O fabrică autohtonă de mediocritate – aşa cataloga Societatea Academică Română, în 2007, învăţământul românesc. După trei ani în care s-au tot schimbat miniştri, legi şi metodologii ale examenelor, reformarea Educaţiei nu s-a finalizat. Liderii sindicali din Educaţie şi reprezentanţii asociaţiilor educaţionale consideră că în bilanţul activităţii miniştrilor s-au adunat mult mai multe bile negre decât albe şi cer eliminarea urgentă a intervenţiei politicului din segmentul educaţional, o bază de abordare mai coerentă în elaborarea curriculei naţionale şi finanţarea necesară pentru ca învăţământul românesc să nu mai fie inechitabil şi de proastă calitate.


Plusuri şi minusuri în reformarea Educaţiei

Proiectul Legii Educaţiei Naţionale – care anunţă ca opţiuni strategice de maximă importanţă măsurile antinepotism, antiplagiat, limitarea numărului de norme în învăţământul universitar, pensionarea obligatorie la 65 de ani, suspendarea rectorilor de către ministru, descentralizarea în învăţământul preuniversitar a managementului, a finanţării, curriculei şi a recrutării resursei umane – a stârnit controverse în rândul dascălilor. “Este un proiect bun în proporţie de 85 - 90%, prin preluarea majorităţii soluţiilor propuse de comisia prezidenţială condusă de Mircea Miclea. S-au realizat numeroase dezbateri publice, inclusiv cu sindicatele, cu asociaţiile interesate, cu studenţi, elevi şi părinţi. În ciuda anunţatelor scăderi de salarii, n-au avut loc greve de amploare, anul şcolar şi examenele de absolvire s-au încheiat cu bine, fără mari sincope. Activităţile din sistem s-au derulat aproape firesc, fără evenimente majore, în ciuda situaţiei economice dificile, a lipsei fondurilor pentru investiţii şi salarii”, consideră profesorul Ştefan Vlaston, preşedintele Edu-Cer.
Însă, mai spune acesta, Legea Educaţiei are şi deficienţe care i-au adus bile negre, în primul rând pentru că nu leagă salarizarea personalului din Învăţământ de performanţele acestuia şi de rezultatele muncii sale. Ceea ce face ca întreaga lege de salarizare unitară a bugetarilor să fie greşită, pentru că presupune că toţi bugetarii sunt unitari, adică nu se deosebesc între ei prin performanţe, capacităţi şi capabilităţi, explică profesorul Vlaston. “Salarizarea după grade şi vechime este o reminiscenţă comunistă, de care nu scăpăm, iată, la 20 de ani de la schimbarea de regim. Prost rezolvate sunt evaluarea şi controlul calităţii proceselor, instituţiilor şi actorilor din Educaţie, pentru că evaluarea rămâne să se realizeze de către furnizori, nu este de terţă parte. Legea nu prevede o descentralizare completă şi explicită, prin trecerea tuturor atribuţiilor legate de reţeaua şcolară la Consiliile Judeţene, nu prevede măsuri pentru recredibilizarea examenelor de absolvire. Proiectul de lege a fost trimis la Parlament abia pe 12 aprilie, făcând imposibilă trecerea sa prin procedurile parlamentare până la sfârşitul sesiunii”.
O altă deficienţă a noii Legi a educaţiei, declară profesorul Vlaston, este faptul că ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, nu a interzis cumulul de funcţii şi salarii bugetare ilegale, în ciuda numeroaselor semnalări ale asociaţiei Edu Cer, şi nu numai. “Deşi abia în ultimul timp a anunţat renunţarea la finanţarea a trei academii de către stat, nu a dus la îndeplinire promisiunea şi nu e clar de ce doar pentru trei academii din şase câte există. Nu s-a făcut niciun pas în realizarea unui nou curriculum şcolar, aşteptat de 20 de ani. Noul ministru nu a reuşit, în opt luni de funcţionare, să oblige Institutul de Ştiinte ale Educaţiei să elaboreze această coloană vertebrală a Educaţiei, adaptat cerinţelor pieţei muncii româneşti şi europene, particularităţilor de vârstă, intereselor locale şi regionale de dezvoltare, cerinţelor ştiinţei pedagogiei moderne, flexibil şi cuplat tehnologiilor moderne de învăţare



