În paralel cu disponibilizările masive anunţate în perioada următoare în unele companii grav afectate de recesiune, dar şi în unele instituţii cu scheme de personal stufoase, unii timi­şoreni recurg la disponibilizări în propria gospodărie.

Şi cum în casă e mai greu să exis­te „ieşiri din sistem”, vorba unor po­liticieni, disponibilizările se îndreaptă, conform regulii „Ultimii veniţi primii plecaţi”, spre animalele de companie. Cu alte cuvinte, site-urile folosite de timişoreni pentru a da spre adopţie animale s-au umplut de anunţuri în ultima perioadă, motivul invocat de unii stăpâni fiind acela că trebuie să se despartă de prietenii necuvântători pe motiv că nu le mai pot asigura hrana.
Şi cum un sac de 15 kilograme de „boabe” – hrană uscată pentru câini sau pisici – care acoperă „raţia” pe o lună a necuvântătorului, dacă nu e de talie mare, nu e mai mult de 100 de lei, şi de aici se pot deduce ravagiile pe care le face criza economică în vestul ţării.
Unul din cele mai utilizate site-uri pentru adopţii de animale din Timi­şoa­ra este şi www.petz.ro, lista de „dis­po­nibilizări” din Timişoara deschizându-se cu „Fiona, care a fost abandonată de stăpâni şi acum e pe drumuri”, acesta fiind textul care însoţeşte poza unei căţeluşe Gold retriever, „dată de suflet”, după cum menţionează vremelnicii stăpâni. Unii dintre stăpâni recurg la tot felul de artificii literare, scriind anunţul din perspectiva „disponibi­lizatului” : „Sunt un motănel tigrat în vârstă de 3 luni, foarte cuminte şi cu poftă mare de mâncare. Îmi caut de urgenţă stăpân!!” Timişorenii care se încumetă să adopte vreun animal sunt puţini şi strâmbă din nas la maidanezi. Majoritatea vor rase scumpe, iar unii vor „clone” ale unor patrupede date dispărute, cum sunt cei care au postat următorul anunţ „umanitar” : „Dacă există vreo persoană cu suflet generos şi are să ne dea un căţel bichon frese alb să-l adoptăm o să-i fim re­cu­nos­cători. Am cumpărat unul pentru copii, l-am lăsat în grija cuiva o săp­tămână, cât am fost plecaţi, şi l-au pierdut. Acum copiii suferă după el, iar noi nu ne mai permitem să cumpărăm altul”.
Numele animalelor în căutare de stăpân sunt printre cele mai spec­taculoase, creându-se oferte de genul „Numele meu e Tigruţa şi împreună cu surioara mea Codiţa postăm acest anunţ. Suntem două drăgălaşe, tigrate şi nişte jucăuşe înnăscute”. Anunţul se termină cu specificaţia : „Sper că vom fi contactate cât mai curând şi să ne adoptaţi pentru a vă umple casa de bucurii”, semn că felinele cu pricina nu au fost încă deprinse cu lădiţa. „Mă­mica mea adoptivă aşteaptă un bebe şi am înţeles că trebuie să mă mut”, spune un alt câine la care “disponi­bilizarea” e iminentă. Şi poate tocmai de aceea angajamentele de viitor sunt foarte serioase : „Promit să rod doar papuci vechi...”