Doi bănăţeni au plecat pe urmele lui Amundsen

Trei săptămâni petrecute la temperaturi de minus 50 de grade şi în condiţii de viscol puternic, escaladarea unui lanţ muntos de peste 3.000 de metri, slalom printre crevase periculoase, adică o luptă cu ceea ce majoritatea ar numi imposibilul. Aceasta este provocarea pe care şi-au asumat-o doi bănăţeni, alpinistul Cornel Galescu şi omul de afaceri Romeo Dunca, plecaţi spre Polul Sud, pe urmele lui Roald Amundsen, la o sută de ani de când celebrul norvegian punea piciorul în acel ţinut.

Pe urmele lui Amundsen

După ce în urmă cu patru ani, cunoscutul alpinistCornel “Coco” Galescu şi omul de afaceri Romeo Dunca au atins Polul Nord, anul aces­ta, în decembrie, cei doi vor să devină primii români care vor ajunge la Polul Sud, călcând pe urmele celebrului norvegian Roald Amundsen, care punea piciorul la Polul Sud exact acum o sută de ani. Cei doi români vor face echi­pă cu alţi şase exploratori din Nor­vegia, Italia şi Germania.

Pentru această expediţie, care va costa 90.000 de euro – câte 40.000 de euro de membru, plus taxe de aeroport şi drum –, cei doi s-au pregătit intens aproape un an. Şi-au îmbunătăţit con­diţia fizică, pentru a putea fi capabili să meargă sute de kilometri pe schiuri, să reziste frigului extrem şi să tragă după sine sănii de circa 70 de kilograme. În plus, în februarie Coco Galescu a participat alături de ceilalţi membri ai expediţiei la un stagiu de pregătire în Norvegia, unde, pe lângă exerciţiile de acomo­dare cu clima rece, s-au stabilit tra­seul de parcurs cu schiuri, rolul fie­că­ruia în echipă şi a fost testat echipa­mentul în condiţii de frig.

În 30 noiembrie, toţi membrii echipajului s-au reîntâlnit în Punta Arenas, de unde au pornit spre Antarc­tica, traseul pe care îl vor urma fiind acelaşi pe care l-a parcurs Amundsen cu o sută de ani înainte. Principalele provocări pe care le vor înfrunta Cornel Ga­lescu şi Romeo Dunca vor fi escala­darea unui lanţ muntos de 3000 de me­tri, frigul extrem, de până la minus 50 grade, crevasele şi orientarea în tra­seu, timp de 20 de zile în care vor străbate peste 500 de kilometri pe schiuri.

Ce înseamnă noua aventură? “Când am plecat în expediţia spre Polul Nord, ne-am zis să încercăm să stăm în capul Pământului şi aşa s-a întâmplat. Tre­buia să urmeze Polul Sud. Este un oma­giu pentru ceea ce s-a făcut în ur­mă cu o sută de ani, în scopul sim­bolic de a transmite curaj, mesajul că omul e ca­pabil de a-şi împinge limitele în zone de neimaginat. Această expediţie este şi o mică fărâmă de reparaţie a dem­ni­tăţii naţionale, care a fost ştirbită. Pen­tru că ne dorim ca România să fie repre­zen­tată aşa cum merită, prin oa­menii de va­loare pe care îi are”, a de­clarat Coco Ga­lescu în 20 noiembrie, ziua premer­gă­toa­re plecării în expediţia spre Polul Sud.

La rândul său, Romeo Dunca spu­ne că a ajunge într-un astfel de punct pe glob reprezintă un target pe care nu foarte mulţi şi-l pot închipui. Însă, da­torită tehnicii,“ce facem noi repre­zintă doar o mică parte din ceea ce se făcea cu o sută de ani în urmă. Dar ce rămâne identic este efortul fizic depus, condiţiile aspre şi vântul pe care le vom îndura pe parcursul sutelor de kilo­me­tri. Însă, o dată ce ai plecat pe schiuri, trebuie să mergi până la capăt, pentru că nu există etapă intermediară”.

Atingerea Polului Sud ar trebui să aibă loc în jurul datei de 19 decembrie, pentru ca în 24 decembrie cei doi exploratori să se reîntoarcă în Ro­mâ­nia, unde vor împărtăşi experienţele trăite copiilor din şcoli, pentru a le insufla spiritul de aventură şi pentru a-i determina să practice un sport de performanţă.

Captivi pe o calotă glaciară plutitoare, în expediţia de la Polul Nord

Alpinistul şi exploratorul Cornel Galescu, în vârstă de 47 de ani, a stabilit şi alte premiere româneşti : Himalaya (1996, 1998, 2003 şi 2005), Anzi (1998), Taurus (1996), Alaska (1997), Patagonia (2000) şi Polul Nord ( 2007).

