Deşeuri periculoase pasate ilegal de la un stat la altul

Gestionarea deşeurilor periculoase, în special a celor nucleare, dă mari bătăi de cap autorităţilor din statele puternic industrializate, gestionarea şi depozitarea acestui tip de deşeuri fiind extrem de costisitoare. De aceea, nu puţine sunt statele, dar şi corporaţiile internaţionale care preferă să “exporte” aceste deşeuri în alte state, cu legislaţii de mediu mult mai permisive. Acest transfer se face fie pe cale oficială, în urma unor complicate negocieri, despre care, de regulă, cetăţenii statului spre care se exportă deşeurile nu ştiu nimic, fie neoficial, prin intermediul cărăuşilor ilegali, care se angajează să scape rapid de cantităţi uriaşe de reziduuri periculoase.

Rusia, cel mai mare gestionar de deşeuri toxice din Europa şi Asia

Autorităţile de mediu ruse au fă­cut, în urmă cu câteva luni, o contabi­lizare a deşeurilor periculoase stocate pe teritoriul statului şi au ajuns la con­cluzia că există o cantitate mult prea mare, cantitate ce nu poate fi justifica­tă nici măcar cu toate stocurile foste­lor mari întreprinderi de stat – princi­palele producătoare de deşeuri toxice şi periculoase. Astfel, mai mulţi oficiali ruşi au declarat că bănuiesc că Rusia a fost în ultimii ani folosită ca depozit, oficial sau neoficial, pentru deşeurile toxice din alte state. Conform evaluă­rilor, Rusia are în prezent circa două miliarde de tone de deşeuri toxice pe teritoriul său şi nu există nicio metodă eficientă de a le lichida.

“Deşeurile din industria de gal­va­nizare şi deşeurile care conţin mercur, deşeurile radioactive produse intern sau aduse din alte state şi substanţele clorinate reprezintă un pericol deose­bit”, se precizează în Programul federal dedicat sistemului naţional rusesc de securitate chimică şi biologică pentru 2009 - 2013. Districtul federal Volga are concentraţia cea mai mare de deşeuri periculoase – circa 400 de tone pe ki­lometrul pătrat. 

“Există un deficit de soluţii tehni­ce eficiente pentru lichidarea şi neutra­li­zarea deşeurilor industriale. Tehno­lo­giile de procesare a deşeurilor pericu­loase se bazează adesesa pe metoda distrugerii termice, a cărei utilizare este legată de o poluare a atmosferei”, au precizat oficialii ruşi care se ocupă de Programul federal dedicat siste­mu­lui naţional rusesc de securitate chi­mică şi biologică.

Una dintre sursele deşeurilor pe­riculoase “exportate” în Rusia a fost deconspirată recent de ziarul francez Libération, care susţine că Franţa tri­mite anual tone de deşeuri nucleare în Rusia. Potrivit Liberation, aproape 13% din deşeurile radioactive produse în pre­zent în Franţa sunt stocate în comple­xul atomic Tomsk-7, în Siberia, şi de la mijlocul anilor '90, circa 120 de tone de uraniu sărăcit ajung anual în Franţa. Acuzaţiile publicaţiei au fost însă res­pinse de autorităţile franceze, ca şi de o serie de corporaţii franceze acuzate de ziariştii francezi că ar fi implicate în operaţiunile neoficiale de “export” de deşeuri radioactive.

O “moştenire” periculoasă pentru generaţiile viitoare

Deşeuri radioactive se produc în fiecare stadiu al circuitului parcurs de combustibilul nuclear, de la minerit şi îmbogăţirea uraniului, până la operarea reactorului nuclear şi reprocesarea combustibilului nuclear uzat. Şi marea problemă legată de aceste deşeuri este că ele vor rămâne periculoase pentru mediu timp de sute de mii de ani.

Desfiinţarea instalaţiilor nucleare va produce, de asemenea, mari canti­tăţi de deşeuri radioactive. Multe din­tre siturile nucleare din lume vor avea nevoie de monitorizare şi protejare timp de secole după închidere. Deja volumul global al combustibilului uzat este de peste 300.000 de tone, şi creşte cu aproximativ 10.000 de tone anual. În ciuda miliardelor de dolari investiţi în diverse opţiuni de stocare a acestor deşeuri, industria nucleară şi guvernele nu au putut furniza o soluţie fezabilă şi sustenabilă.

Un exemplu de plan eşuat de sto­care a deşeurilor nucleare este situl de la Yucca Mountain, în statul american Nevada. După aproape 20 de ani de cerce­tare şi miliarde de dolari investiţi, nici un gram de combustibil nuclear uzat nu a fost trimis până acum în depo­zit, de la reactoarele nucleare din State­le Uni­te. Şi aceasta pentru că autori­tă­ţile americane se tem, iar cercetătorii mo­bilizaţi la respectivul depozit încă nu ştiu dacă locul este potrivit din punct de vedere geologic pentru stocarea de­şeurilor. În legătură cu depozitul din Nevada, în ultimii cinci ani au existat numeroase acuzaţii legate de manipu­lare a datelor ştiinţifice, fiind date şi o serie de sancţiuni în acest sens.  

