Desenele graffiti împânzesc Timişoara

Simple mâzgălituri sau mici opere de artă stradală, desenele graffiti se întâlnesc la fiecare pas în Timişoara. Cei mai mulţi dintre autorii lor rămân anonimi, alteori sunt surprinşi în flagrant de oamenii legii şi sancţionaţi. Unii sunt invitaţi chiar de către autorităţi să picteze tramvaie sau autobuze, pentru a da culoare unui eveniment. Majoritatea “artiştilor” preferă, însă, să rămână în ilegalitate. Totuşi, desenele graffiti vor câştiga tot mai mult teren, legal, la Timişoara pe domeniul public. După ce ani de zile şi-au pictat operele la adăpostul nopţii, artiştii “grafitticieni” vor putea să îşi etaleze talentul în locuri special amenajate din oraş.

Artă sau mâzgăleală?

O formă de comunicare cu foarte mare impact, ideea de graffiti a început să se contureze în New York, în anii ’60, printre tinerii care ascultau muzică hip-hop. Grafitti ţinea exclusiv de feno­menul underground, unde tinerii se puteau manifesta liber, lăsând cu sprayu­rile desene uriaşe pe ziduri. Cu cât erau literele mai de nedesluşit, cu atât era considerat mai bun respectivul graffiti. Această îndeletnicire a ajuns să fie privită ca o formă de “street art”, în care primează imaginaţia, simţul estetic, spontaneitatea şi zidul ales. Pă­rerile despre grafitti sunt, însă, împăr­ţite. Unii le consideră acte de vanda­lism, alţii le văd ca pe o formă de artă, care înfrumuseţează clădirile.

De tip “wildstyle”, formă în care li­terele intră unele în altele, stencil, ace­le portrete cu mesaje sau desene artis­tice în culori stridente, reprezentările graffiti au invadat şi Timişoara. Cele mai multe reprezentări graffiti din oraş sunt însă mâzgălituri cu mesaje ob­­scene sau imagini cu “substrat” spi­ritual pictate pe clădiri, pe monumen­te, pe statui şi chiar pe mijloacele de transport în comun. Poţi găsi graffiti-uri peste tot, şi pe poduri, şi pe chioş­curi, pe transformatoare de tensiune, garduri de ciment – unde poţi citi şi in­vitaţii erotice cu adresele şi numerele de telefon fix ale persoanelor – proba­bil, mici răutăţi ale unora la adresa ce­lor în cauză.

Grafitti au apărut până şi pe tram­vaie. Desene întortocheate, pline de cu­loare, au năpădit până la mijlocul gea­murilor, pentru ca apoi să se reverse spre roţile de fier. Desenele nu s-au oprit doar la carcasa metalică a mijlo­cului de transport în comun, ci au pă­truns şi în interior. Printre mesajele de mare angajament, exprimate de cei dor­nici să-şi facă cunoscute opiniile şi idea­lurile, se numără, la categoria inscripţii pe scaune,„Poli the best, fuck the rest”, „UE la toţi controlorii”, „Poli suntem noi”, „Waldorf Timişoara f... toată ţara, şcoală de c...”, „Te iubi Andre – Bebe”, „Hagi sedat”. „Ştiaţi că e greu să scrii în poziţia asta?” după cum e scris pe un scaun dintre tramvaiele care circulă în Timişoara.

„Dexter” este artistul grafitti care, după axioma numele prostului pe toate gardurile, a împânzit cu sem­nătura sa multe autobuze şi tramvaie.

Acesta a fost, însă, detronat în ul­tima perioadă de “Icre”, un “graffi­ti­cian” care îşi semnează numele cu li­tere încârligate, aproape ilizibile. Sem­nătura este frecventă, întâlnită la fie­ca­re colţ de stradă, pe fiecare scaun din tramvaiele bătrâne şi chiar pe pla­foa­nele acestora. Cine e “Icre”, nimeni nu ştie şi, probabil pe nimeni nu interesează.

Soluţii de combatere a unui astfel de compor­ta­ment nu prea sunt, spun autorităţile, ex­ceptând aplicarea legii, care rar se face pe timpul zilei, din moment ce aşa-zişii artişti creează mai ales la ore târzii. În aceste cazuri, dacă sunt prinşi, aşa-zişii artişti de ocazie sunt amendaţi cu sancţiuni cuprinse de la 100 la 500 de lei, în funcţie de gravi­tatea faptei, spu­ne consilierul Geor­gina Velicu, pur­tătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Ti­mişoara.  Potrivit aces­teia, oamenii le­gii au surprins nouă in­divizi, în acest an, în timp ce îşi etalau talentul artistic pe clădiri sau mobi­lierul urban al Timi­şoarei, dar lucrurile par să se mai fi liniştit în ultima perioa­dă. “Sesizări de la cetăţenii care văd ti­neri făcând ast­fel de desene pe clădi­rile publice nu prea mai primim şi nici cazurile depis­tate în flagrant de lucră­torii noştri nu au fost numeroase ca să ne îngrijo­re­ze”, precizează Georgina Velicu.Potri­vit legii, desenele graffiti nu sunt per­mise pe nicio clădire, obiect sau gard de pe domeniul public.