Cea mai recentă expediţie, cea de la Polul Nord, îi trezeşte şi cele mai multe emoţii, poate şi pentru că a trecut prin momente foarte dificile : “Sania răzbate cu greu peste crestele îngheţate. Trag de zece ore cele 50 de kilograme de alimente, combustibil şi echipament. GPS-ul pare că s-a stricat. Calota ne poartă paşii înapoi, după un efort la limita supor­tabilului. Uneori, simt gheaţa cum crapă sub tălpile schiurilor. Sub mine... doar 4000 m de apă”, scria Coco Gales­cu în jurnalul online. Dar banchiza de gheaţă pe care erau exploratorii s-a de­plasat în sens invers, iar timp de două zile au mers prin viscol, pe o calotă plutitoare...

Exploratorul bănăţean îşi amin­teşte că, atunci când au înţeles ce se întâmplase, membrii echipajului au hotărât să se oprească şi să aştepte, timp în care fiecare a făcut o introspecţie profundă. Văzut de la Polul Nord, lui Coco Galescu Ca­ransebeşul natal îi părea un punct atât de mic, dar tocmai gândul la “acasă”, la prieteni şi la oa­menii dragi lui i-au dat puterea să re­ziste. “Se spune despre Polul Nord că ar fi cel mai vitreg loc de pe Pământ. Furtunile care mi-au îngre­unat înain­tarea spre punctul terminus m-au făcut să înţeleg de ce. Însă expe­rienţa şi, poa­te, feeling-ul interior m-au deter­minat să fac pentru această expediţie alegerea potrivită : Nahanny. Pufoaica sau vesta (uneori chiar amân­două) m-au ţinut departe de principalul pericol al unei astfel de călătorii : frigul. După 250 km de căutări, răbdare şi efort, iată-mă în cel mai nordic punct al Pământului. Orizontul se întinde pe suprafeţe in­comensurabile. Niciunde cerul nu este mai măreţ, mai vast. Ameţit de efort şi, poate, şi de reuşită, norii se învârtesc cu mine, dându-mi senzaţia că aş pica în hăul cerului. Primul pas pe care-l fac acum mă duce spre Polul Sud. Mai sunt însă 20.000 km până acolo. Poate la iarnă... cine ştie?”.

Din experienţă, spune Cornel Galescu, într-o astfel de expediţie, precum cea făcută la Polul Nord şi cea pe care tocmai a pornit-o spre Polul Sud, există riscul să mori de 50 - 60 de ori. Dar cu cât eşti mai aproape de final, cu atât instinctul de conservare al organismului lucrează mai bine. “Mai sunt şi momente critice în care te sal­vează pregătirea : în expediţia la Polul Nord, colegul meu, Romeo Dunca, a căzut în apă pentru câteva zeci de se­cunde. A trebuit să se schimbe de hai­nele ude în timp record, şi nu e tocmai uşor să stai gol la acea tem­pe­ratură. Există cazuri de temerari că­rora le-au fost tăiate degetele de la mână doar pen­tru că au încercat să filmeze şi au ţinut prea mult mâna neprotejată în frig”.

Niciodată nu va pune, însă, în tim­pul unei expediţii, atunci când por­neşte într-o nouă aventură, preţul vieţii mai prejos de cucerirea unui punct de pe glob, fie el Polul Nord sau Polul Sud, spune Coco Galescu. “Acum câţiva ani, în timpul ascensiunii pe Himalaya, am întâlnit pe munte doi alpinişti străini. Erau degeraţi. Când am ridicat ochii, se zărea vârful. M-am gîndit cum ar fi fost să merg mai de­parte, iar la întoar­cere să trec pe lângă ei, mai ales că aproape sigur i-aş fi găsit morţi, înghe­ţaţi. Cumva, am reuşit să îi ajut şi apoi să fac şi ce aveam de făcut. Niciodată nu voi pune o expediţie mai presus de sigu­ranţa mea sau a celorlalţi”.

Palmaresul alpinistului Cornel Galescu

În 1990 a cucerit şase vârfuri de peste 5.000 de metri, în Caucaz

1993 – în premieră mondială, a atins vârful Kackar (3.937m), din Turcia

1996 – a urcat pe vârful Dhaulagiri (8.168m), din Himalaya

1997 – a făcut parte din prima echipă românească pe vârful McKinley (6.197m), din Alaska, şi a escaladat vârful Mont Blanc

1998 – a cucerit vârful Aconcagua (6.962m), din Anzi

2003 – a făcut parte din expediţia românească pe Everest, la 8.000 de metri

2007 – a pus piciorul la Polul Nord.