Prezentarea raportului anual al D.N.A. este, în ultimii ani, un eveniment extrem de comentat şi dezbătut, pentru că de această instituţie se leagă cam toate speranţele în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei – un fenomen cu care România a fost asociată aproape constant în ultimii zece ani, în foarte multe foruri internaţionale, invocat şi ca un flagel care a cauzat întârzierea aderării României la Spaţiul Schengen. Dacă la nivel central se afirmă că anul 2010 a fost extrem de bun din punct de vedere al activităţii D.N.A., în vestul ţării se remarcă existenţa unui număr în creştere a dosarelor de corupţie care sunt în cercetări de mai bine de un an. În plus, numărul cauzelor soluţionate cu rechizitorii rămâne destul de scăzut, în raport cu totalul dosarelor instrumentate.


2010, cel mai activ an pentru D.N.A.

Cu ocazia prezentării ra­portului de activitate al structu­rii pe care o conduce, Daniel Mo­rar, şeful D.N.A. a afirmat, la fi­nalul săptămânii trecute, că 2010 a fost anul cu cea mai mare activitare a D.N.A., în sensul că a fost anul în care s-au înre­gistrat cele mai multe sesizări, implicit dosare, crescând spec­taculos şi numărul persoanelor trimise în judecată.
La nivel naţional s-a înre­gis­trat o creştere cu 19% a cau­zelor de soluţionat (5.827 în 2010 faţă de 4.866 în 2009), ceea ce însă reprezintă un indi­ciu şi că fenomenul corupţiei s-a amplificat.
Daniel Morar a mai spus, în contextul recentelor arestări realizate de către D.N.A. în punc­tele vamale, înclusiv în vestul ţării, că D.N.A. ştia de proble­ma corupţiei “de graniţă” de ani buni, dar că nu a avut logistica necesară pentru a se ocupa corespunzător de acest feno­men. “Problema se pune dacă am pu­tut face ceva”, a spus Daniel Mo­rar, care a precizat că doar acum a existat posibilitatea de a se lu­cra în mod corespunzător cu investi­­gatori sub acoperire şi alte tehnici speciale care au dus la reuşita acţiunilor de la punctele de vamale şi de graniţă din Su­ceava, Vaslui, Timiş şi Caraş-Se­verin. În acest sens, Daniel Morar a mai precizat că procu­rorii anticorupţie au primit o nesperată mână de ajutor pe plan legislativ, prin modificările aduse Codului Penal, care a in­trodus instrumente judiciare noi, precum plasarea investi­ga­torilor sub acoperire, intercep­ta­rea convorbirilor sau supra­ve­gherea livrărilor de marfă de contrabandă.
Deşi D.N.A. susţine că şi în Justiţie, în ceea ce priveşte fi­nalizarea dosarelor de corupţie, lucrurile au stat mai bine anul tre­cut, se recunoaşte totuşi, după cum se preciza şi în rapoartele Comisiei Europene, că proce­sele rămân de lungă durată şi nu au fost pronunţate încă decât puţine hotărâri în primă instan­ţă împotriva unor persoane cu funcţii şi demnităţi importante în stat.


