Din ciclul “o facultate pentru fiecare loază”

Opinam, prin vară, după prima etapă a examenului de bacalau­reat, că, după acest episod care ne-a arătat învăţămân­tul româ­nesc în toată splen­doarea lui, ne­cos­metizat prin fiţuici, copy-paste ori mită, trezirea la re­a­li­tate le este necesară, nu nu­mai tandemului părinte-elev, profesorilor şi chiar presei-trambulină publică pentru non-valori, ci şi celor care contribuie la realizarea eşafodajului numit sistem de învăţământ, fie ei politicieni sau teh­no­craţi. A trecut şi sesiunea a doua a bacalaureatului, dezastruos ca şi prima. Cum încearcă să reme­di­eze, pe viitor, proble­ma politicienii? Nu am auzit, încă, de vreo stra­tegie care să corijeje aspectul pe termen me­diu şi lung. Am citit, însă, zilele tre­cute, o informa­ţie despre un proiect de lege ce are me­nirea de a ierta toate loazele care nu au pro­mo­vat exa­menul de capacitate, care nu au avut nicio je­nă să se prezinte în faţa comisiilor de bacalaureat cu un nivel de cunoştinţe execrabil, care au frec­ventat şcoala cu sincope (e cool să chiuleşti de la ore, trebuie să înţelegem noul trend), unii având ca unic scop doar legarea de prietenii pentru HI5 sau Facebook. Şi nu numai de a le ierta aces­te mici păcate din viaţa de şcolar, ci şi de a le deschide uşa spre statutul de viitori intelectuali.

O decizie halucinant de iresponsabilă vine, culmea, din partea unui fost mi­ni­stru al Educaţiei. Cum s-a gândit doamna Ecate­rina Andronescu, actual senator P.S.D., să ajute aceşti elevi pe care îi compătimeşte că sunt“părăsiţi de toată lumea” (mai puţin, pro­babil, de dezintersul faţă de verbul “a învăţa”, de lipsa de re­gret faţă de chi­ulul prac­ti­cat cu spor şi de dis­pre­ţul suveran arătat pro­fesorilor şi şcolii în general)? Fostul ministru al Educaţiei (în al cărei mandat s-a decis des­fiin­ţarea şcolilor profesionale, pe mo­tiv, pro­babil, că suntem o naţie a cărei medie a IQ-ului nu sca­de sub 100) a depus, zilele trecute, în Parla­ment un proiect de lege ce acordă dreptul tutu­ror absolvenţilor care nu au obţinut notă de tre­cere la toate probele, dar au înregistrat o me­die de mi­ni­mum şapte să se înscrie, încă din această toamnă (su­blinierea noastră – n.m.), în, atenţie!, uni­ver­sitatea la care doresc. După parcurgerea acestei etape, s-a mai gândit fostul ministru al Educaţiei, elevii vor da din nou baca­laureatul, iar în caz de re­uşită, vor avea echi­valate creditele de studiu, tre­când astfel direct în anul II. Cu alte cuvinte, aceşti elevi care nu au promovat bac-ul sunt nişte genii martirizate de un sistem de educaţie impus de un ministru tembel, care s-a găsit să facă pe deştep­tul şi să impună examene cu camerele video pornite de-adevărat – aşa cum sunt cele care pozează ar­tistic pentru filmuleţe mai mult sau mai puţin ingenue postate pe reţelele de socializare. Alt­fel cum se explică faptul că acestor adolescenţi, care nu au fost ca­pabili să-şi ia examenul de matu­ritate, li se permite să intre la facultate, în plus cu un decalaj faţă de ceilalţi de, poate, două, trei luni – până va trece prin Senat legea?

Cu alte cuvinte, un puşti care nu ştie nici să scrie corect româneşte, care nu a ci­tit nici cinci cărţi cap-coadă poate intra la Filologie, de exemplu, pe raţionamentul că, unde se predă analiza discursului se pot insera şi lecţii privind conjugarea verbului sau listele de lecturi suplimentare din ciclul gimnazial. Situaţia poate fi valabilă şi la Medicină. De ce să nu-i oferi unui absolvent de liceu (fără di­plomă), care a obţinut nota trei la biologie sau, poate, nici nu a dat exa­men la biologie, ci la geografie, şansa de a intra la Medicină? Va avea vreme să înveţe diferenţa între falangă şi tibie, chiar şi după ce va începe să profe­seze, pentru că omul cât trăieşte învaţă.

Oricât ai sta să găseşti partea bună a acestei decizii, transpuse în proiect de lege şi cu toate şansele de a deveni lege, nu o iden­tifici.  Speri, totuşi, ca explicaţia care stă în spa­tele ei să fie pur politică, iar acea­stă hotărâre ambramburistică să fie parte a unei stra­tegii de colectare de voturi în anul 2012. O astfel de explicaţie nu ar remedia lucrurile în Învă­ţă­mânt, dar ar salva onoarea profesională a iniţiatorului şi ne-ar da, ante-factum, un oarecare confort psihic pentru perioada în care doamna Andronescu s-ar putea reîntoarce la Educaţie.