Dispensa de la lege

In Romania legitimatia inca bate legea si timoreaza functionari abilitati si platiti sa o aplice. Sigur, au dreptate cei care, probabil, vor spune acum ca abuzul de putere, de influenta, de functie nu e o meteahna noua si nici cu aplicabilitate stricta in spatiul carpato-danubiano-pontic. Dar nu inseamna ca ar fi normal sa-l toleram ori sa ne prefacem miopi in fata lui, doar din respect pentru varsta sa venerabila, ori in fata beneficiarilor sai, pe considerent ca o legitimatie "interesanta" e normal sa te inalte deasupra plebei. Datorita unor astfel de "piedestaluri" unii se cred si, exista dovada ca li se si permite, sa fie mai presus de lege.

Buletinele de presa ale Politiei publica de multe ori cazurile unor soferi care comit accidente, mai mult sau mai putin grave, dar care fug de la locul faptei. In majoritatea situatiilor de acest gen, mai aflam din aceleasi note de presa, politistii se dau de ceasul mortii pana pun mana pe fugarii care si-au sters rotile masinilor de capul unuia sau de falangele altuia, pentru a raporta "misiune indeplinita". Dar mai sunt si exceptii. Exceptii care, probabil, determina si ele rostirea celor doua cuvinte, dar in cu totul alt context. Aceste exceptii se si citesc altfel. Sau nu se citesc deloc in buletinele de presa, pe principiul, tot prezumtiv vorbind, ca un caz care nu a iscat scandal este mai usor de dirijat in directia dorita... Iar astfel de cazuri nu sunt putine, dar, e adevarat, nu sunt pentru uz general.

Accidentul cu fuga de la locul faptei, in care a fost implicat un fost sef al Politiei Timis, chestorul Dorel Andras, este un punct de reper intr-o astfel de ecuatie aplicabila personajelor din categoria vip. Intrebari de genul : de ce a fugit de la locul faptei?, de ce nu s-a prezentat la politie, asa cum cere legea, pentru a-i fi testata alcoolemia?, de ce politistii nu au reusit sa se intalneasca cu el decat a doua zi, desi nu au pornit ancheta cu autor necunoscut, ba mai mult, au cunoscut si adresa acestuia? sunt, oricum, retorice, dar au un raspuns deductibil. Care pleaca de la ipoteza ca nici fuga de la locul accidentului, nici evitarea intalnirii cu politistii nu s-au facut in necunostinta de lege si nici nu au fost intamplatoare.

Raman, insa, si alte intrebari, cu ras puns neoficial deductibil : de ce Politia Timis a facut cunoscut cazul abia dupa doua zile?, de ce Prefectura Timis, in subordinea careia este Serviciul Pasapoarte, condus acum de chestorul Dorel Andras, nu a dat niciun comunicat, desi impotriva acestuia a fost inceputa urmarirea penala?, de ce Internele au pastrat aceeasi tacere jenanta fata de acest incident grav? (Era de inteles o astfel de atitudine, de respectarea prezumtiei de nevinovatie, daca ofiterul ar fi comis un accident, chiar si grav, din culpa, dar nu ar fi fugit de la locul faptei, obstructionand apoi ancheta). Tacerea tradeaza un sistem subred, tradeaza niste practici impamantenite si lasa in lumina reflectoarelor puterea exemplului negativ si usa deschisa spre viitoare abuzuri comise pe principiul de ce seful poate si subalternii, nu?

Iar daca oamenii pusi sa aplice legea o calca in picioare, favorizand abuzul, de ce nu s-ar bucura de binefacerile "piedestalului" si un consilier, de exemplu, atunci cand il opreste Politia? De ce s-ar supune legii ca oricare alt cetatean, cand el e posesorul unei legitimatii de consilier al unui partid aflat la putere, legitimatie pe care o flutura in loc de carte de identitate si in baza careia isi permite sa puna la punct chiar oamenii legii?