Lucrările de refacere a sistemelor anti-inundaţii în Timiş continuă să işte controverse şi să nască suspiciuni legate de gestionarea eficientă a resurselor care au fost investite de la bugetul de stat, sau din împrumuturi externe cu dobânzi deloc mici. Astfel, lucrările de îndiguire şi amenajare de pe Timiş şi Bega şi-au schimbat locurile pe lista de priorităţi a Guvernului, trecând în coada înşiruirii de zone de prioritate. În plus, a fost nevoie ca autorităţile din Serbia să ne spună că e nevoie de diguri mai înalte, pentru ca România să-şi înalţe amenajările hidrotehnice la un nivel mai ridicat decât cele din 2005, distruse de inundaţiile din acel an. Însă digurile realizate din bucăţi sunt mult mai puţin trainice decât cele construite complet la aceeaşi lucrare. În plus, sistemul îmbunătăţirilor funciare continuă să aibă mari probleme cu gestionarea patrimoniului de care dispune, pentru o parte din acesta neavând niciun fel de acte care să-i ateste posesia.


„Permutări” pe listele de priorităţi

În urma unei hotărâri de guvern venite pe linia Ministerului Mediului şi a Pădurilor, în luna iunie a fost redefinitivată o listă cuprinzând zece „obiective de investiţii prioritare din infrastructura de mediu”, investiţii legate îndeobşte de lucrări de protecţie împotriva inundaţiilor, care urmează să primească în următoarea perioadă bani de la Guvern pentru continuarea lucrărilor. Pe această listă se regăsesc, la ultimele două poziţii – 9 şi 10 –, două lucrări din Timiş. E vorba de consolidarea şi reprofilarea râului Timiş pe sectorul Lugoj - frontieră Serbia şi ecologizarea canalului Bega pe sectorul Timişoara - frontieră Serbia. Iniţial aceste obiective figurau pe o listă de investiţii finanţate dintr-un împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pe acea listă apărând pe poziţiile 2 şi 3, deci având şanse de a fi finanţate mai rapid. Între timp, priorităţile din Timiş s-au dus spre coada listei, apărând pe primele poziţii investiţii de mult mai mică importanţă, cum ar fi regularizări de pârâuri – un exemplu fiind proiectul de regularizare a pârâului Valea Mândră, din judeţul Braşov, care ocupă acum prima poziţie pe lista de priorităţi. E de remarcat şi faptul că, în cazul noii liste de priorităţi, aprobată în iunie, anexele în care sunt precizate caracteristicile principale, dar şi indicatorii tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii nu s-au făcut publice, fiind clasificate. În acest caz se invocă faptul că e vorba de „investiţii strategice” (deşi, în Timiş, au fost clasificaţi în acelaşi mod şi indicatorii economici ai unui centru copii cu dizabilităţi, din Lugoj), lucru care împiedică contribuabilul de rând, ca şi presa de altfel, să vadă pe ce se cheltuie banii publici.


Diguri cu prelungire

În cazul lucrărilor de consolidare şi reprofilare a râului Timiş, pe sectorul Lugoj - frontieră Serbia, e şi mai interesant faptul că, în proiectul iniţial, finanţat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, a fost prevăzută o anumită înălţime a digurilor, oarecum similară cu cea din 2005, de dinainte de inundaţiile devastatoare din Banat. Ulterior au intervenit autorităţile din Serbia, care au prevăzut alte cote, mai mari, de ridicare a digurilor. Aşa se face că pe unele zone digurile au trebuit reînălţate faţă de nivelul stabilit iniţial, şi ar fi fost mult mai bine dacă ele ar fi fost realizate de prima dată la nivelul convenit ulterior cu autorităţile sârbe, pentru că în stadiul actual, realizarea unui dig din două bucăţi îl face mult mai puţin rezistent la inundaţii, crescând riscul ca porţiunea adăugată ulterior să fie „spălată” de prima viitură de amploare. Un dig realizat prin etape succesive, din bucăţi, e mult mai şubred decât unul construit într-o singură lucrare, la înălţimea potrivită. „În prezent se lucrează, s-au alocat 60 de milioane de lei pentru acest proiect, avem peste 100 de utilaje care sunt angrenate în acest proiect. În luna iunie s-a dat acea hotărâre de guvern, iar banii au fost alocaţi din Fondul de mediu, pentru că banii obţinuţi în prima fază de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei au fost consumaţi, neajungând pentru cotele supraînălţate ale digurilor covenite ulterior în baza înţelegerilor cu Serbia. Astfel s-a schimbat gradul de apărare împotriva inundaţiilor, iar digurile se fac acum mult mai înalte. A fost nevoie, deci, de sume suplimentare, faţă de cele obţinute iniţial din acel împrumut, sume care au fost repartizate de la Fondul de mediu”, declară Titu Bojin, directorul Direcţiei Apelor „Banat”.