Dosare în stagnare, în Timiş

În ceea ce priveşte structu­ra teritorială timişoreană a D.N.A., raportul central preci­zează că şi în vestul ţării, la fel ca la nivel naţional, a continuat să crească numărul cauzelor de soluţionat, cu 41,89% (271 faţă de 191, în anul 2009). Se admi­te, însă, că la D.N.A. Timişoara “au scăzut cu 10,6% soluţiile pe fon­dul cauzei (59 faţă de 66 în anul 2009)”, însă se găseşte, prompt, o explicaţie : “Din cele 44 de alte soluţii dispuse, un număr de 27 sunt conexări, ceea ce rele­vă existenţa unor cauze complexe”.
Cauzele în care s-a reuşit să se dea anul trecut o soluţie reprezintă doar 38% din cauzele care trebuie soluţionate, şi, în acest sens, relevă raportul D.N.­A., la structura timişo­reană, se constată că “a cres­cut cu 69,7% numărul cauzelor ne­so­lu­ţionate (168 faţă de 99 în anul 2009)”, însă şi de această dată se găseşte o explicaţie, fiind invocată “ponderea impor­tantă a cauzelor nou intrate (171 faţă 99 în anul 2009)”.
Una peste alta, la D.N.A. Timişoara au fost realizate, anul trecut, şase rechizitorii. Şi din acest punct de vedere se consi­deră că lucrurile stau mai bine, invocându-se anul 2009, când au fost doar cinci rechizitorii. Şi din acest număr deloc mare, doar jumătate, adică trei rechi­zitorii privesc fapte de corupţie, un rechizitoriu priveşte infrac­ţiuni asimilate corupţiei, unul are ca obiect infracţiuni de înşelă­ciune şi evaziune fiscală şi unul priveşte infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Co­munităţii Europene.
“Rechinii” foarte des invo­caţi, au lipsit şi în acest an de pe lista arestaţilor din cazuri de corupţie, “trofeele” anticorup­ţiei în vestul ţării fiind un ofiţer de poliţie, doi primari de comu­nă, un viceprimar de comună, un secretar de primărie comunală, un consilier juridic din cadrul unui Consiliu Local comu­nal, un profesor universitar şi un direc­tor de bancă.
Prejudiciul aferent rechizi­toriilor a fost de 10.339.089 de lei şi 3.221.907 euro (compara­tiv cu 23.145.134 de lei în anul 2009). Respectivele prejudicii au însă slabe şanse de recuperare, prin prisma faptului că se men­ţi­o­nează că “pentru recupera­rea prejudiciilor s-au luat măsuri asiguratorii în valoare de 372.­746 lei”.
Doar 18% din soluţiile date în dosare în 2010 de către D.N.A. au fost sub formă de rechi­zi­torii.
În ceea ce priveşte operati­vitatea cu care au fost instru­mentate cazurile de corupţie în vestul ţării, structurala centrală a D.N.A. recunoaşte cu lucru­rile nu au stat deloc bine. “Operati­vi­ta­tea a înregistrat scăderi evidente, în 15 din cauzele so­luţionate fiind depăşit termenul de un an de la prima sesizare, iar în două cauze cel de 6 luni de la începerea urmăririi penale”.
Astfel, la D.N.A. Timişoara au rămas nesoluţionate 69 cau­ze mai vechi de un an de la prima sesizare (faţă de doar 13 în anul 2009), reprezentând un sfert din cauzele de soluţionat, la care se adaugă 17 cauze mai vechi de şase luni de la începe­rea urmăririi penale (compa­rativ cu doar un singur caz de acest fel în anul 2009).
Totuşi, D.N.A. mai ţine să dea o “bulină albă” pentru cali­ta­tea activităţii de urmărire pena­lă, despre care se aprecia­ză că “a fost bună, întrucât există doar o infirmare a soluţiei dis­pu­să de către instanţa de jude­ca­tă şi nu există redeschideri ale urmăririi penale, nici hotărâri definitive de achitare ori resti­tuire a cauzei la procuror”.
În urma muncii anterioare a D.N.A. Timişoara, anul trecut, prin două hotărâri definitive au fost condamnaţi trei inculpaţi.
Structura centrală a mai remarcat şi faptul că, pentru o evaluare obiectivă a activităţii D.N.A. Timişoara trebuie să se ţină cont că a existat o fluctua­ţie de personal : “Faptic, doar doi procurori au activat pe parcur­sul întregului an, un procuror şi-a încetat activitatea la înce­pu­tul lunii decembrie, dată la care a fost numit un alt procuror, iar un procuror s-a pensionat la jumătatea anului, dată la care a fost numit un alt procuror”. În acest condiţii, mai spune struc­tura centrală a D.N.A., la Timi­şoa­ra “se constată un volum me­diu de circa 34 cauze soluţio­nate pe procuror şi de circa 56 ca­uze rămase în lucru la procuror”.


Radu Nicolae : „Nu poţi cere numai D.N.A.-ului să se lupte cu corupţia”