Spaţii special amenajate pentru graffiti

La Timişoara, există şi locuri cu “gra­ffiti acreditate”, zone în care artiş­tii stradali îşi pot expune talentul şi la lumina zilei, fără nicio temere că ar pu­tea fi amendaţi. Cel mai cunoscut loc li­ber, de altfel şi cel mai colorat cu ade­vă­rate mici opere de artă, este pasajul dinspre Catedrală spre Piaţa Maria, ce trece pe sub o coborâre de pe pod. Su­prafaţa e acoperită complet, iar dese­nele, făcute cu atenţie la cel mai mic de­taliu, îţi indică sigur că autorii lor au avut timp să se gândească şi să se îngrijeas­că de estetica lor. Chipuri de oameni din toate colţurile lumii, copii dormind sau care, ţinând un deget la buze,  îţi recomandă să păstrăzi tăce­rea ca pen­tru a contempla desenele sunt pictate acolo de mai mult de doi ani de zile, iar spaţiul cu greu mai poa­te fi completat de o nouă lucrare.

De altfel, reprezentanţii Municipa­lităţii reamintesc că această artă poate fi făcută şi legal, iar tot ce trebuie dori­to­rii să facă este să ceară oficial o apro­ba­­re în acest sens de la Comisia de Ordi­ne Publică. O dovadă că graf­fiti-ul poate fi făcut şi legal este şi Ca­zarma U, unde un grup de tineri artişti din Timişoara, Bucureşti, Cluj şi Iaşi au pictat, în cadrul festivalului StudentFest de anul trecut, o balenă uriaşă care mă­nâncă iepuraşi coloraţi şi diverse chi­puri-mesaj, prin care au vrut să trans­mită ideea că orice clădire neîngrijită, pără­sită, poate fi însufleţită dacă e colora­tă. “Încă se pot face desene la pasaj, dar mai sunt şi alte locuri în oraş, prin diverse parcuri, unde iubitorii de graf­fiti se pot desfăşura în mod legal. În par­cul Adolescenţei este un loc, dar ne gân­dim pe viitor şi la amenajarea unui spa­ţiu în Parcul Copiilor, de exemplu”, ne-a declarat viceprimarul Adrian Orza. Potrivit acestuia, spaţiile special amena­jate sunt destinate tinerilor care au ta­lent de a desena în stil graffiti, desene care să transmită un mesaj celor din jur şi nu simple mâzgălituri groteşti. “Eu sunt de părere că sunt două tipuri de graffiti : cele care au picturi complexe, expresive, despre care putem spune că sunt opere de artă, şi cele realizate de tineri care la fapt de seară şi pe motiv de adrenalină aruncă nişte litere cu spray-ul pe o clădire. Acesta nu e graf­fiti şi nu îl susţinem”, a mai precizat Adrian Orza.

Opere de artă-graffiti legale pe tramvaie

Tot pentru a le oferi graffiticie­nilor un spaţiu legal de exprimare, dar şi pentru a da culoare unui anumit eveniment, reprezentanţii Regiei Au­tonome de Transport Timişoara au pus în practică o idee inedită,  rezervând câteva tramvaie unor artişti consacraţi artei graffiti din oraş. “În ultimii trei ani am avut de fiecare Crăciun tram­vaie pictate în stil graffiti, cu tematică de sărbători de iarnă. Avem «tramvaiul lui Moş Crăciun», care circulă de obicei din 1 Decembrie. Dar avem şi tramva­iul tras de cai, care a fost pictat anul acesta pentru marcarea zilei de 8 iulie, Ziua Transportatorului Public, sau tram­vaiul pictat cu istoria mijloacelor de transport, care circulă pe linia 8. Toate s-au realizat în colaborare cu un profe­sor şi un student în an terminal de la Facultatea de Artă, cu aprobare de la Primărie”, explică Silvia Oprea, pur­tătorul de cuvânt al R.A.T.T.

Potrivit acesteia, sunt puţini reali­zatorii de graffiti care cer să picteze pe mijloacele de transport în comun ale Regiei, iar dacă propunerile au venit din partea cealaltă, din partea R.A.T.T. către realizatorii de artă stradală, aceş­­tia din urmă au refuzat. “Unii sunt chiar foarte talentaţi şi ne-am gândit că, decât să picteze ilegal prin tramva­ie, mai bine să le facem noi o propu­nere să facă picturi legal. Pe unii i-am găsit, dar nu au fost interesaţi, au pre­ferat să se ascundă şi să deseneze în ilegalitate”. Dacă unii sunt talentaţi şi pot fi consideraţi adevăraţi artişti stra­dali, purtătorul de cuvânt al R.A.T.T. spune că nu la fel sunt văzuţi cei care îşi lasă semnătura pe scaunele tramva­ielor, pe geamuri sau pe plafoa­ne.“Problema e că încep să acopere şi me­sajele publicitare şi nu este de bun gust să ignori munca altuia. Iar acele desene, mâzgălituri, sunt un deserviciu adus imaginii oraşului şi regiei. Nu sus­ţinem astfel de manifestări şi încercăm să luăm măsuri pentru a ne proteja, dar se găsesc mereu portiţe”, mai spune Silvia Oprea.