Pe lângă problemele grave gene­rate de deşeuri, sunt multe exemple de situri de depozitare care conţin deşeuri slab radioactive unde deja există scur­geri radioactive în mediul înconjurător. Drigg, din Marea Britanie, şi CSM, din La Hague, Franţa, sunt doar două din­tre acestea. De aceea în prezent nicio alternativă de stocare nu a demonstrat că deşeurile radioactive vor rămâne izolate de mediu peste zeci sau sute de mii de ani şi nu există nicio metodă sigură de a avertiza generaţiile viitoare despre existenţa siturilor de depozitare a deşeurilor nucleare. Tocmai de ace­ea Guvernele foarte multor state caută oportunităţi de “exportare” a acestor reziduuri.

Anul trecut, a stârnit vâlvă acţiu­nea organizaţiei ecologiste Green­peace care, dorind să demonstreze proasta gestionare a deşeurilor radio­active în spaţiul comunitar, a adus, pe 7 octombrie, deşeuri radioactive la in­trarea în sediul Parlamentului Euro­pean, pentru a le reaminti membrilor legislativului că nu există soluţii pentru neutralizarea deşeurilor radioactive. Specialişti din cadrul Greenpeace au amplasat mostre de material radio­activ, încapsulate în containere din be­ton şi plumb, în faţa intrărilor în Parla­mentul European. Zeci de voluntari Greenpeace s-au legat cu cătuşe, în­cadrând containerele, după ce au îm­prejmuit zona cu bandă galbenă inscrip­ţionată. Membrii Parlamentului Euro­pean şi angajaţii instituţiei au urmărit cum alpiniştii Greenpeace escaladau 16 dintre stâlpii steagurilor ţărilor membre U.E. Alpiniştii au afişat ban­nere cu mesajul „Nu există soluţii pentru deşeurile nucleare” sub stea­gurile ţărilor europene ale căror pro­gra­me nucleare produc cele mai mari cantităţi de deşeuri nucleare. Mostrele de deşeuri radioactive au fost colectate din câteva locaţii de depozitare neasi­gurate din Marea Britanie, Franţa, Belgia şi Niger.

Depozit de deşeuri la graniţa României

Încă de anul trecut a stârnit destul de multă vâlvă în spaţiul balcanic deci­zia Bulgariei de a construi un depozit de deşeuri nucleare în apropierea Dunării. Autorităţile de mediu din Bul­garia caută soluţii legate de con­struc­ţia depozitului de deşeuri, fiind nevoie în acest sens şi de aprobarea Româ­niei. Oficial, depozitul respectiv este necesar odată cu decizia de închidere a a centralei nucleare de la Kozlodui. Comisia Europeană a acordat Bulgariei peste un miliard de euro pentru închi­derea definitivă a centralei nucleare de la Kozlodui, iar finanţările vor mai continua şi în anii următori. 

Construită în 1970, după modelul celei de la Cernobîl, centrala atomică bulgărească a fost catalogată de De­par­­tamentul american al Energiei ca fiind una dintre cele mai periculoase instalaţii nucleare din lume. Centrala care se află la patru kilometri de Du­năre nu dispune de un înveliş protector şi există oricând riscul unor scurgeri radioactive în sol şi în pânza freatică. 

Irakul, loc de “export”

În urma intervenţiilor militare din Irak oficialii irakieni cu competenţe pe protecţia mediului au raportat apariţia mai multor depozite neautorizate de deşeuri periculoase, inclusiv radio­active, în locaţii în care s-au desfăşurat operaţiuni militare. 

Conform raportărilor, la nord şi la vest de Bagdad s-au descoperit depozite cu butoaie cu substanţe radioactive sau toxice, canistre deschise de acid şi ba­terii de maşini. Un document aparţi­nând Pentagonului, prezentat de o com­panie privată care are un contract cu militarii americani, estimează la 5.000 de tone cantitatea de deşeuri pericu­loa­se lăsate în urmă de trupele americane.

Însă aceasta pare să fie doar o estimare parţială. Generalul Kendall Cox, responsabil cu ingineria şi infra­structura în Irak, a declarat că, în pre­zent, este în curs un proces de curăţa­re a zonei.“Această cantitate de deşe­uri s-a acumulat în şapte ani”, a decla­rat el. Irakienii care s-au aflat în con­tact cu unele dintre aceste materiale prezintă erupţii cutanate pe mâini şi picioare şi acuză dificultăţi respiratorii şi tuse. În apropierea locurilor unde au fost aruncate deşeurile, şobolanii au murit lângă containerele murdare.

Unele dintre aceste materiale au eti­­chete care indică faptul că aparţin for­ţe­lor militare americane sau sunt însoţite de documente aparţinând Departamen­tului Apărării. Presa americană a publicat un e-mail din 2008, de la Allied Chemical of Morriso­town, din New Jersey, adresat oficia­lilor de la Pen­tagon, care avertizează în legătură cu efectele acestor mate­riale periculoase.

Ministrul irakian al Mediului, Nir­meen Othman, a declarat că va lansa o investigaţie oficială asupra depozi­tării acestor deşeuri periculoase.