transmită, timid în aceste zile, tot mai puţinii susţinători ai controversatei legi, cu greu s-ar putea deduce din demon­straţiile din ultimile zile că oamenii sunt mul­ţumiţi de actuala stare al sistemului sanitar, că acesta e perfect şi nu mai suportă schimbare. Când cel puţin jumătate din populaţia Româ­niei s-a lovit, cel puţin o dată, de aberaţiile acestui sistem unde greşelile, abuzurile şi politi­cile proaste se plătesc, cel mai adesea, cu vieţi.