Coordonator de progra­me al Centrului de Resurse Juridice, Radu Nicolae spune că nu întotdeauna eforturile anticorupţie ale D.N.A., mate­ria­lizate sub forma unor dosa­re îşi găsesc rezolvarea aşteptată în instanţă, însă totul ţine şi de felul în care e instrumentat respectivul dosar.
„Dacă D.N.A. face un do­sar bine, cu probe adunate le­gal, administrate corect, dacă presupunem că totul e în ordi­ne din punct de vedere al proce­du­rilor şi probatoriului, ins­tan­ţa poate da o sentinţă care de­pinde însă într-o mare măsură de voinţa şi competenţa res­pec­tivei instanţe. Responsa­bilita­tea în ceea ce priveşte par­cur­sul unui dosar de corupţie în Jus­tiţie ţine de D.N.A. atunci când dosarul e întocmit aiu­rea şi probele nu sunt corect admi­nistrate”.
Reprezentantul C.R.J. mai spune că inclusiv la nivelul forurilor europene se remar­că faptul că în România se dau pedepse cu suspendare, în instanţă, pentru fapte de co­rup­ţie. „Însă se neglijează faptul că instanţa trebuie să ţină cont de antecedente, de cum sunt administrate probele, de faptul că inculpatul regretă sau nu regretă fapta, de recu­pe­rarea prejudiciului sau atin­gerea scopului conştientizării celui învinuit, cu privire la gravitatea faptelor sale. De aceea, nu cred că se poate ge­ne­raliza, şi nu poate să aibă ni­meni pretenţia ca instanţele să dea minimum cinci ani în­chi­­soare cu executare pentru ori­ce faptă de corupţie”.
Radu Nicolae precizează că lupta anticorupţie nu poate fi rezumată doar la activitatea D.N.A. şi că adesea este ex­trem de important şi factorul legislativ de exemplu. „Nu poţi cere numai de la D.N.A. să se implice în lupta anticorupţie. În plus, România, ca orice altă ţară, are o capacitate limitată de a cerceta şi pedepsi faptele de corupţie. Nu există logistica şi resursele pentru ca orice indi­ciu să fie urmărit. Altfel, am ajunge ca jumătate din popu­la­ţie să o ancheteze pe cealaltă jumătate. Relevantă în acest sens este şi o statistică a Insti­tu­lui Naţional de Statistică, ce relevă faptul că, cu plusuri sau minusuri majore, numărul con­damnărilor definitive şi irevocabile în cazuri de corup­ţie a rămas constant din 1990 şi până în prezent, în România – aproximativ 100 de condam­nări pe an”.


Valerian Stan : “Arestările şi reţinerile nu sunt un indicator al eficienţei”

Realizator al mai multor studii de monitorizare a per­for­manţei instituţiilor antico­rupţie din România, Valerian Stan, director de programe al Centrului pentru Resurse Juri­di­ce, consideră că nu numă­rarea arestărilor sau a reţine­rilor este un bun indicator al per­formanţei unei structuri anticorupţie, ci numărul de condamnări în dosare de mare corupţie. “Este clar că pentru orice instituţie de parchet, principalul indicator al eficien­ţei este câte rechizitorii s-au confirmat în instanţă, res­pec­tiv câte condamnări s-au dat în dosare cu adevărat impor­tan­te. În rest, că s-au arestat mai multe persoane sau mai puţine ca anul trecut poate să ţină de gradul de infracţionalitate din socie­tate. Într-o perioadă se pot co­mite mai multe infracţiuni, în alta, mai puţine”.


Stelian Tănase: “Până acum nu am văzut decât praf în ochi”

De aceeaşi părere este şi analistul politic Stelian Tă­na­se, care crede că, raportat la scopul pentru care a fost creată, D.N.A. nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. “D.N.A. a fost creată pentru lupta cu marea corupţie. Acum, după şase ani de la înfiinţarea ei, preşedintele Traian Băsescu spune despre unele ministere că oriunde pui degetul dai de corupţie. Ceea ce înseamnă că situaţia e foarte gravă, şi că D.N.A. în mod clar nu a reuşit să-şi atingă scopul pentru care a fost creată”.
Stelian Tănase susţine că, încă, D.N.A. este privită cu simpatie de către structu­rile europene, însă această atitu­di­ne binevoitoare şi îngăduitoare nu va mai dura mult. “La Bru­xel­les, atunci când s-au pre­zen­tat rapoarte pe justiţie, D.N.A. a fost mereu privită cu simpatie, generată de simplul fapt că s-a înfiinţat, ca struc­tu­ră. Dar lucrurile nu vor mai ţine mul­tă vreme aşa. Până acum nu am văzut decât praf în ochi. Nici măcar un singur mare corupt nu a fost condamnat definitiv în instanţă. Or, lupta anticorupţie nu constă în ştiri la televizor, cu suspecţi luaţi şi duşi la audieri şi eliberaţi ulte­rior. Până acum nu am văzut nici o finalitate. Niciun politi­cian important, nici un şef de mafie condamnat, printr-o sentinţă co­rectă, într-un proces de mare corupţie”.