Discriminariada

Moto:

„Pe campuri mohorate pelinul creste in voie:

Cat e de-amar pamantul, ti-o spune roada lui".

Ovidiu

Ma obsedeaza Carrel cu al sau „L’homme, cet inconnu", fiindca eu consider omul marea cunoscuta a Terrei, farama de dumnezeire ce creste, rodeste si (fiind doar farama divina) dispare. Vreau sa cred ca nu este o butada amara.

Nu, nu includ in masa umana pe cei cu comportament animalic care ne-au facut de (K.O.) (citeste Kakao, deci ca ca - si! - o!) in ringul european. Aceia sunt rezultatul balmajelii decembriste de la noi care a abrogat pedeapsa capitala printr-o (ultima?) executie cu iz de crima (date fiind circumstan-tele si modul de aplicare a legii!) produsa asupra unui sef de stat, personalitate ca si Ioan Voda cel Cumplit, Armand Calinescu. I. Gh. Duca, Nicolae Iorga, Corneliu Zelea-Codreanu, Lucretiu Patrascanu si alti „ilustri" disparuti asemanator!

Tot aceia sunt si rolul „eficientei" integrarii si socializarii practicate de U.E. cu cetatenii ei (mai) defavorizati pentru integrarea/socializarea carora i-au criticat pe… furnizori (adica, Romania!) ca n-au aceasta vocatie euro-atlantica.

Numai aceia (nu toti ci brunetii si, nici aceia toti, ci tiganii nedati pe brazda legii si a convietuirii umane!) sunt neoamenii pentru care am (eu am dreptul sa am, ca nu-s demnitar si, deci, scriu si strig fara efect!) cea mai inversunata repulsie.

Sa nu se creada ca am sentimente… angrosiste fiindca locuiesc in chip de sandvis intre tigani si romi, in Colenchina cea bruneta. Departe de mine acest gand, mai ales ca abia astept sa se faca scoli, comisii, structuri care sa discrimineze romanii de dragul rezolvarii problemei rome, unde sa gasesc si eu un job ca sa castig un ban cinstit, manca-v-as!