Din nou paine si circ

Am sperat, in ultima vreme, ca – desi ani zile, pentru multi romani metoda pomenii oferite strategic in perioade (pre)electorale, indiferent ca se facea cu o halca de carne, o plasa cu faina sau o sapca inscriptionata, fusese sinonima cu un act aproape cert de captatio benevolentiae –, am invatat, totusi, ceva din greseli. Am sperat ca am lasat in urma conditia de milogi electorali – scosi din aceasta postura de contextul politic sau desprinsi din ea printr-un efort autoimpus. Am sperat ca am invatat sa pretuim demnitatea. Si am mai sperat ca acei romani care se complac in postura de milogi ai puterii sau ai aspirantilor la putere sunt in numar din ce in ce mai mic.

Imaginile surprinse de 1 Mai, in Parcul Izvor, din Capitala – locul unde P.S.D.-ul daduse mici si bere multimii –, imagini pe care, doua zile concomitent, le-am urmarit la televiziunile centrale, ne obliga sa acceptam ca realitatea este alta. Ca de la a spera la a fi e cale lunga si anevoioasa. Nu stim cum s-au simtit acei oameni in cazul in care, ajunsi acasa, au urmarit secventele in care ei insisi au fost actori principali, surprinsi in ofensiva ori in defensiva pentru mancarea ce le era oferita pomana ori pentru tichetele care le deschideau drumul spre aceasta pomana. Dar stim ca, in calitate de spectator neutru al acestor imagini, te-a incercat un amalgam de sentimente. De la compasiune, la jena fata postura in care se pusesera cei pentru care fusese organizat circul si pentru care fusese aruncata painea. De la dezaprobare la revolta fata de cei care au organizat circul si au aruncat painea sau, la propriu, tichetele de gratuitati, urmarind apoi amuzati sau mandri, o masa de oameni care se calca in picioare pentru a ajunge la ele. Dar actiunea a fost un succes, daca ne raportam la reactiile care au succedat evenimentul. Sufletul petrecerii, inegalabilul de altfel in organizarea unor astfel de pomeni publice, distinsul domn Marian Vanghelie, s-a declarat multumit : "...Este foarte multa lume. Este f.f.f.f. foarte, foarte, foarte bine. Zece de f.", declara, citat de Mediafax, liderul P.S.D., din mijlocul multimii pe care tocmai o hranise... Si pe care, in toamna, o va astepta la vot.

Probabil ca printre romanii care s-au calcat in picioare pentru un bot de carne si un pahar de bere, mu. Poate, multi au fost impinsi de spiritul de pomanagiu, pentru care orice e gratis e binevenit, ori de smecher, care intotdeauna il poate "face" in vreun fel pe cel de langa. Riscul partidului care, in an electoral, a redeschis apetitul multimii pentru paine si circ, este insa mare. La urna de vot, nu va avea niciun control asupra pomanagiilor si "smecherilor" spre care a aruncat, de 1 Mai, cu mici si bere.

P.S.D. pare astfel sa nu fi invatat nimic din esecul de la alegerile din toamna lui 2004, cand miza de castigare a bunavointei electoratului au fost tot pomenile, multe si consistente, si, astfel, e pe cale sa-l reediteze.

Pare, de asemenea, sa nu fi invatat nimic din greselile altora. Pentru ca strategia "painii si a circului", o inventie care, confirmat oficial, bate spre doua mii de ani, a tot fost reeditata in diferite ere istorice si in diverse colturi ale lumii. Si pentru ca prea putine sunt lucrurile, ideile cu adevarat noi, pastrand proportiile si limita asemanarilor, in Quo Vadis-ul lui Sienkiewicz, gasim similitudini. Intre comportamentul unora dintre patricienii din Roma lui Nero si politicieni ai zilelor noastre. Intre scopul si modul in care ofereau plebeilor "Panem et circenses" si intre scopul si modul in care se ofera, azi, pomenile publice. Si, poate, intre valoarea, nerecunoscuta oficial, pe care o aveau plebeii in fata patricienilor inceputului de mileniu I si cea pe care o are electoratul in fata unor politicieni ai inceputului de mileniu III.