Bacalaureatul, un examen decredibiliza

Profesorul Ştefan Vlaston consideră că o altă problemă a sistemului educaţional este examenul de bacalaureat, care este considerat necredibil din cauza diferenţelor enorme între judeţe ale procentelor de promovare, cazurilor de dosare penale, dar şi procentelor de promovare de 98 - 100% ale unor unităţi şcolare din mediul rural. Preşedintele Edu-Cer mai spune că, de fapt, sistemul educaţional nu poate fi eficient cât timp finanţarea “per capita” nu se aplică, în ciuda legislaţiei care obligă la aceasta de la 1 ianuarie 2010. “Au rămas Direcţiile Judeţene de Sport şi Tineret, chiar dacă au fost comasate, fără obiect clar de activitate, probabil pentru clientela politică. Nu există standarde de performanţă şi de calitate ale activităţii structurilor subordonate Ministerului Educaţiei, de îndeplinirea cărora să fie condiţionată eliberarea salariilor. (...) N-a fost schimbată structura de conducere a ministerului cu oameni tineri, şcoliţi în universităţi străine şi străini de obiceiurile balcanice ale managementului românesc”, explică Ştefan Vlaston.
Mai mult, arată acesta, în stabilirea planurilor de şcolarizare pentru clasa a IX-a nu s-a ţinut cont de structura pieţei muncii, astfel încât aproape 60% din locuri au fost ocupate în filiera teoretică şi vocaţională, pentru un segment de aproximativ 20% joburi în piaţa muncii. “Învăţământul tehnico-profesional a rămas văduvit în continuare, prin absenţa şcolii profesionale, mergându-se pe principiul că toţi elevii trebuie să facă liceul şi să ajungă să cotizeze la universităţi. În învăţământul superior nu s-au luat măsuri minimale, chiar în absenţa legii, pentru sancţionarea plagiatului, finanţarea în funcţie de calitate. Nu se introduce evaluarea după criteriul intrării în piaţa muncii a absolvenţilor, singurul capabil să măsoare performanţa universităţilor”.
Prin însumarea bilelor albe cu bilele negre acordate evoluţiei Educaţiei, bilanţul este unul negativ, consideră Ştefan Vlaston : “În aşteptarea adoptării Legii Educaţiei Naţionale, ministrul Educaţiei nu a vrut sau nu a fost lăsat şi încurajat să ia măsuri importante de reformă, atât de necesară în Educaţie”.


Recomandările Edu-Cer făcute Ministerului Educaţiei:

* adoptarea prin ordonanţă de guvern a principalelor prevederi din proiectul Legii Educaţiei Nationale, legate de descentralizarea managerială, financiară, curriculară şi de recrutarea resursei umane, pentru legarea salarizarii de performanţe şi rezultatele muncii
* interzicerea imediată prin act normativ a cumulurilor de funcţii şi salarii bugetare, de finanţare a academiilor din fonduri publice
* elaborarea unui nou curriculum naţional, până la 1 ianuarie 2011, şi pregătirea implementării sale din anul şcolar următor
* evaluarea şi raportarea lunară pe site a situaţiei absorbţiei fondurilor europene
* finanţarea universităţilor doar în funcţie de calitatea decisă de inserţia în piaţa muncii a absolvenţilor
* adoptarea imediată de măsuri pentru credibilizarea examenelor de absolvire


Preşedintele Federaţiei Naţionale a Educaţiei Timiş : “Depolitizarea învăţământului, primul pas necesar reformării”

Faptul că acest an şcolar va începe fără să aibă o nouă lege a învăţământului reprezintă o problemă şi în concepţia preşedintelui Federaţiei Naţionale a Educaţiei Timiş, Marian Uţă : “Nu s-a negociat un proiect nou de lege cu sindicatele, ministrul Educaţiei a venit cu varianta lui, care e de fapt o propunere a Comisiei Preşedinţiei. Noi am dori să contribuim cu experienţa noastră la realizarea unui proiect de lege de perspectivă îndelungată, să facem un pas sigur ca să nu se mai schimbe la fiecare schimbare de guvern. O Lege a Educaţiei unanim acceptată, care să nu mai fie schimbată la fiecare patru ani”.
O problemă stringentă a sistemului educaţional românesc este şi subfinanţarea cronică, de la care pornesc toate celelalte deficienţe ale sistemului, pentru că nici nu se face o analiză a eficienţei, oportunităţii şi legalităţii cheltuirii fondurilor publice. “Finanţarea este o bilă neagră pentru Guvern, pentru că el stabileşte sumele pentru ministere, dar nu trebuie uitat nici Ministerul Educaţiei, căruia noi îi acordăm o bilă neagră pentru politizarea învăţământului, care se simte acut, prin numirea politică a directorilor, indiferent dacă sunt competenţi sau nu, printr-un simulacru de concurs. Ba, s-a făcut şi încercarea ca şi rectorii universităţilor să nu mai fie aleşi, ci numiţi. Or, asta ar fi anulat autonomia universitară. Depolitizarea ar trebui să fie primul pas în ierarhia criteriilor pentru o reformă în învăţământ, iar la baza acesteia să stea competenţa profesorilor, indiferent de orientarea politică”.
Liderul timişean al F.E.N. consideră că, la o analiză corectă a actualului sistem de învăţământ aflat în derivă, singurul care ar mai putea primi aprecieri rămâne tot personalul didactic, cel asupra căruia s-au îndreptat atacuri dure, chiar din partea propriului minister. “Aş da o bilă albă celor care continuă să creadă că au fost aleşi să facă meseria de profesori care, cu toată bătaia de joc şi într-o legislaţie haotică, au continuat să îşi facă datoria şi şi-au dus la bun sfârşit sarcinile, chiar dacă, uneori, mediile elevilor nu au reflectat acest lucru”, consideră Marian Uţă.