Un milion de hectare de teren arabil s-ar putea pierde în Banat

Bâlbelor oficiale din procesul de refacere a digurilor li se adaugă şi situaţia deloc optimistă în care se găseşte în prezent sectorul de îmbunătăţiri funciare în vestul ţării.
În recentul raport al Comisiei parlamentare, legat de sistemele de irigaţii şi desecare, se menţiona că în vestul ţării lucrările de refacere a amenajărilor hidrotehnice la nivelul celor din 2005 este insuficient. „Sunt numeroase exemple în care intervenţiile pentru refacerea lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor s-au limitat numai la refacerea lucrărilor calamitate şi nu în conformitate cu starea fizică şi de degradare continuă a acestora. Personalul şi fondurile insuficiente fac imposibilă întreţinerea şi reparaţiile curente ale digurilor, barajelor, canalelor, podeţelor”, se menţiona în acest document.
Cu ocazia dezbaterilor din Parlament, s-a adus în discuţie o ipoteză dezastruoasă pentru agricultură şi pentru zona de vest a ţării : fără intervenţii rapide în domeniul îmbunătăţirilor funciare, inundaţiile vor face ca România să piardă peste un milion de hectare de teren arabil în Câmpia de Vest. „Terenurile din vestul ţării au fost transformate ca urmare a lucrărilor de desecare din mlaştini şi terenuri neproductive afectate periodic de inundaţii şi exces de umiditate în terenuri propice activităţilor agricole cu un mare potenţial productiv. Dispariţia acestor lucrări din întreaga zonă de vest, ca urmare a neîntreţinerii lor, ar însemna de fapt scoaterea din producţia agricolă a circa 1.100.000 de hectare situate în Câmpia de vest a României”, este părerea parlamentarilor care s-au ocupat de această investigaţie.
În prezent, una dintre cauzele majore care împiedică sistemul de îmbunătăţiri funciare să realizeze amenajări anti-inundaţii cu adevărat eficiente e, pe lângă situaţia extrem de gravă din punct de vedere financiar în care a ajuns Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, împărţirea controversată a patrimoniului fostei Regii Autonome a Îmbunătăţirilor Funciare, între S.N.I.F. şi A.N.I.F.
Această împărţire de patrimoniu a făcut ca la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare să rămână foarte multe terenuri şi clădiri cu un statut juridic incert, pentru care A.N.I.F. nu are acte clare de proprietate, lucru care face, din punct de vedere birocratic, destul de dificilă chiar şi asigurarea unei minime paze în zonă. Pe unele din aceste terenuri se găsesc staţii de pompare care, dacă vor rămâne, scriptic, ale nimănui, vor continua să fie ţinta jafurilor şi furturilor organizate. “Noi avem posibilitatea să intabulăm ieftin proprietăţile care fac parte din domeniul public al statului, şi lucrăm în prezent la acest lucru. În cazul celorlalte terenuri, aflate în domeniul privat al statului, încercăm să obţinem autorizaţiile necesare pentru a le întocmi noi documentaţiile, să nu mai dăm bani unor firme de specialitate, pentru că tarifele sunt destul de mari. Încă nu e clar ce se va întâmpla cu patrimoniul Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, aflată în insolvenţă. Noi sperăm ca patrimoniul să treacă la noi, aşa ar fi normal”, precizează Adrian Pau, directorul A.N.I.F. Timiş.
Comisia de anchetă parlamentară preciza că, în urma partajării patrimoniului între S.N.I.F. şi A.N.I.F., la S.N.I.F. au rămas construcţii de exploatare de natura cantoanelor hidrotehnice, nepredarea lor către A.N.I.F., prin protocolul din 2005, lăsând la nivelul sucursalei Banat zone întregi şi construcţii de dirijare a apei fără supraveghere, fără pază şi fără posibilitatea de intervenţie în caz de calamităţi.


În urma anchetei Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor, Poliţia a deschis o anchetă legată de amenajările anti-inundaţii

În urma anchetei parlamentare realizate de Camera Deputaţilor, au ieşit la iveală numeroase afaceri cu iz penal, achiziţii dubioase şi sabotări din interior ale activităţii, demarate încă de prin 2003 în anumite sectoare ale sistemului de amenajări funciare din vestul ţării. A fost nevoie, se pare, de această anchetă pentru ca Poliţia să se sesizeze şi să demareze cercetări care, deocamdată, sunt coordonate de la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei. “În urma concluziilor anchetei noastre, s-a sesizat Inspectoratul General al Poliţiei, care a demarat cercetări penale legate de o serie de nereguli şi ilegalităţi evidenţiate de noi, inclusiv în vestul ţării. Deocamdată ancheta se desfăşoară la nivel de Bucureşti, dar sper să aud în perioada următoare că vor face o anchetă amănunţită şi în Timiş”, ne-a declarat deputatul Valeriu Tabără, preşedintele Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaţilor.